Sancţiune pecuniară străină

Prin sentinţa penală nr. 1916/29.10.2013, a Judecătoriei Bacău s-a admis cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare, formulată de autorităţile olandeze, cu privire la cetăţeanul român, L.A.D.

În temeiul art. 240 alin 1 şi art 243 din Legea 302/2004 s-a recunoscut sancţiunea pecuniară în cuantum de 28 EUR aplicată de autorităţile olandeze cetăţeanului român, L.A.D.

S-a dispus obligarea susnumitului la plata sumei de 28 EUR, echivalentul în lei la data efectuării plăţii.

S-a dispus emiterea de forme de executare către organul financiar.

În temeiul art. 246 alin 2 din Legea 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea din data de 09-11-2012 autorităţile de poliţie rutieră olandeze au dispus sancţionarea cetăţeanului român, L.A.D., cu 28 euro, pentru depăşirea vitezei legale. 

 ART. 239 din  Legea 302 / 2004

Domeniul de aplicare

(1) Următoarele infracţiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor:

33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase;

(2) Pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute la alin. (1), executarea este subordonată condiţiei ca faptele la care se referă hotărârea să constituie infracţiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia şi indiferent de modul în care este descrisă.

ART. 240

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

(1) Autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.

(2) Dacă autoritatea judiciară română care a primit o hotărâre nu are competenţa de a o recunoaşte şi de a lua măsurile necesare în vederea executării acesteia, ea va trimite hotărârea, din oficiu, autorităţii competente şi va aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţii competente din statul emitent, în mod corespunzător.

ART. 241

Motivele de nerecunoaştere şi neexecutare

(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.

(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:

a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau

(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că:

- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau

- persoana a specificat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

Instanţa a încuviinţat solicitarea autorităţilor olandeze, motivat de faptul că pct. 33 al art. 239 alin. 1 din lege, comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase; este exceptat de la motivele de nerecunoaştere prevăzut de art. 241, potrivit prevederilor art. 239 alin 2, toate celelalte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 239 alin 1 din lege, instanţa având posibilitatea nerecunoaşterii pentru unul din motivele prevăzute la art. 241.

În cauză motivele de refuz enumerate de art. 241 nu au aplicabilitate, întrucât făptuitorul a fost sancţionat pentru o abatere expres prevăzută şi care nu face astfel obiectul motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare, doar celelalte infracţiuni decât cele expres enumerate de art. 239 alin 1, putând face obiectul motivelor de refuz şi în consecinţă a fost recunoscută sancţiunea pecuniară aplicată de autorităţile olandeze, s-a dispus emiterea formelor de executare a amenzii la cursul în lei la data efectuării plăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petentul, L.A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că recursul petentului este întemeiat.

La data de 30.05.2013 Ministerul Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a sesizat Judecătoria Bacau, în conformitate cu dispoziţiile art. 18734 – 18748 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu modificările şi completările ulterioare în legătură cu cererea formulată de autorităţile olandeze privind recunoaşterea şi executarea unor sancţiuni pecuniare aplicate numitului L.A.D. (executarea amenzii de 28 euro, pentru depăşirea vitezei legale ).

Cererea amintită a fost însoţită de certificatul prevăzut de Decizia cadru 2005/214/JAI din cuprinsul căruia rezultă că actul de constatare prin care s-au aplicat condamnările amintite este rămas definitiv.

Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusă o nouă secţiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004, secţiune conţinând dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare. Art. 187 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 defineşte „pedeapsa pecuniară” ca fiind între altele „obligaţia de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracţiune” aceasta fiind situaţia în cazul cererii privind pe recurentul L.A.D., iar art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul că în cazul comportamentelor care încalcă reglementările privind traficul rutier nu este necesară verificarea dublei incriminări.

Faţă de aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 240 al. 1 Legea nr. 302/2004, dar şi cele prevăzute de art. 241 al. 2 lit. g din aceeaşi lege (sancţiunea aplicată fiind sub minimul stabilit de 70 euro – În speţă 28 euro), în mod nelegal instanţa de fond a admis cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare străine.

În consecinţă, tribunalul în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de petentul L.A.D., împotriva s.p. nr. 1916/29.10.2013, pronunţată în dosarul nr. 8035/180/2013, al Judecătoriei Bacău, o va casa în totalitate şi reţinând cauza spre rejudecare şi pe fond va respinge cererea de recunoaştere a sancţiunii pecuniare în sumă de 28 euro aplicată de autorităţile olandeze.

Se va dispune anularea formelor de executare emise către organul financiar.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare