Calitate procesual pasivă. Natura juridică a cererii de restituire a cas peste plafonul legal.

Calitate procesual pasivă. Natura juridică a cererii de restituire a CAS peste plafonul legal.

În situaţia în care asiguratul face parte din categoriile de persoane prevăzute de art. 6 alin. 1 pct. I şi II din Legea nr. 263/2010, din autoritatea judecătorească, Casa Naţională de Pensii Publice nu are obligaţia legală de a colecta şi vira CAS-ul. Această obligaţie revine angajatorului, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. f teza finală din Codul Muncii, iar sumele reţinute cu acest titlu se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, conform art. 27 alin. 2 din OG nr. 86/2003, CNPP nefiind beneficiara sumelor achitate cu titlu de CAS. Obligaţia de restituire a CAS-ului reţinut din veniturile de natură salarială realizate de reclamant peste plafonul legal revine angajatorului, în virtutea raporturilor de serviciu pe care le are cu reclamantul, astfel că natura juridică a raportului dedus judecăţii nu se circumscrie dispoziţiilor din materia asigurărilor sociale, ci este unul de muncă.

Secţia I Civilă, Decizia civilă nr. 316 din 26  martie 2019.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – Secţia I Civilă sub dosar nr. …/107/2017, reclamantul O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNPP B.:

- obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând contribuţia de asigurări sociale reţinute cu ocazia achitării drepturilor salariate restante, în perioada iulie 2012-23.10.2014, cu depăşirea plafonului legal prevăzut de art. 2964 alin. 2 şi art. 29618 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute nelegal cu titlu de contribuţie obligatorie de asigurări sociale cu depăşirea plafonului legal sus-menţionat, de la data reţinerii şi până la data achitării efective a sumelor datorate.

Prin sentinţa civilă nr. 598/2018, pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia I Civilă,  s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a I-a Civilă a Tribunalului Alba şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă din cadrul Tribunalului Alba, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secţii sub nr…/107/2017*.

Prin sentinţa civilă nr.596/F/2018, pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia a II-a  Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, a admis excepţia de necompetenţă  funcţională a Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul de competenţă între cele două secţii şi a trimis dosarul Curţii de Apel Alba Iulia, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr.141/2018, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Tribunalului Aba - Secţia I Civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei de fond sub nr…/107/2017**.

Prin sentinţa civilă nr.1856/2018, Tribunalul Alba – Secţia I Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.  în contradictoriu cu acest pârât.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, în consecinţă, a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă, pe care a obligat-o să emită o dispoziţie de restituire a sumei de 7.231 lei, reprezentând contribuţie individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguratul reclamant şi plătită în plus faţă de plafonul legal, în perioada iulie 2012 – 23.10.2014, sumă actualizată cu indicele de inflaţie. Pârâta a fost obligată şi la plata dobânzii legale, calculată de la data reţinerii şi până la data achitării efective a sumelor datorate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii.

În expunerea motivelor, apelanta critică soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând, pe de-o parte, că drepturile de asigurări sociale sunt plătite de casele teritoriale de pensii, care, potrivit Legii nr.263/2010 şi HG nr.118/2012, au personalitate juridică. Pe de altă parte, reclamantul nu are calitatea de pensionar, ci de angajat, situaţie în care obligaţia de calcul şi de plată a contribuţiilor individuale de asigurări sociale revine angajatorului, care depune lunar declaraţia nominală de asigurare. Această declaraţie poate fi corectată de către angajator prin depunerea unei declaraţii rectificative.

Se mai susţine, în argumentarea acestei excepţii, că începând din 2004, activitatea de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice.

În consecinţă, în opinia apelantei, calitate procesuală în cauză are angajatorul, iar nu CNPP.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul urmăreşte restituirea sumei reţinute în perioada 01.07.2012-23.10.2014 cu titlu de CAS peste plafonul maxim stabilit prin art. 29618 alin. 6 din Codul fiscal vechi (aplicabil în cauză), respectiv echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.

În motivarea acţiunii sale, reclamantul invocă, în esenţă, reţinerea nelegală a contribuţiilor de asigurări sociale, ca urmare a interpretării greşite a sintagmei de „loc de realizare a veniturilor”. În ce priveşte perioada pentru care solicită restituirea sumei în discuţie, reclamantul arată că, prin decizia civilă nr. 70/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a admis acţiunea sa în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au fost obligaţi să-i restituie sumele reţinute cu titlu de CAS începând cu data de 24.10.2014.

Reclamantul justifică legitimarea procesuală pasivă a pârâtei apelante CNPP susţinând că litigiul de faţă este unul specific jurisdicţiei sociale, aşa cum rezultă din art.153 lit. a din Legea nr.263/2010, că angajatorul este doar cel prin intermediul căruia se face plata contribuţiei individuale de asigurări sociale, acţionând în numele angajatului şi că, potrivit art.138 lit. h din Legea nr.263/2010, CNPP colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale. În opinia reclamantului, sumele rezultate din calculul eronat al CAS-ului ajung în patrimoniul CNPP, astfel că, în cazul unor plăţi nedatorate, acesteia îi revine obligaţia de restituire, fiind beneficiara sumelor achitate nedatorat.

Tribunalul şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantului şi a considerat că CNPP are calitate procesuală pasivă, argumentat de faptul că are atribuţii privind colectarea contribuţiilor de asigurări sociale, potrivit art.138 lit.h din Legea nr.263/2010, şi că este beneficiar direct al sumelor plătite nedatorat prin reţinerea la sursă de către angajator.

Curtea constată că prima instanţă a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale incidente, apreciind în mod eronat că apelanta pârâtă justifică legitimare procesuală în cauză.

În primul rând, se impune precizarea că aspectele pe care le aduce în discuţie reclamantul vizează interpretarea noţiunii de „loc de realizare a veniturilor”, faţă de calitatea sa de procuror, cu consecinţa stabilirii dacă reţinerea CAS-ului în perioada de referinţă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale privind plafonul maxim, raportat la această sintagmă. Curtea constată că aceste chestiuni nu pot fi examinate decât în contradictoriu cu entităţile care au efectuat reţinerile de CAS la care face referire reclamantul.

Din altă perspectivă, este de observat că obligaţia de calculare, reţinere şi virare a CAS-ului se face de către entităţi diferite, în funcţie de persoana asigurată.

Astfel, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. 1 pct. I şi II, între care figurează şi  persoanele care sunt numite în cadrul autorităţii judecătoreşti, cum este cazul reclamantului, această obligaţie revine angajatorului. Potrivit art.40 alin. 2 lit.f teza finală din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligaţia ... să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 29618 din Codul fiscal în vigoare în perioada de referinţă (iulie 2012 – octombrie 2014), care prevăd că persoanele juridice care au calitatea de angajator, au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira lunar contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, atât cele datorate de angajator, cât şi cele individuale, datorate de salariaţi.

Dispoziţii similare sunt reglementate şi în Legea nr. 263/2010. Astfel, potrivit art. 32 alin. 1, calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. 1 pct. I şi II, se fac lunar de către angajatori.

CAS-ul reţinut de angajator pentru salariaţi se virează lunar la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care angajatorul este luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe (art. 39 din Legea nr. 263/2010), iar activitatea de colectare a contribuţiilor datorate de persoanele juridice care au calitatea de angajator, precum şi activitatea privind administrarea creanţelor provenind din contribuţii de asigurări sociale, datorate de aceste persoane, se realizează de Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile sale subordonate (art. 41 din Legea nr.263/2010, respectiv art. 27 şi 29 din OG nr. 86/2003).

În schimb, potrivit art. 42 din Legea nr. 263/2010, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. 1 pct. IV şi alin. 2, activitatea de colectare a contribuţiilor se realizează de CNPP (prin casele teritoriale de pensii, şi de casele de pensii sectoriale, după caz). Este vorba despre persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale, şi despre persoanele care sunt asigurate în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă şi, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.

Numai pentru aceste categorii de asiguraţi, CNPP are obligaţia, potrivit art. 138 lit. h din Legea nr. 263/2010, să colecteze şi să vireze contribuţiile de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Împotriva modului de calcul şi de depunere de către Casa Naţională de Pensii Publice (prin unităţile sale teritoriale) a CAS-ului pentru asiguraţii prevăzuţi la  art. 6 alin. 1 pct. IV şi alin. 2, se poate face contestaţie care, potrivit art. 153 lit. a din Legea nr.263/2010, se soluţionează de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Din cele ce preced, rezultă că, în situaţia în care asiguratul face parte din categoriile de persoane prevăzute de art. 6 alin. 1 pct. I şi II din Legea nr.263/2010, cum este cazul reclamantului, Casa Naţională de Pensii Publice nu are obligaţia legală de a colecta şi vira CAS-ul. Această obligaţie revine angajatorului, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. f teza finală din Codul Muncii, iar sumele reţinute cu acest titlu se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, conform art. 27 alin. 2 din OG nr.86/2003, CNPP nefiind beneficiara sumelor achitate cu titlu de CAS, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.

Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât, reţinerea de către angajator a contribuţiilor de asigurări sociale cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind plafonul legal dă dreptul salariatului să solicite restituirea sumelor reţinute peste acest plafon.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că obligaţia de restituire a CAS-ului reţinut din veniturile de natură salarială realizate de reclamant peste plafonul legal revine angajatorului, în virtutea raporturilor de serviciu pe care le are cu reclamantul, astfel că natura juridică a raportului dedus judecăţii nu se circumscrie dispoziţiilor din materia asigurărilor sociale, ci este unul de muncă.

Contrar susţinerilor reclamantului şi a celor reţinute de instanţa de fond, litigiul de faţă este un conflict individual de muncă, iar nu unul de asigurări sociale, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art.138 lit. h şi art.153 lit. a din Legea nr. 263/2010, pentru argumentele expuse anterior.

Natura juridică a litigiului a fost, de altfel calificată, cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr.70/2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr…/107/2014. În dosarul menţionat, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, obligarea acestora la restituirea sumei reprezentând contribuţia de asigurări sociale obligatorii reţinute cu ocazia achitării drepturilor salariale restante, începând cu data achitării pe anul 2012 a primei tranşe potrivit OUG nr.71/2009 şi până la remedierea stării de fapt. Aşadar, acţiunea a avut acelaşi obiect ca şi cererea din cauza pendinte, cuprinzând şi perioada de referinţă din prezentul litigiu, dar s-a soluţionat în contradictoriu cu alţi pârâţi.

Prin decizia civilă nr. 70/2016, instanţa de apel a constatat că, faţă de prevederile art.  253 alin. 1, art. 169 alin. 1 şi art. şi 170 din Codul Muncii, reţinerea peste limitele legale a contribuţiei de asigurări sociale din salariu, reprezintă o plată parţială a drepturilor salariale, impunându-se restituirea acestor sume de bani. Instanţa a mai apreciat că reclamantul este îndreptăţit la reţinerile peste plafonul legal doar începând cu data cererii de chemare în judecată, întrucât, în absenţa unei cereri din partea reclamantului prin care să-şi exprime opţiunea privind o altă modalitate de plată a drepturilor prevăzute în titluri executorii, pârâţii au acţionat în mod legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel plătind salariul lunar, întrucât în cadrul său îşi desfăşoară activitatea reclamantul, iar Parchetul de pe Tribunalul A. în calitate de debitor potrivit hotărârilor judecătoreşti.

Aşadar, prin decizia nr.70/2016, s-a constatat în mod definitiv că aceste sume reprezintă drepturi salariale ce i se cuvin reclamantului ca urmare a reţinerii nelegale a CAS şi că reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea lor pentru perioada anterioară datei de 24.10.2014.

Pentru cele ce preced, Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat în mod greşit că pârâta CNPP justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că criticile apelantei pârâte sunt întemeiate. Pe cale de consecinţă, în baza art. 480 NCPC, Curtea a admis  apelul de faţă şi a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei CNPP şi a respins acţiunea formulată de reclamant.

Domenii speta

Spete similare