Infracţiuni

Obiect: infracţiuni prevăzute de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău  nr.9532/P/2011 din 20.07.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CI  pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., faptă constând în aceea că, în data de 03.11.2011, inculpatul CC a fost depistat cu ocazia controlului specific, avand asupra sa un telefon mobil marca Siemens cu seria 351995009728235 si un acumulator.

La termenul de judecată din data de16.05.2013, înaintea citirii actului de sesizare  inculpatul CC a declarat că recunoaste comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum s-au reţinut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoastea şi le însuşeste,  aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul CC , la data de 03.11.2011 executa o pedeapsa privativa de libertate in Penitenciar, fiind anterior stabilit la regimul deschis de executare a pedepsei. La intoarcerea in penitenciar dupa terminarea programului de munca , in urma controlului corporal specific efectuat au ajutorul razelor X, asupra inculpatului a fost găsit un telefon mobil  marca Siemens cu seria 351995009728235 si un acumulator.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor

- raport de incident

- hotărârea comisiei de disciplina

- declaraţia martorului SV

În drept, sub aspect strict formal, fapta, astfel cum a fost reţinută anterior, se încadrează în dispoziţiile incriminatorii cuprinse în art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006.

Însă, prin analizarea pericolului social concret al faptei, prin prisma criteriilor cuprinse în art.18/1 alin.1, 2 C.pen., se constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu are aptitudinea de a fi calificată drept infracţiune, în accepţiunea prevederilor art.17 C.pen., art.18 C.pen.

Astfel, se constată că inculpatul, în data de 03.11.2011, a incercat sa introduca in incinta Penitenciarului fără drept  un telefon mobil si un acumulator. Privitor la modalitatea concretă şi împrejurările în care inculpatul a săvârşi fapta, se constată că activitatea inculpatului a ramas la stadiul de tentativa intrucat obiectul interzis a fost descoperit de catre personalul institutiei la poarta penitenciarului, fara ca acesta sa fi fost realmente introdus in penitenciar.

Raportat la urmarea produsă prin fapta inculpatului, se reţine că aceasta este una vădit lipsită de importanţă întrucât valorile sociale proteguite prin norma incriminatoare nesocotită au fost puse doar în pericol, nu li s-a adus o vătămare concretă, telefonul mobil fiind depistat asupra inculpatului chiar la intrarea în unitatea de penitenciar, acesta nereuşind practic să îl introducă şi să îl posede în spaţiul locului de deţinere, nereusind sa se produca rezultatul socialmente periculos urmarit de legiuitor. Pe cale de consecinţă, atingerea valorii sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare este  minimă.

Audiat de instanta , inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, solicitand aplicarea procedurii simplificate prev de art. 320/1 C.p.p.

Avand in vedere modaliatatea de comitere a faptei, pozitia de recunoastere adoptata de inculpat, instanţa constată că fapta inculpatului nu prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006.

În aceste condiţii, angajarea răspunderii penale a inculpatului ar apărea ca lipsită de eficienţă şi ar avea o finalitate contrară scopului pedepsei, astfel cum acesta este circumscris prin prevederile cuprinse în art. 52 C.pen.

Mai mult, se constată că inculpatul deja a fost sancţionat disciplinar  pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată cu sancţiunea retragerii dreptului de a primi si cumpara bunuri pe o perioadă de 2 luni, astfel cum rezultă din înscrisurile emise de Penitenciar. Este adevărat că sancţiunea aplicată inculpatului este una disciplinară, prin raportare la legislaţia internă cuprinsă în Legea nr. 275/2006.

Date fiind toate cele precedente, instanţa, în  temeiul art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit. b/1 C.proc.pen. cu referire la art.18/1 C.pen., va  achita pe inculpatul CI , sub aspectul comiterii infracţiunii de introducere de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar, prevăzută de art. 74/2 alin.1 din Legea nr.275/2006 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În temeiul art.118 lit.f  C.pen., se va dispune confiscarea specială a telefonului mobil, marca Siemens, cu seria IMEI 351995009728235.

În temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din Fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul articolului 192, aliniatul 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei,  rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare