Liberare provizorie

Prin încheierea din data de 29.10.2013 pronunţată în dosarul nr.4858/110/2013  s-a dispus, faţă de inculpaţii  H.I. şi C.V. măsura preventivă a  arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.10.2013 şi până la data de 26.11.2013 inclusiv, în baza art.148 lit.f C. proc. pen.,vechi. 

Măsura a fost menţinută odată cu sesizarea instanţei cu soluţionarea cauzei, în baza art. 300 ind.1 vechiul C.pr.pen. şi apoi menţinută, în baza art. 300 ind.2 C.pr.pen. la termenele din 22.11.2013 şi 10.01.2014.

La luarea măsurii preventive şi, ulterior, la  menţinerea acesteia s-au avut în vedere  pericolul concret pe carte l-ar reprezenta judecarea inculpaţilor în stare de libertate, aşa cum susţine apărarea. Fapta era recent săvârşită, în vara anului 2013, era încă vie în memoria colectivităţii, rezonanţa socială a acesteia era în continuare puternic menţinută. Reacţia fermă a instituţiei se impunea în continuarea a fi menţinută.

Sub aspectul legalităţii, analizând dosarul cauzei, instanţa a constatat că luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpaţi s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii.

Încheierea prin care  s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 29.10.2013 a Tribunalului Bacău, s-a apreciat că este legală neimpunându-se  revocarea ei, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 149 ind. 1, 143 şi 148 lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:

La luarea şi menţinerea  măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe şi indicii temeinice că inculpaţii H.I. şi C.V., sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, aşa cum  prevăd dispoziţiile  art. 143 Cod procedură penală şi, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din  condiţiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.

Cu privire la prima condiţie, Tribunalul a reţinut că probatoriul administrat până la acea dată, demonstra  că există „indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală” (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală), care să nască presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis fapte de natură penală.

De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de  gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura”.

Infracţiunile pentru care inculpaţii H.I. şi C.V. sunt cercetaţi sunt de „viol”, şi „corupţie sexuală”, în care subiectele pasive sunt părţi vătămate minore de 14 şi 17 ani, fiind sancţionată de lege cu  închisoarea până la un maxim de 25 ani închisoare (art. 197 alin. 3 teza I Cod penal, parte vătămată mai mică de 15 ani).

Cu privire  la cea de-a doua condiţie cerută de dispoziţiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că existau în continuare probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită  modului în care a fost săvârşită infracţiunea, fiind de natură să creeze o stare de  temere, de nesiguranţă şi repulsie în rândul opiniei publice.

Faţă de probatoriul administrat în cauză până la acel moment procesual, s-a reţinut că temeiurile de care s-a ţinut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpaţilor, faţă de natura şi gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi aceştia, rezonanţa socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale, dar şi morale, de natură să insufle temere şi repulsie în rândul opiniei publice.

 Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acel moment procesual, instanţa a apreciat că măsura arestării preventive se impunea a fi prelungită în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun şi în continuare privarea de libertate a sa.

Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 şi prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei.

Raportat la probele administrate până în acel moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, şi cu prilejul soluţionării propunerilor de arestare preventivă,  îi plasa pe inculpaţi ca fiind prezumtivii autori a săvârşirii faptelor, instanţa a apreciat că în speţă, existau motive temeinice de bănuială în sensul Convenţiei. Totodată instanţa a reţinut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeaşi greutate ca si probele care ar justifica o soluţie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii, până la  exercitarea tuturor căilor de atac.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a menţinut arestarea preventivă, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a lor instanţa a avut în vedere natura faptei de care sunt suspectaţi, sfera relaţiilor sociale lezate (integritatea corporală, viaţa, sănătatea), rezonanţa socială a faptei date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acţiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârşita fapta. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia că se impunea menţinerea in stare de arest preventiv a inculpaţilor pentru a asigura ordinea publică şi securitatea cetăţenilor.

Aceste aspecte se circumscriau atunci dispoziţiilor art.148 lit.f C. proc. pen., în sensul existenţei temeiurilor care justifica măsura preventivă a arestului preventiv,  sub aspectul necesităţii acesteia, precum şi sub aspectul proporţionalităţii ei cu scopul urmărit, dat fiind că părţile vătămate erau minore, şi pentru faptul că instanţa nu procedase la audierea în mod direct,nemijlocit a tuturor părţilor implicate în cauză.

 La acest termen de judecată, 06.02.2014, instanţa a putut audia şi pe cel le-al doilea inculpat –C.V., care a solicitat anterior pe termen pentru studiul dosarului la arhivă, precum şi a tuturor martorilor din lucrări. Inculpatul H.I. şi părţile vătămate minore, împreună cu reprezentanţii legali ai acestora au fost audiaţi la termenul de judecată anterior, în 09.01.2014.

Raportat la modificările legislative intervenite în materie penală şi procedural penală, după data de 01.02.2014, după epuizarea audierii martorilor din lucrări, apărătorii inculpaţilor – ales şi oficiu – au formulat pentru inculpaţi, cereri de revocare a stării de arest preventiv, sau, înlocuire a acesteia cu măsura preventive prevăzută de art. 202 lit.b NCPP., respectiv – controlul judiciar.

Analizând măsura preventivă luată faţă de cei doi inculpaţi, în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, precum şi evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpaţilor se apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai uşoare  pentru următoarele considerente:

Astfel, din materialul probator administrat până in acest stadiu procesual, se reţine că: Inculpatul H.I. a fost căsătorit cu numita Vodoc Anişoara, relaţie din care au rezultat doi copii, în prezent minori. Soţii H. au divorţat în anul 2009, iar din această perioadă inculpatul şi-a descoperit înclinaţiile spre homosexualitate.

Inculpatul C.V. a fost crescut în Centrul de Minori şi Tineret Tg. Ocna, jud. Bacău, este cunoscut ca având înclinaţii homosexuale, iar din anul 2009 formează un cuplu cu inculpatul H.I.. Cei doi inculpaţi întreţin reciproc raporturi sexuale orale şi anale, înclinaţiile sexuale ale acestora fiind cunoscute în cartierul de domiciliu din mun. Oneşti.

Începând cu luna august 2012, în dorinţa de diversificare a satisfacerii sexuale, inculpaţii au hotărât să întreţină raporturi sexuale şi cu persoane minore, atrăgând în anturajul lor copii ce provin din familii dezorganizate sau faţă de care a fost dispusă măsura plasamentului la asistenţi maternali, cum este şi situaţia părţilor vătămată V.S. şi R.C.Ş.

Este probabil că în acest scop inculpatul C.V. a înfiinţat cu mai mulţi ani în urmă şi Grupul Coral „S.” , format din tineri cu vârsta sub 18 ani şi care provin, de regulă, din centre de plasament.

În asemenea împrejurări, în luna iunie 2013, cel mai probabil în data de 19.06.2013, în timp ce se aflau în mun. Oneşti, părţile vătămate V.S. şi R.C.Ş. au fost acostaţi de inculpaţii H.I. şi C.V., care sub pretextul acordării unui ajutor la curăţenie, le-au cerut să îi însoţească într-un apartament din aceiaşi localitate, ce aparţine surorii inc. H.I.

După ce au ajuns în imobil şi au asigurat uşa de acces, inculpatul H.I. le-a cerut pe un ton autoritar celor doi minori să se dezbrace de tricouri, motivând că în acel mod vor trebui să facă curăţenie în casă. La scurt timp, ambii inculpaţi au mers într-o încăpere a locuinţei, unde s-au dezbrăcat total de obiectele de îmbrăcăminte, s-au aşezat în pat şi l-au chemat la ei pe minorul V.S.. În acel timp, partea vătămată R.C.Ş. era plecat la domiciliul său pentru a rezolva o problemă personală, de unde a revenit în circa 15 minute.

Intrând în acea încăpere, partea vătămată V.S. i-a văzut pe cei doi inculpaţi dezbrăcaţi şi întinşi pe pat, iar inc. H.I. i-a cerut să se apropie de el şi să întreţină raport sexual oral.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul H.I. a strigat ameninţător la aceasta, a tras-o spre el şi i-a introdus penisul în gură, întreţinând astfel un raport sexual oral până la ejaculare.

În acest interval de timp, inculpatul C.V. s-a aflat permanent în încăpere, acordând astfel sprijin moral inculpatului H.I..

Între timp, în locuinţă a revenit şi minorul R.C.Ş., care a fost luat de către inc. C.V. şi condus într-o altă încăpere, unde tot prin constrângere, a întreţinut cu acesta raport sexual oral. La acest act sexual, în parte, a fost obligat să asiste şi minorul V.S..

După epuizarea actului sexual dintre C.V. şi R.C.Ş., aceiaşi parte vătămată a fost preluată de inc. H.I. şi condusă în baie, unde timp de aproximativ 30 de minute au întreţinut raport sexual oral. Ambele fapte de viol săvârşite de cei doi inculpaţi împotriva minorului R.C.Ş., au fost comise în prezenţa părţii vătămate V.S., care se afla în locuinţă şi chiar a privit consumarea actelor sexuale.

După consumarea actelor sexuale cu cei doi minori, ambii inculpaţi le-au pus în vedere părţilor vătămate să nu spună nimănui nimic despre ceea ce li s-a întâmplat, ameninţându-i cu acte de violenţă şi că, în caz contrat, îi vor informa pe părinţii lor despre faptul că fumează, consumă băuturi alcoolice şi chiar întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.

Audiaţii fiind, ambii inculpaţi recunosc consumarea unor acte sexuale orale şi anale între ei şi părţile vătămate, invocând faptul că aceste acte sexuale au avut loc cu consimţământul acestora.

De asemenea, se constată că măsura preventivă dispusă iniţial nu mai este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, dat fiind că au fost audiaţi toţi martorii din lucrări, toate părţile vătămate şi inculpaţii, cauza fiind amânată pentru audierea martorilor în circumstanţiere solicitaţi de către cei doi inculpaţi.

 Pe de altă parte, din depoziţiile martorilor audiaţi la acest termen de judecată, respectiv M. D. şi M.I., rezultă o situaţie familiată deosebit de gravă, atât în familia inculpatului H., cât şi pentru inculpatul C.

Astfel, inculpatul H. a lăsat acasă, la data arestării sale – 29.10.2013 pe mama sa în vârstă de 86 de ani şi care în acest timp  a suferit un atac cerebral, iar martora M.,  care este vecina de bloc a acestui inculpat, a arătat că această persoană în vârstă, suferă cumplit de pe urma lipsei fiului său. Ea este neputincioasă, nu are pe nimeni cine să o ajute, şi chiar se roagă a-i fi luată viaţa cât mai curând. Cei doi copii minori ai inculpatului H., care până atunci  - la momentul arestării sale, se aflau în grija sa, au fost trimişi la bunicii materni,  undeva în judeţul Botoşani, unde locuiesc în condiţii absolut improprii, fiind nevoiţi să-şi taie lemne, să se îngrijească singuri, deoarece şi aceşti bunici sunt bătrâni şi bolnavi.

Despre fiul cel mare al inculpatului H. s-a aflat că este suferind cu pancreasul şi că are nevoie de tratament medical şi regim alimentar special.

Iată că de pe urma arestării sale preventive, au avut de suferit alte cinci persoane, doi copii minori şi trei persoane vârstnice. Toţi aceştia se descurcă cumplit de greu de trei luni de zile, pe timp de iarnă. Inculpatul H.I., la data arestării avea loc de muncă, şi le asigura acestora cele necesare, măcar în limita puterii sale. Vreme de trei luni toţi aceştia au fost lipsiţi şi de acest minim nivel de creştere, educare, şi  întreţine.

De cealaltă parte, martorul M.I.,coleg de apartament cu inculpatul C.V., a arătat faptul că toţi cei patru locatari ai apartamentului social în care stau, provin din Centrul de Plasament. Acestora le-a fost repartizat din partea ANL această locuinţă socială compusă din patru camere, în care locuiesc ei doi şi alt doi prieteni, care în prezent au plecat să muncească în afara ţării. A mai rămas martorul M.I., care, de la data arestării colegului său – 29.10.2013, a trebuit să suporte cheltuielile legate de întreţinerea acestui apartament, plătind întreţinerea, lumina şi gazul. El nu are loc de muncă, şi a reuşit să iasă din iarnă prin muncile prestate la diferite persoane, şi chiar cântând în corurile bisericilor. Mare parte a cheltuielilor au fost suportate prin donaţie de la SCV H. Mai mult, martorul M. nu a putut achita, aşa că în prezent a fost sistat furnizarea de curent şi gaze naturale.

Temerea sa este mare, că neputând plăti în continuare, vor fi evacuaţi din apartament şi locuinţa se va repartiza altor copii ce între timp au devenit majori, ieşiţi din centrul de plasament.

 Pe de altă parte, se apreciază că, raportat la conduita procesuală a inculpaţilor măsura preventivă dispusă iniţial nu mai este în continuare, proporţională cu scopul urmărit - în sensul că  au dat dovadă de sinceritate, au cooperat cu instanţa de judecată.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre părţile vătămate, care deşi audiate, şi ei şi martorii, nu au dat dovadă de seriozitate, nu au realizat gravitatea faptelor. Mai mult chiar, două dintre părţile vătămate V.S. şi R.C., provin tot din centru de plasament, dar care au avut „şansa” de a fi adoptaţi, de a avea o familie cu un cămin stabil, ce le-a asigurat creşterea, educarea. Ei sunt în prezent elevi la Seminarul Teologic fie la Cluj, fie, la Piatra Neamţ. De aceleaşi şanse nu a avut parte nici inculpatul C.V. şi nici martorul M.. Ei, aceştia din urmă, prin forţe proprii, au constituit în urmă cu 10 ani un cor, şi odată pe an, desfăşoară activităţi artistice prin înfiinţarea Corului „S.” din mun.Oneşti, cu care se deplasează prin ţară, şi colindă. Este, aşa cum spunea martorul M. :”ocazia ca foşti colegi ai Centrului de plasament să se întâlnească odată pe an şi să se bucure împreună de colinde”. Nu mult a lipsit şi celor două părţi vătămate V. şi V. să rămână în acelaşi mediu.

Din audierea nemijlocită în faţa instanţei, s-a putut contura o imagine, care nu este la fel de „inocentă” pentru părţile vătămate, în sensul că s-a aflat cum că partea vătămată V. a sustras de la asistentul maternal d-na T., suma colosală de aproximativ 14.000.000 ROL cu ceva timp în urmă, că d-na a făcut de două ori atac cerebral datorită „ascultărilor fiului său”.

Nici despre părţile vătămate R. şi D., nu pot fi spuse lucruri deosebit de frumoase.  Astfel, inculpaţii au relatat şi confirmat de martorul M., că de multe ori, minorul D. a venit la locuinţa lor socială în stare avansată de ebrietate, „că nu se putea înţelege cu el”, iar că partea vătămată R., s-ar fi lăudat că asemenea acte sexuale au desfăşurat în pridvorul unei biserici în mun.Cluj.

Adevărul se pare că este undeva la mijloc. Ambele tabere au propria lor vină. Cea mai mare, desigur aparţine inculpaţilor care nu i-au trimis pe cei trei băieţi acasă la părinţii lor şi „au căzut în plasa” cum spun inculpaţii. Dar, nici părţile vătămate nu sunt la fel de curaţi, cum rezultă la prima lectură a actului de sesizare al instanţei. Prin audierea inculpaţilor,  s-au relevat şi  aspecte mai puţin curate ale comportamentelor părţilor vătămate. Aceştia, nu au solicitat probe în plus faţă de martorii indicaţi în rechizitoriu.

Inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri.

Ceea ce determină instanţa, cu precădere la admiterea acestor cereri, sunt  starea de sănătate a membrilor familiilor inculpaţilor şi necesitatea prezenţei lor în mijlocul familiei astfel încât Instanţa apreciază că este necesară cercetarea sa în stare de libertate pentru a da posibilitatea să asigure supravegherea şi îngrijirea familiei sale,  (pentru inculpatul H.I.) pentru a putea avea un loc de muncă şi cu ce să întreţină apartamentul social (pentru inculpatul C.V.).

Urmărirea penală a fost finalizată, în prezent dosarul se află la sfârşitul cercetării judecătoreşti şi apreciem că prin impunerea de măsuri mai puţin  severe, aceea a controlului judiciar, cu respectarea obligaţiilor, respectiv de a interzice să ia legătura  , cu fiecare dintre martorii indicaţi în rechizitoriu, putem avea în continuare parte de desfăşurarea procesului penal fără incidente, fără a ne afla în ipoteza în care inculpaţii ar dori să influenţeze vreun martor, să distrugă vreun mijloc de probă. Sancţiunea unui astfel de comportament este cunoscută de inculpaţi , revenirea în starea de arest preventiv, insă apreciem că nu va fi nevoie, întrucât aşa după cum au pledat apărătorii avem în faţă inculpaţi fără antecedente penale,  şi care merită să li se acorde această încredere, de a fi judecaţi în continuare în stare de libertate.

Faţă de considerentele expuse, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.215 C. proc. pen., precum şi, analizând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpaţilor, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai uşoară a controlului judiciar, este suficientă  pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (4) lit.b C. proc. pen.,şi art. 215 C.pr.pen.

Despre cererile de revocare a stării de arest preventiv, instanţa nu poate fi de acord, motivat de faptul că măsura dispusă iniţial, la 29.10.2013 şi menţinută ulterior s-a făcut cu respectarea normelor legale, fiind susţinută în cadru juridic existent şi menţinut în actuala configurare a materiei măsurilor preventive arătate de art. 202 NCPP. De altfel, solicitarea de revocare a arestului preventiv a fost una subsidiară, în principal s-a dorit aplicarea acestei măsuri preventive noi prevăzute de noul cod de procedură penală, a controlului judiciar. În temeiul art. 215 C.pr.pen. cu art. 202 alin.4 lit.b

C.pr.pen. admite cererile control judiciar formulate de  inculpaţii  H.I. şi C.V.  prin apărători, şi în consecinţă:

Dispune punerea în libertate sub control judiciar  a inculpaţilor H.I. şi C.V.  dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

În temeiul art. 215 C.pr.pen.  stabileşte ca inculpaţii să respecte următoarele obligaţii:

a) Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b)să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către de instanţă, - Poliţia mun.Oneşti - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d)să nu depăşească limita municipiului Oneşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

e)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se aproprie de părţile vătămate V.S., R.C.Ş.  şi D. T.Ş., de membrii familiilor acestora şi alţi martorii ori alte persoane ce urmează a fi audiaţi în cursul urmăririi penale şi la instanţă, şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;

În temeiul art. 215 alin.3 Cod pr.penală, atrage atenţia inculpaţilor că în cazul încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Respinge cererile de revocare a stării de arest preventiv formulate de inculpaţi prin apărători.

Constă că inculpatul H.I. a avut apărător ales, iar inculpatul C.V. a avut apărător desemnat din oficiu

 În temeiul art. 275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare