Încadrarea juridică a faptei care a avut drept consecinţă pierderea unui dinte, în condiţiile în care nu s-a produs slutirea părţii vătămate.

S.P. 135/03.07.2012

Loviri şi alte vătămări

Încadrarea juridică a faptei care a avut drept consecinţă pierderea unui dinte, în condiţiile în care nu s-a produs slutirea părţii vătămate.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, din data de 20 mai 2011, a fost trimis în judecată inculpatul ,

M. R. – fiul lui N. – V. şi G., născut la data de - în M. jud. S., cetăţean român, studii liceul, student , stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit,  dom. în M.,str .I. P. nr.- bl.- sc. - ap.- jud. S., CNP -;

-pentru săvârşirea infracţiunii de lovire , prev. de art.180 alin.2 C. penal - 2 fapte, cu aplicaţiunea art. 33 lit. a C. penal, arătându-se că : în data de 08.08.2010, inculpatul a lovit pe părţile vătămate P. M. şi M. R.-D., provocându-le leziuni ce au necesitat 7-8 zile, respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând ,însă, că a lovit pe partea vătămată P. M., în zona feţei, prin lovituri repetate cu palma, ca o reacţie la provocarea acestuia de a-i fi  adresat  cuvinte injurioase,  lui şi unor prieteni de  ai săi veniţi din C.,  şi care îşi căutau un loc de cazare. A mai recunoscut că a lovit cu pumnul şi nu cu piciorul pe partea vătămată M. R.-D., în condiţiile în care anterior, acesta împreună cu un grup de prieteni, l-au fugărit, urmărit şi bătut pentru că avusese incidentul acela cu partea vătămată P. M..

 Părţile vătămate, M. R. –D. în declaraţiile sale a susţinut că a fost lovit de către inculpat cu piciorul în figură, determinând expulsia unui dinte şi luxaţia dintelui învecinat, iar P. M. a susţinut că inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feţei şi nu cu palma.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate probe. La solicitarea părţii vătămate M. R.-D. a fost încuviinţată proba testimonială cu martorii acuzării,  însuşiţi de această parte,  şi martora I. A., precum a mai fost încuviinţată efectuarea unei expertize medico-legale. Partea vătămată P. M. a declarat că nu are alte cereri în probaţiune.

În apărare, a fost încuviinţată proba testimonială cu martorii propuşi de inculpat, numiţii B. C. şi Ţ. G., de asemenea a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală.

 Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt

În noaptea de 7/08.08.2010 în jurul orelor 23,30 , inculpatul M. R. s-a deplasat împreună cu câţiva prieteni, martorii F. A. –B., Ţ. G., B. C. şi C. N. la localul „ H.” de pe str. I. G. D. din M., unde a rămas până în jurul orelor 4,00,  când împreună numai cu martorul F. B., a decis să plece la  localul „P.”, situat aproape de sediul Poliţiei din  M.. Inculpatul şi martorul F. au stat preţ de câteva minute în acest local, după care au ieşit,  îndreptându-se spre parcul situat în centrul oraşului, unde inculpatul a întâlnit doi tineri din C.luj, intrând în discuţie cu ei. În timp ce discutau s-au propiat spre localul unei papetării situate vis-a-vis de sediul Poliţiei, cei doi clujeni întrebându-l pe inculpat asupra posibilităţilor de a se caza peste noapte în Mediaş. În zona respectivă se afla şi partea vătămată Paul Mircea, care stătea pe pervazul vitrinei de la papetărie şi care fără să fi fost interpelat în vreun fel a intervenit în discuţia inculpatului cu cei doi tineri din C. , spunându-le ironic „să meargă să doarmă în parc”, folosind în a-i îndruma în acest fel şi de o serie injurii. Inculpatul M. R. i-a cerut socoteală pentru care motiv îi vorbeşte în acest fel, la care, partea vătămată P. M. s-a apropiat  spre inculpat, folosind în continuare injurii, drept pentru care, inculpatul i-a aplicat o palmă peste faţă. Din nou, partea vătămată i-a adresat injurii, iar inculpatul i-a mai aplicat alte două palme peste faţă. În acest timp, a ieşit din localul „P.”, partea vătămată M. R.-D., însoţit de alţi prieteni care au rămas în apropierea sediului Băncii T. din M., ce se găseşte aproape de sediul Poliţiei M.. Partea vătămată P.M. făcea parte din acest grup de prieteni, şi văzându-i,  s-a deplasat spre ei, după care tot grupul s-a îndreptat spre inculpat, pe care l-au fugărit până spre zona sediului CEC M., unde unul dintre urmăritori i-a pus o piedică, inculpatul a căzut, după care a fost lovit de toţi cei patru urmăritori. În acest răstimp, a apărut un alt tânăr identificat numai cu numele de „ A.” care l-a ajutat pe inculpat să se ridice de la pământ, moment în care au ajuns la faţa locului şi ceilalţi prieteni ai inculpatului, martorii B.  C., Ţ. G. şi C. N., aceştia dându-şi  seama că grupul de agresori îl urmăreau pe prietenul lor inculpat, recunoscându-i hainele. În final, cele două grupuri de tineri s-au despărţit, aruncându-şi unii altora diferite ameninţări şi injurii, în timpul în care fiecare încerca să se retragă, inculpatul cu grupul său de prieteni rămânând ultimii în zona respectivă. Inculpatul,  revenindu-şi,  s-a îndreptat spre parcul din centrul oraşului, dar în trecere prin faţa localului „P.”  a zărit pe partea vătămată M. R.-D. , unde era strânsă o mulţime de tineri. Partea vătămată stătea „ pe vine”  lângă martorul P. C., iar în momentul trecerii sale, inculpatul cu piciorul a aplicat o lovitură părţii vătămate în zona feţei, aşa încât  i-a provocat avulsia unui dinte din faţă, incisivul 2.1, podidindu-l  instantaneu sângele în zona respectivă.

Starea de fapt enunţată rezultă din probele cauzei. Astfel, deşi partea vătămată P. M. susţine că i-a spus inculpatului numai acea replică „să meargă să doarmă în parc ”şi aceasta doar în glumă, martorul F. A., afirmă în declaraţia sa de la filele 60,116 dosar, folosirea de către partea vătămată a unor injurii de genul celor despre care inculpatul aminteşte în declaraţia de la fila 42 dosar, cu conotaţie obscenă. De asemenea, în contra a ceea ce a susţinut partea vătămată P. M., precum că ar fi fost lovit  cu pumnul, acelaşi martor afirmă că loviturile au fost aplicate cu palma peste faţă, împrejurare ce se coroborează şi  cu declaraţia părţii M.  R.-D. / fila 32verso/, unde relatează aceeaşi situaţie. Martorul P. C. , în relatările sale de la filele 65,68-69, 117 dosar, confirmă susţinerile inculpatului că ar fi fost fugărit şi urmărit, de părţile vătămate şi grupul lor de prieteni. Astfel, deşi partea vătămată  M. R.-D., susţine în declaraţia sa de la fila 32 dosar, precum că ar fi încercat să despartă pe inculpat de partea vătămată P. M., martorul afirmă în declaraţia de la fila 68 verso-paragraf 3, pe care a precizat că o menţine, că la un moment dat partea vătămată M. a plecat de lângă el „ în alergare” spre CEC M., acesta revenind în faţa localului „ P.”, însoţit de alţi prieteni ai săi, printre care şi  partea vătămată P. M., numitul O. F. şi o altă persoană poreclită „M.”. Aceste probe se mai coroborează şi cu declaraţiile martorilor Ţ. G. şi B..

C.-N., care în declaraţiile lor, de la filele 56,58-133 şi respectiv 51-52,54 şi 132 dosar, relatează aceeaşi situaţie. Numai ulterior acestui incident, partea vătămată P. M. s-a deplasat la sediul Poliţiei M., spre a depune sesizarea despre care face vorbire  în declaraţiile sale, conform spuselor aceluiaşi martor.

Tot martorul P. C. este cel care a asistat la lovitura pe care inculpatul a aplicat-o părţii vătămate M. R.-D.,  afirmativ partea vătămată fiind lovită cu piciorul şi nu cu pumnul. Alte persoane, martori ai acestui incident, nu sunt. Martorul Ţ. G., deşi în faţa instanţei la fila 133 dosar a relatat precum că a văzut momentul când inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată, cu pumnul şi nu cu piciorul, se dovedeşte subiectivă, din moment ce în declaraţiile anterioare /filele 56-58 dosar/ acesta a declarat că s-a aflat în urma inculpatului împreună cu martorul B., şi numai după un timp l-a văzut pe inculpat alergând spre parc, spunându-le să vină şi ei acolo ca să plece cu maşina, loc unde inculpatul le-ar fi spus că ar fi lovit pe partea vătămată M.. De altfel, expulsia dintelui prezumă că lovitura a fost aplicată cu o puternică forţă şi intensitate, iar faptul că prin lovire a fost afectată faţa internă a buzei superioare, buza inferioară şi excavarea gingiei în zona expulsiei, denotă că lovitura a fost aplicată  pe un traiect de jos în sus, specifică loviturilor aplicate cu piciorul, şi nu direct ca în cazul lovirii cu pumnul.

Potrivit certificatului medico-legal / fila 10 dosar/, partea vătămată P. M. a suferit leziuni la nivelul feţei, mai precis a comisurii drepte de la gură, pentru vindecarea cărora sunt necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Conform certificatului medico-legal/ fila 13 dosar/ , partea vătămată M.R.-D.  a suferit leziuni traumatice constând în expulsia dintelui 21 , echimoze şi tumefierea buzei, pentru vindecarea cărora s-a apreciat că sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Potrivit expertizei medico-legale de la filele 163-166 dosar, numărul de îngrijiri medicale aferente leziunilor suferite de partea vătămată M. R. D., au fost prelungite la 30-35 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a constatării,  în conexiune cu traumatismul ce a condus la expulsia incisivului 2.1 , şi a luxaţiei dintelui 11. Aceleaşi concluzii se regăsesc şi în lucrarea de nouă expertiză medico-legală efectuată de  către I. de M. L. C.-N./ filele 228-235 dosar/ comisia avizând opinia separată majoritară a membrilor comisiei de investigare medicală.  Opinia avizată conclude în sensul că avulsia dintelui 2.1 nu a dus la instalarea unei infirmităţi permanente şi nici la pierderea unui organ sau a unui simţ; nu a dus la afectarea masticaţiei; nu a dus la instalarea unui prejudiciu estetic şi că numărul de îngrijiri medicale este de 30-35 zile, orice altă prelungire peste acest interval datorându-se altor cauze, stomatologice,  care nu au legătură cu acţiunea inculpatului. Aceste concluzii sunt la unison cu cele emise şi de către Serviciul de Medicină Legală Judeţean S., în care se afirmă că în prezent funcţia masticatorie este recuperată, iar prejudiciul estetic a fost înlăturat prin protezare.

În drept, fapta inculpatului M. R. care în data de 08.08.2010, cu palma a aplicat lovituri peste faţă părţii vătămate P. M., provocându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire, în calificarea prev. de art.180 alin.2 C. penal, pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea art. 73 lit. b; art. 76 lit. f C. penal,  va fi condamnat la pedeapsa amenzii de -  200 lei.

Fapta aceluiaşi inculpat, săvârşită în aceleaşi împrejurări , de a lovi pe partea vătămată M. R.-D., provocându-i leziuni pentru vindecarea cărora sunt necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C. penal, pentru săvârşirea căreia, prin aplicarea  art. 73 lit. b; art. 76 lit. e C. penal  , va fi condamnat la pedeapsa de – 4 luni închisoare.

Infracţiunile sunt concurente în condiţiile concursului real.

Potrivit art. 33 lit. a C. penal există concurs de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană ,înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Conform art. 34 lit. d C. penal, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte , iar dintre acestea se aplică , după cum urmează: când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă , se aplică pedeapsa închisorii , la care se poate adăuga amenda , în totul sau în parte.

 Prin urmare din aplicarea art. 33 lit. a cu art. 34 lit. d C. penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de – 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit .b C. penal, faptele săvârşite fiind incompatibile, în condiţiile pedepsei aplicate,  cu exerciţiul acestor drepturi ce implică funcţii de autoritate publică.

Inculpatul nu posedă antecedente penale şi prin toate declaraţiile sale a dat dovadă de sinceritate, susţinerile sale fiind în consens cu realitatea celor întâmplate. Este tânăr şi acţiunile sale au fost declanşate de starea de provocare la care a fost expus. Context în care se apreciază că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără privarea sa de libertate, sens în care, în baza art. 81,82 alin.1 C. penal, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 4 luni.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra art. 83 C. penal.

La încadrarea în drept a faptelor, stabilirea, dozarea şi în final la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere :

-conţinutul faptelor care prezintă gravitate, dar şi starea de provocare, având în vedere că părţile vătămate sunt cele care prin atitudinea şi acţiunile lor au declanşat incidentul ce a avut loc .  Mai întâi partea vătămată P. M. prin injuriile adresate, iar apoi prin acţiunea de fugărire, urmărire şi lovire a inculpatului declanşată la iniţiativa părţilor vătămate Paul Mircea şi M. R.-D.;

-limitele legale ale pedepsei, efectul circumstanţei reţinute a stării de provocare;

-atitudinea sinceră a inculpatului ca şi faptul că este infractor primar, neavând antecedente penale;

-celelalte criterii prev.la art. 72 C.penal.

Reprezentanţii părţii vătămate M. R.-D. au reiterat cererea pentru schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 C.penal, în ipoteza de reglementare a sluţirii.

Actele de violenţă exercitate de inculpat asupra părţii vătămate şi care au avut ca urmare pierderea dintelui 21 şi luxarea dintelui 11 nu se încadrează în noţiunea de sluţire prev. de art.182 alin.1 C. penal. Sluţirea  reprezintă un prejudiciu estetic grav şi permanent. În cazul de faţă, actele de violenţă nu au cauzat în fizionomia părţii vătămate o dizarmonie substanţială cu caracter permanent , cu semnificaţia unui prejudiciu deosebit de însemnat şi de neînlăturat,  comparabil, ca şi gravitate,  cu celelalte consecinţe prevăzute de textul de lege al art. 182  C. penal. Chiar şi din punct de vedere medical, ambele comisii au conchis în sensul că în situaţia părţii vătămate nu se poate reţine existenţa sluţirii. Aşa după cum se reţine în motivare deciziei nr. II /28.10.2002 a Curţii Supreme de Justiţie,  decizie a cărei soluţie a fost  una de respingere a recursului în interesul legii, gravitatea vătămării cauzate trebuie determinată numai pe baza evaluării  tuturor modificărilor survenite în structura anatomică a victimei şi a influenţei acestora asupra posibilităţilor ei de masticaţie. Aceste două elemente structura anatomică şi masticaţia sunt aspecte ce ţin exclusiv de evaluarea medicilor, instanţa neputându-se substitui acestor organe de specialitate. Existând totuşi anumite şi  minime diferenţe între opinia exprimată de comisia de la S. şi cea de la C., ca şi între membri componenţi ai comisiei de la C.,  actele medicale întocmite au fost supuse pentru reglementare Comisiei de avizare şi control a actelor medico-legale din cadrul IML C.-N.,  aceasta avizând fără nici o rezervă  opinia separată a medicilor - fila 235, care au făcut parte din comisia de reexaminare medicală de la C.. Conform acesteia, avulsia traumatică a dintelui 2.1 nu a dus  la instalarea unui prejudiciu estetic, nu a dus la afectarea masticaţiei, nu a dus la instalarea unei infirmităţi fizice permanente şi nici la pierderea unui simţ sau organ, ceea ce înseamnă că  în cazul părţii vătămate M. R.-D., fără a minimaliza totuşi consecinţele şi suferinţele îndurate,  nu sunt date premisele pentru reţinerea unei sluţiri. 

Referitor la latura civilă a acţiunii, partea vătămată P. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei, daune morale.

Partea civilă M. R. –D. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, daune materiale , reprezentând lipsa la serviciu, transport, medicamente, alte examinări medicale , precum şi cu suma de 50.000 lei, daune materiale.

În ceea ce priveşte cererea părţii civile P. M., pentru suferinţa şi disconfortul creat, instanţa apreciază că  nu se impun astfel de dezdăunări, câtă vreme însăşi partea vătămată este cea care s-a aflat la originea conflictului,  prin atitudinea nescuzabilă manifestată constând în proferarea unor injurii la adresa unor persoane care nu au avut absolut nimic în relaţia cu dânsul . Pe de altă parte, daunele morale au ca raţiune compensarea  acelor efecte negative ale faptei ilicite ce au afectat  atributele persoanei în raport cu relaţiile sociale sau condiţiile de  viaţă avute  or, din această perspectivă  nu au fost evidenţiate astfel de modificări. 

În privinţa părţii civile M. R.-D., rezultă ca fiind dovedite  următoarele:

-suma de 13,88 lei, tratament amoxicilină / fila 19 dosar/;

- suma de 1.400 lei, lucrarea de implantologie – fila 20 dosar şi taxe adiacente de 85 lei şi 15 lei, conform chitanţelor de la fila 21 dosar.

-suma de 410 lei – fila 25 dosar, pentru serviciul stomatologic dr. P. ;

rezultând un total în sumă de 1923,88 lei.

Chitanţa în sumă de 10 lei de la fila 25 nu are menţionată data eliberării ei, iar pentru perioadei lipsei de la serviciu, partea civilă nu a făcut dovada veniturilor de care ar fi fost lipsită pe perioada concediului medical.

Pentru alte transporturi, deplasări, nu există  depuse chitanţe doveditoare, iar pentru efectuarea lucrării de nouă expertiză medico-legală partea civilă a beneficiat de un avans în sumă de 400 lei, pentru care nu a depus un alt decont al cheltuielilor ocazionate.

Având în vedere că în speţă instanţa a reţinut că infracţiunea a fost săvârşită în stare de provocare , proporţia dintre culpa  inculpatului şi cea a victimei fiind egală de câte 50% fiecare, în mod corelativ , inculpatul poate fi obligat numai în limita acestei proporţii la despăgubiri, adică de 50% din prejudiciul înregistrat.

În consecinţă, în baza art. 346 rap. la art. 998 C. civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile M. R. D., suma de 962 lei, despăgubiri materiale , la care se va adăuga suma de 25.000 lei, daune morale.

 Din declaraţia martorei I. L.-A.,- fila 131 dosar, rezultă că aproximativ timp de 2 săptămâni, datorită tumefierii buzei, partea civilă M. s-a hrănit numai cu paiul şi cu alimente lichide, neputând mânca normal. De asemenea, lucrarea de implant a presupus intervenţie în osul mandibular, iar dintele luxat, a presupus, la fel, intervenţie stomatologică, fiind de notorietate că acestea expun la durere, suferinţe pe care partea vătămată le-a suportat. Tot martora a mai relatat că timp de aproximativ 7 zile a fost necesară şi igienizarea leziunilor de la nivelul buzelor, iar ca şi un  element temporar  al aspectului estetic  faptul că timp de aproximativ 7 luni, până la vindecarea implantului pentru aplicarea coroanei, partea civilă a trebuit să se înfăţişeze în public , având dintele lipsă.

În cauză, s-a constituit parte civilă şi Spitalul mun. M., cu suma de 100  lei, conform adresei de la fila 39  dosar, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu acordarea asistenţei medicale a  părţii vătămate, solicitând totodată şi  perceperea  dobânzilor  legale .

Instanţa având în vedere dispoziţiile art.313 din Legea 95/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altor persoane  răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale urmând a fi obligate la plata cheltuielilor efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei prin fapta sa ilicită cauzatoare de prejudiciu a inculpatului, urmează ca în baza textelor de lege arătate să-l oblige pe inculpatul M. R.  să plătească unităţii spitaliceşti menţionate suma de 50  lei, cheltuieli parţiale, la care se va adăuga penalităţile şi dobânzile legale aferente , calculate până la achitarea datoriei.

Instanţa obligând inculpatul la plata acestor cheltuieli parţiale  a avut în vedere şi practica judiciară în materie (decizia 195/2001 a CSJ) potrivit căreia despăgubirile ocazionate de cheltuielile făcute de instituţii sanitare cu asistenţa medicală acordată victimei infracţiunii trebuie stabilite în caz de provocare tot în raport cu culpa inculpatului în producerea prejudiciului, iar în speţă s-a reţinut o culpă de 50% , procent aplicat la suma de 100 lei.

Consecinţă a condamnării, inculpatul va fi obligat în baza art. 191 şi respectiv 193 alin.2 C.pr.penală, să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, iar părţii civile M. R.-D., suma de 1793 lei, cheltuieli judiciare parţiale, din care suma de 1750 lei reprezintă parte din onorariul de avocat în sumă totală de 3.500 lei, conform chitanţelor de la filele 73-74; 91; 95-97;100-102;124-126 şi suma de 43 lei ,taxă eliberare certificat medico-legal , conform chitanţei de la fila 22 dosar.

Domenii speta

Spete similare