Eroare obstacol. Lipsă consimţământ.

Prin cererea înregistrată pe rolul  Judecătoriei Bacău sub nr. 9025/180/2008 la data de 11.06.2008, reclamanţii S.C., S.M. şi D.V. au chemat în judecată pe pârâţii O.L., O.R., C.N.C., C.R., C.M.T., G.D. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, autentificat sub nr.1458/10.07.2002, având ca obiect suprafaţa de 897 mp teren.

La termenul din 09.03.2010(f.132 dosar fond) la cererea formulată de reclamanţi prin apărător, s-a dispus introducerea în cauză a numitului G.L., în calitate de pârât, având în vedere că numitul G.D. a decedat.

Prin cererea depusă la dosar de pârâtul G.L.(f.142 dosar fond) acesta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că între acesta şi reclamant nu există raporturi juridice.

Pârâţii O.L. şi O.R. au formulat întâmpinare(f.213 dosar fond) prin care au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că cererea promovată de reclamanţi este de constatare a nulităţii absolute, dar se invocă motive de nulitate relativă.

La data de 24.05.2011 reclamanţii au formulat precizări prin care au arătat că invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, şi lipsa cauzei, în sensul că scopul mediat al vânzării este ilicit deoarece părţile cocontractante aveau cunoştinţă despre promisiunea de vânzare-cumpărare, mai ales cumpărătorul care avea cunoştinţă despre faptul că terenul este în posesia reclamanţilor, şi nu a putut fi predat-primit. Mai arată reclamanţii că o altă cauză de nulitate o constituie lipsa consimţământului, în sensul că vânzătorul şi-a exprimat consimţământul prin procură şi declaraţie autentică din 15.02.2006. Titlul de proprietate 215216 a fost emis la 11.07.1996, în acesta nefiind incluse suprafeţe de teren în litigiu. Titlul a fost rectificat de la 9,5192 la 9,400 ha, astfel că deşi declaraţia din 15.02.2006 este ulterioară vânzării din 2002, aceasta este de natură să clarifice voinţa vânzătorului. Lipsa consimţământului a intervenit în forma erorii obstacol în ceea ce priveşte terenul în litigiu.

La termenul din 21.06.2011 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune .

Prin sentinţa civilă nr.909 din 31.01.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9025/180/2008*  a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.L., a fost respinsă cererea şi a fost respinsă cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 950 lei în favoarea pârâţilor O.L. şi O.R. cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.L..

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.L., instanţa de fond a constatat următoarele:

“Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., încheiat între numiţii C.N.C., C.R. C., C.M.T., şi G.D. în calitate de vânzători şi pârâtul O.L., căsătorit cu pârâta O.R. în calitate de cumpărători.

Au calitate procesuală în astfel de cauze, părţile cocontractante, precum şi succesorii lor în drepturi, şi orice persoană care are un interes în a invoca nulitatea absolută a actului juridic încheiat între părţi.

Pârâtul G.L. este succesor cu titlu universal al numitului G.D., una din părţile contractului de vânzare-cumpărare, astfel că are calitate procesuală pasivă, fiind fără relevanţă în acest caz faptul că nu a participat la încheierea actului juridic, atât timp are calitate de succesor al defunctului G.D.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia ca neîntemeiată.”

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a  reţinut următoarele:

„Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., încheiat între numiţii C.N.C., C.R. C., C.M.T., şi G.D. prin mandatar A.C., în calitate de vânzători şi pârâtul O.L., căsătorit cu O.R., în calitate de cumpărători, s-a transmis dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 77958 mp teren situat în sat B., T 78, şi suprafaţa de 13508 mp teren situat în sat B., T 10, pe care se află edificată o casă în suprafaţă de 240 mp.

Terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era deţinut de vânzători în temeiul titlului de proprietate nr.215215/1996 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.182).

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 185, instanţa reţine că la data de 20.10.1995 numitul G. a vândut reclamanţilor S.C., S.M. şi S.D.V., prin înscris sub semnătură privată, suprafaţa de 5 prăjini teren în sat M., com.B.

Prin sentinţa civilă nr.1169/13.02.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/18072006(f.222) s-a perfectat vânzarea-cumpărarea asupra suprafeţei de 897 mp teren  intervenită la data de 20.10.1995 între G.D. şi reclamanţi, identificându-se terenul respectiv în tarlaua 10 parcelele 613,614,615,616 şi stabilindu-se că acest teren este înscris în titlul de proprietate nr.215216/11.07.1996.

În consecinţă, instanţa reţine că terenul în suprafaţă de 5 prăjini care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare redactat sub forma unui înscris sub semnătură privată între G.D. şi reclamanţi, a făcut obiectul şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/10.07.2002.

La încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/10.07.2002 numitul G.D. nu a participat direct, ci l-a împuternicit prin procura autentificată sub nr.834/01.07.2002(f.205) pe numitul A.C.. Prin procura respectivă G.D. l-a împuternicit pe A.C. să vândă dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9,5192 ha situat în sat B., com.M., jud.Bacău, teren construit şi neconstruit şi construcţia existentă pe acesta dobândit de acesta în baza sentinţei civile nr.5345/08.04.1994 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1397/1993, prin reconstituire.

Prin sentinţa civilă nr.5345/08.04.1994 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1397/1993 s-a admis plângerea formulată de G.D. şi C.C., şi a fost modificată hotărârea nr.410/1993 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău, în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petiţionarilor şi pentru suprafaţa de 1 ha teren situată pe raza com.M., jud.Bacău.

Indiferent de modificarea la care se referă această sentinţă civilă, este cert faptul că terenul care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată de la 20.10.1995 a fost inclus în suprafaţa de 9,152 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 215215/1996 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.182).

Acest aspect rezultă din aceea că potrivit sentinţei civile nr. 1169/13.02.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/18072006(f.222) terenul care a făcut obiectul convenţiei a fost identificat ca fiind situat în T 10 parcelele 613,614,615,616, tarla şi parcele care se regăsesc pe titlul de proprietate sus menţionat.

Prin chitanţa aflată la fila 215 dosar, încheiată la data de 01.07.2002, G.D. a arătat că a primit de la numitul O.L. suma de 250 milioane lei vechi reprezentând contravaloarea unei case şi a suprafeţei de 9,5 ha teren situat în sat B., com.M., jud.Bacău.

Instanţa reţine că prin procura specială dată numitului A.C. numitul G.D. a arătat că îl împuterniceşte pe acesta să vândă suprafaţa de 9,5192 ha teren dobândit prin sentinţa civilă nr.5345/1994 a Judecătoriei Bacău, fiind evident că se face referire la terenul înscris în titlul de proprietate 215215/1996.

Având în vedere aceste aspecte, respectiv faptul că susnumitul a fost de acord să înstrăineze întreaga suprafaţă de teren, şi ulterior a declarat că a încasat preţul pentru suprafaţa de 9,5 ha teren, rezultă fără îndoială că intenţia numitului G.D. a fost să înstrăineze pârâtului O.L. întreaga suprafaţă de teren înscrisă în titlul de proprietate nr.215215/1996.

În aceste condiţii, nu are relevanţă o declaratie autentică ulterioară încheierii actului în formă autentică prin care G.D. ar susţine că nu a înţeles să înstrăineze şi terenul vândut reclamanţilor.

Nu se poate susţine că susnumitul s-a aflat în eroare cu privire la identitatea terenului vândut, atât timp cât acesta a declarat în procura autentificată sub nr. 834/2002 că vinde terenul în suprafaţă de 9,5192 ha dobândit în baza sentinţei civile nr.5345/1994 a Judecătoriei Bacău, iar prin sentinţa respectivă s-a menţinut hotărârea Comisiei judeţene prin care se reconstituise dreptul de proprietate al numiţilor C.C. şi G.D. pentru suprafaţa de 8,5 ha şi s-a dispus suplimentarea acestei suprafeţe cu încă 1 ha teren, eliberându-se în consecinţă ulterior, titlul de proprietate 215215/1996.

Este evident din modul de formulare a procurii speciale că vânzătorul G.D. a avut intenţia să înstrăineze întreaga suprafaţă de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia judeţeană Bacău, incluzând şi suprafaţa de teren care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat cu reclamanţii.

Având în vedere aceste considerente, instanţa nu poate reţine argumentul reclamanţilor referitor la lipsa consimţământului unuia dintre vânzători la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

De altfel, în actul de vânzare-cumpărare  din 20.10.1995(f.204), semnat de G.D., acesta declară că vinde reclamanţilor suprafaţa de 5 prăjini teren deţinută în baza hotărârii judecătoresti nr.5345/08.04.1994 ca beneficiar al acestei hotărâri. În consecinţă, vânzătorul a declarat în actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată că vinde 5 prăjini teren deţinut în baza sentinţei civile sus menţionate, iar prin procura autentificată a declarat că îl împuterniceşte pe mandatar să vândă suprafaţa de 9,5192 ha deţinută în baza aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.

Or, în această situaţie, atât timp cât suprafaţa de 9,5192 ha este întreaga suprafaţă la care s-a făcut referire în sentinţa civilă respectivă, iar G.D. a înţeles să înstrăineze întreaga această suprafaţă, după ce anterior a înstrăinat prin act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată o suprafaţă de 5 prăjini din acelaşi teren deţinut în baza aceleiaşi sentinţe civile, nu se poate susţine că vânzătorul s-a aflat în eroare cu privire la identitatea obiectului contractului încheiat în formă autentică.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate reprezentat de cauza ilicită în sensul că cumpărătorul cunoştea faptul că terenul era în posesia reclamanţilor, instanţa constată că nu s-a făcut dovada faptului că cumpărătorul sau vreunul din ceilalţi vânzători au avut cunoştinţă despre existenţa înscrisului sub semnătură privată dintre G.D. şi reclamanţi.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi avut cunoştinţă despre existenţa acestui înscris, întrucât în actuala reglementare a regimului juridic al circulaţiei terenurilor, potrivit art. 2 al.1 din Titlul X al Legii 247/2005 actele de înstrăinare inter vivos a terenurilor trebuie să îmbrace, ca o condiţie ad validitatem, forma autentică, înţelegerea în forma înscrisului sub semnătură privată  încheiat între părţi nu este suficientă pentru a opera transferul dreptului de proprietate către cumpărător, antecontractul nedând naştere decât unui drept de creanţă, având doar valoarea unei obligaţii pe care părţile şi-o asumă, de a încheia pe viitor contractul care să transfere dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului.

Înscrisul sub semnătură privată încheiat între G.D. şi reclamanţi nu întruneşte condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare teren, lipsindu-i forma autentică ad validitatem, ci constituie un antecontract de vânzare-cumpărare. Antecontractul nu este, insa, un act juridic translativ de proprietate, ci doar o promisiune sinalagmatica, care implica promisiunea intentiei de a vinde si promisiunea intentiei de a cumpara, in viitor, un imobil.

În consecinţă, prin înscrisul respectiv nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului de la G.D. la reclamanţi, iar G.D. păstra dreptul de a transmite sau nu ulterior dreptul său de proprietate în formă autentică acestora. Reclamanţii au dobândit prin efectul acestui act un drept de creanţă, dreptul de a solicita perfectarea vânzării cumpărării, dar nu şi un drept de proprietate asupra terenului care a format obiectul convenţiei.

În aceste condiţii, având în vedere că suprafaţa de 5 prăjini teren care a făcut obiectul convenţiei dintre G.D. şi reclamanţi, nu a ieşit din patrimoniul primului, şi nu a intrat niciodată în patrimoniul reclamanţilor, aceştia exercitând doar posesia asupra terenului, nu se poate reţine existenţa unei cauze ilicite chiar şi în condiţiile în care s-a r fi făcut în cauză dovada că ceilalţi vânzători şi cumpărătorul avea cunoştinţă la data încheierii contractului în formă autentică, despre existenţa promisiunii de vânzare-cumpărare.

Cauza actului juridic civil este o condiţie de fond, esenţială a actului juridic, care în contractele sinalagmatice, cum este contractul de vânzare-cumpărare, constă în prefigurarea de către fiecare parte a contraprestaţiei.

Totodată, Codul civil instituie o prezumţie de existenţă a cauzei, pe care reclamanţii nu au răsturnat-o în prezenta cauză. Potrivit art.968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa constată că nu s-a făcut dovada lipsei cauzei, şi nici al caracterului ilicit al acesteia, din probatoriul administrat rezultând că vânzarea-cumpărarea s-a încheiat în scopul dobândirii de către cumpărători a dreptului de proprietate asupra terenului şi casei, vânzătorii recunoscând că au primit şi preţul convenit în schimbul acestui transfer, motiv pentru care va respinge cererea ca neîntemeiată.

Potrivit art.274 Cod proc civ, constatând culpa procesuală a reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni, instanţa va admite cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, şi va obliga reclamanţii la plata sumei de 950 lei în favoarea pârâţilor O.L. şi O.R. cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.L..”

Împotriva sentinţei civile nr.909 din 31.01.2012 pronunţata de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9025/180/2008* au declarat recurs reclamanţii S.C., S.M., D.V. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii.

În motivarea recursului se arată că instanţa a dat o greşită interpretare actelor  juridice esenţiale în dezlegarea cauzei şi a făcut o greşită aplicare a legii. Din probele administrate în cauza rezultă că există o identitate parţiala de obiect între contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1458 din 10.07.2002 şi promisiunea  bilaterală de vânzare cumpărare din 20.10.1995. Pornind de la aceasta premisă  de fapt instanţa era datoare să examineze dacă în raport de cronologia actelor juridice actul autentic a avut consimţământul vânzătorului G.D. şi pentru terenul în litigiu, având în vedere manifestarea sa de voinţă neechivocă, ce face obiectul declaraţiei cu nr.366 din 15.02.2006. Din contractul de vânzare cumpărare cu nr.1458 din 2002, rezultă ca s-a găsit la măsurătoare 13.508 mp mai putin cu 3.777 mp din care şi 895 mp în litigiu fata de terenul înscris în act de 17.285 mp. În cauză există trei motive de nulitate absolută incidente la încheierea actului de vânzare cumpărare în litigiu. Un prim motiv este lipsa consimţământului,

hotărârea de a încheia actul juridic civil prin mandat în speţa trebuie pus în legătura cu două acte juridice necontestate – promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare din anul 1995 şi  declaraţia autentică nr.366 din 2006, care explica prin voinţa expresă a vanzătorului G.D. ca în 2002 nu a vândut şi terenul în litigiu către pârâţii O., deoarece acesta a făcut obiectul contractului din 19956 către reclamanţi. Din perspectiva transmiterii posesiei bunului vândut, se poate observa ca pârâţii O. nu au avut niciodată posesia terenului, care a rămas la reclamanţi din 1995 şi până în prezent. Un al doilea motiv de nulitate este eroarea obstacol – în corpore, întrucât terenul individualizat doar teoretic prin tarla şi parcela nu a fost predat în posesie cumpărătorilor, pentru ca era îngrădit şi stăpânit la acel moment de către reclamanţi. Eroarea a fost explicata prin declaraţia autentică cu nr. 366 din 15.02.2006 cu referire la momentul încheierii contractului chiar de vânzător. Un al treilea motiv de nulitate este scopul mediat al contractului, întrucât este cert că terenul cumpărat de către O. a fost măsurat şi identificat la încheierea actului juridic şi s-a putut constata ca este stăpânit de către reclamanţi. G. nu a fost de fata iar mandatarul sau a acţionat în  coniventa cu cumpărătorii. Pe de alta parte, sentinţa civilă cu nr.1169 din 2008 produce efecte ex tunc în sensul în care bunul se întoarce în patrimoniul autorilor vânzătorilor si trece în lotul lui G.D., de la data deschiderii succesiunii lui N.P., consecinţa fiind că terenul nu mai era în indiviziune în anul 2002, ci era în proprietatea exclusivă a lui G.D..

In drept se invocă dispoziţiile art. 304 alin.1, pct.8 şi 9 Cod de procedură civilă.

În susţinerea recursului s-au depus , în copie, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 1942/2005 pronunţată de Judecătoria Bacău pronunţată în dosarul nr.18130/2004, dosar ataşat la dosarul instanţei de fond şi sentinţa civilă nr. 1169/2008 pronunţată de Judecătoria Bacău, depusă şi în dosarul instanţei de fond.

Intimaţii-pârâţi O.O. şi O.R. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, întrucât instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate.

Intimatul-pârât G.L. Dumitru a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei întrucât este temeinică şi legală.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit art. 948 C.civ, condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: 1. capacitatea de a contracta;  2. consimţământul valabil al părţii ce se obligă;  3. un obiect determinat;  4. o cauză licită.

 Potrivit art. 953 C.civ  “ consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare…. “

Potrivit art. 968 C.civ  “cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice “

Eroarea- obstacol , prin gravitatea sa, face ca voinţa părţilor din contract să nu se poată întâlni  şi deci ca actul să nu se poată forma, intrând în această categorie eroarea asupra naturii actului sau asupra identităţii obiectului.

 În primul rând instanţa de recurs reţine că înscrisul depus la dosar, intitulat  act de vânzare-cumpărare, aflat la fila 185-dosar fond, prin care numitul G.D., la data de 20.10.1995, a vândut reclamanţilor S.C., S.M. şi S.D.V. suprafaţa de 5 prăjini teren în sat M., com.B.,este un înscris sub semnătură privată. Acest înscris, lipsindu-i forma autentică şi astfel neîndeplinind  condiţia de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare teren( condiţie prevăzută iniţial de dispoziţiile art. 46 din Legea nr.18/1991şi ulterior, de dispoziţiile art. 2 alin.1 al titlului X din Legea nr. 247/2005), constituie un antecontract de vânzare-cumpărare care nu este, însă, un act juridic translativ de proprietate, ci doar o promisiune sinalagmatica, prin înscrisul respectiv netransmiţându-se dreptul de proprietate asupra terenului de la G.D. la recurenţii-reclamanţi, aceştia din urmă dobândind prin efectul acestui act un drept de creanţă, dreptul de a solicita perfectarea vânzării cumpărării, dar nu şi un drept de proprietate asupra terenului care a format obiectul convenţiei.

În cauza de faţă instanţa de recurs mai reţine că, având în vedere conţinutul procurii, în care se precizează că mandatul este dat pentru a se vinde terenul în suprafaţă de 9,5192 ha situat în sat B., com.M., jud.Bacău şi chitanţa aflată la fila 215- dosar fond, încheiată la data de 01.07.2002, prin care G.D. a arătat că a primit de la numitul O.L. suma de 250 milioane lei vechi reprezentând contravaloarea unei case şi a suprafeţei de 9,5 ha teren situat în sat B., com.M., jud.Bacău  precizând că perfectarea actelor se va face de către domnul A.C. conform procurii date,  numitul G.D. a înţeles să dea mandat pentru a se vinde întreaga suprafaţă de  9,5192 ha teren deţinut în baza titlului de proprietate nr.215216/1996 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.79-81 dosar fond) titlu care are la baza şi sentinţa civilă nr. nr.5345/08.04.1994.

Pe de altă parte argumentele invocate de recurent în ceea ce priveşte eroarea-obstacol nu se circumscriu ipotezei prevăzute de dispoziţiile legale şi doctrină în ceea ce priveşte eroarea-obstacol asupra identităţii obiectului contractului încheiat în formă autentică. Motivele invocate de recurenţii-reclamanţi cum că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C. se precizează că la măsurători s-a găsit mai puţin şi faptul că terenul a fost individualizat teoretic fără a fi predat în posesie cumpărătorilor, pentru că este în stăpânirea recurenţilor-reclamanţi, nu sunt de natură a duce la concluzia că s-a dorit vânzarea unui alt teren. Iar, faţă de cele reţinute mai sus, declaraţia dată de G.D. în data de 15.02.2006 prin care declară că nu a înţeles să înstrăineze prin contractul din anul 2002 şi terenul vândut reclamanţilor nu are relevanţă , aşa cum reţine şi instanţa de fond, în ceea ce priveşte existenţa unei  erori-obstacol la încheirea contractului în formă autentică.

În consecinţă instanţa de recurs nu reţine lipsa consimţământului sau existenţa unei erori-obstacol în ceea ce îl priveşte pe numitului G.D. , unul dintre vânzători, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Nici susţinerile recurenţilor –reclamanţi referitoare la existenţa unei cauze ilicite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu au fost dovedite. Faptul că terenul era stăpânit de recurenţii-reclamanţi la data încheierii contractului nu poate duce automat la concluzia că cumpărătorii au avut convingerea faptului că  recurenţii-reclamanţi erau proprietarii terenului. Nici conivenţa dintre mandatarul vânzătorului G.D. şi cumpărători nu a fost dovedită în prezenta cauză.

De asemenea, nici sentinţa civilă nr. 1169 pronunţată în anul 2008( la aprope cinci ani după încheierea contractului autentic)  de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/180/2006 , prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la suprafaţa de 897 mp din titlul de proprietate nr. 215216/1996, nu poate fi reţinut ca un argument pentru existenţa unei cauze ilicite în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., aşa cum susţin recurenţii-reclamanţi în motivele de recurs.

Instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, arătând în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

În consecinţă, instanţa de recurs, având în vedere cele reţinute mai sus şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 274 Cod civil instanţa de recurs urmează să oblige recurenţii, în solidar, să plătească intimaţilor O.L. şi O.R. 1500 lei  cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţelor nr. 127/2012 şi 47/2012, depuse la dosar.

Va respinge cererea de  plata a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul G.L. întrucât în copia conform cu originalul  a chitanţei, depusă de apărător în dosar, nu se precizează numărul de dosar pentru care a fost achitat onorariul.

Domenii speta

Spete similare