Recurs inadmisibil

Decizie 47 din 30.01.2014


Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:Prin sentinţa penală nr. 619 din 06.11.2013, a Judecătoriei Oneşti, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 3201  Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire au fost condamnaţi inculpaţii D.V., şi C.N.C. la câte 2 ( două) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor civile  prevăzute de art. 64  lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a suspendat, în cazul fiecărui inculpat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpaţilor D.V. şi C.N.C., asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei închisorii prevăzute de art. 83 Cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală s-au respins pretenţiile civile  formulate de partea vătămată B.I.

În baza art. 191 alin. 2Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii D.V. şi C.N.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează: D.V. la 150 lei iar coinculpatul C.N.C.  la 200 lei.

În baza art. 193 alin. 4 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii să achite părţii vătămate B.I câte 19,5 lei reprezentând  câte 12 din contravaloarea certificatului medico-legal.

Pentru pronunţarea sentinţei prima instanţă a reţinut că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de ambii inculpaţi cu forma de vinovăţie a intenţiei.

Astfel, s-a reţinut că prin plângerea  formulată la data de 27.10.2012, persoana vătămată B.I din Târgu Ocna a reclamat agresarea sa fizică, în seara aceleiaşi zile de către două persoane care l-ar fi deposedat de suma de 550 lei şi de un telefon mobil marca N., cauzându-i un prejudiciu total de 1000 lei.

Cercetările efectuate ulterior au condus la concluzia că în seara zilei de 27.10.2012, în timp ce se afla cu căruţa în Târgu Ocna in zona magazinului proprietatea martorei A.E., partea vătămată  B.I a consumat băuturi alcoolice, intrând în conflict cu mai multe persoane printre care şi inculpaţii C.N.C. şi D.V.

Cei doi inculpaţi au recunoscut pe durata cercetărilor că l-au lovit pe B.I după ce partea vătămată le-a adresat lor şi altor clienţi ai magazinului apelativul „ aurolaci”.

Mai exact, D.V. susţine că i-a aplicat lui B.I  un pumn în zona feţei iar coinculpatul C.N.C., cumnatul său, a intervenit, îmbrâncindu-l şi lovindu-l , la rândul său, pe B.I peste faţă.

Coinculpatul C.N.C. a recunoscut şi el că a intervenit în altercaţia iscată între D.V. şi partea vătămată, susţineri ce se coroborează cu declaraţia lui B.I  precum că a fost lovit cu pumnii şi picioarele de ambii inculpaţi, altercaţie care a durat maximum 5 minute.

Susţinerile părţilor cu privire la agresiune se coroborează cu depoziţiile martorilor A.E., V.I., Z.D.G., P.O. – filele 22-27, 31 dosar urmărire penală.

În schimb, nu au fost probate susţinerile părţii vătămate B.I cu privire la deposedarea sa, de către inculpaţi, de suma de 550 lei şi respectiv,de un telefon mobil.

Certificatul medico-legal nr. 472/a1/29.10.2012 eliberat de Cabinetul de medicină-legală Oneşti concluzionează că la momentul examinării sale B.I prezenta leziuni corporale ce s-au produs prin lovire cu un corp dur, pot data din 27.10.2012 şi au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale – fila 15 dosar urmărire penală.

Fapta inculpaţilor C.N.C. şi D.V., astfel cum a fost probată in etapa urmăririi penale şi recunoscută de aceştia in conformitate cu prevederile art. 3201 Cod procedură penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal pentru care s-a dispus condamnarea ambilor inculpaţi.

Văzând circumstanţele concrete ale comiterii infracţiunii deduse judecăţii, respectiv atitudinea victimei înseşi şi săvârşirea infracţiunii pe fondul consumului de băuturi alcoolice instanţa s-a orientat către aplicarea pedepsei alternative a închisorii, aptă să asigure prevenirea săvârşirii de către inculpaţi a unei noi infracţiuni.

Limitele pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal vor fi reduse cu o treime, dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 3201  alin. 7 Cod procedură penală.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile  prevăzute de art.  64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În cauză nu s-a justificat interzicerea dreptului de a alege întrucât interzicerea dreptului de a vota contravine articolului 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, văzând buna conduită a ambilor inculpaţi anterior datei de 27.10.2012 instanţa a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestora.

Aşa fiind, in baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpaţii C.N.C. şi D.V.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor principale instanţa a dispus şi suspendarea pedepselor accesorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal.

Totodată, au fost atenţionaţi ambii inculpaţi cu privire la cazurile în care instanţa poate revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform prevederilor art. 83 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal instanţa a reţinut următoarele:

Partea vătămată B.I s-a constituit parte civilă in procesul penal, solicitând obligarea ambilor inculpaţi la plata despăgubirilor, după cum urmează: 450 lei contravaloarea telefonului mobil şi suma de 550 lei de care ar fi fost deposedat  in cursul incidentului din seara zilei de 27.10.2012 precum şi suma de 6.000 lei, reprezentând contravaloarea cabalinei care în timpul conflictului dintre părţi s-a speriat şi s-a lovit de un stâlp de beton, decedând – fila 10 dosar instanţă.

Este adevărat că in seara zilei de 27.10.2012, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului  (filele 8-16 dosar urmărire penală) unul dintre animalele de tracţiune de la atelajul aparţinând lui B.I a fost găsit decedat la o distanţă de circa 1 km de  locul unde a fost agresată partea vătămată.

Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili însă legătura de cauzalitate directă între infracţiunea de distrugere concretizată în decesul animalului de tracţiune şi activitatea infracţională a inculpaţilor, astfel cum a fost ea probată in etapa urmăririi penale şi recunoscută conform art. 320 1 Cod procedură penală, ulterior sesizării instanţei.

În cauză nu s-a probat nici săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie sau furt  şi prin urmare se va respinge  cererea lui B.I  privind obligarea inculpaţilor la plata  sumei totale de 1.000 lei incluzând suma de 550 lei pretins a fi sustrasă de inculpaţi din buzunarul său şi contravaloarea telefonului mobil de care ar fi fost deposedat în seara zilei de 27.10.2012.

Văzând culpa procesuală a inculpaţilor C.N.C. şi D.V. raportat la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal instanţa i-a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat şi respectiv, a cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată B.I in conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. 2 Cod procedură penală şi respectiv, art. 193 alin. 4 Cod procedură penală.

În ambele cazuri instanţa s-a dozat cuantumul cheltuielilor proporţional cu măsura în care fiecare dintre inculpaţi a provocat cheltuielile judiciare pe întreaga durată a procesului penal şi respectiv, cheltuielile avansate de partea vătămată în vederea obţinerii certificatului medico-legal.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, care o critică pentru netemeinicia soluţionării laturii civile a cauzei.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că recurs Parchetului este inadmisibil.

Potrivit art. 385/2 rap. la art. 362 al. 1 lit. a C.p..p. recursul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa recursului formulat de partea civilă.

Ori în prezenta cauză, singurul recurs declarat aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, nicio altă parte neexercitând calea de atac.

În consecinţă, tribunalul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, împotriva sentinţei penale nr. 619/06.11.2013, pronunţată în dosarul nr. 3396/270/2013 al Judecătoriei Oneşti.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.