Împăcarea părţilor în apel. Legea penală veche – lege mai favorabilă

DREPT PENAL

Împăcarea părţilor în apel. Legea penală veche – lege mai favorabilă

Depunerea în cursul judecăţii în apel a unui act de împăcare al părţilor, sub aspect civil şi penal, pentru fapte săvârşite sub Codul penal  din 1969, raportat la prevederile art. 132 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 159 alin. 3 Cod penal, determină Curtea să concluzioneze că legea penală veche este mai favorabilă, deoarece prevederile acesteia permit la acest moment al procesului penal să se ia act de împăcarea părţilor.

- art. 132 alin. 2 Cod penal din 1969

- art. 159 alin. 3 Cod penal

Decizia penală nr. 33/A/27.01.2016

Dosar nr. 18193/271/2014

Prin sentinţa penală nr. 1066 din 23 septembrie 2015 pronunţată de către Judecătoria Oradea, în temeiul art. 5 Cod penal 2009 instanţa a constatat ca fiind lege penală mai favorabilă cu privire la inculpatul M. C. V. Codul penal 1969.

În temeiul art. 396 alin 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul M. C. V. [fiul lui A. şi C., născut la data de xx.xx.1976 în O., jud. B., cu antecedente penale, domiciliat în O., str. A., nr. xx, jud. B., CNP xxxxxxxxxxxx] la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a –II-a şi b Cod penal din 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 396 alin 2 Cod procedură penală a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a -II-a şi lit. b) Cod penal din 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi b) Cod penal din 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 33 rap. la art. 34 lit. b) Cod penal din 1969 a contopit pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal din 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 861 Cod penal a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 Cod penal 1969.

În temeiul art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul este obligat: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 5 Cod penal 2009 instanţa a constatat ca fiind lege penală mai favorabilă cu privire la inculpatul P. P. G. Codul penal 1969.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 în complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

În temeiul art. 396 alin 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul P. P. G. [fiul lui I. şi L., născut la data de xx.xx.1978, în O., jud.Cod procedură penală B., domiciliat în O., str. S., nr. x, bl. Yy xx, ap. x, jud. B., CNP xxxxxxxxxxxxx] la pedeapsa de 6 luni închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 396 alin 2 Cod procedură penală a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 33 rap. la art. 34 lit. b) Cod penal 1969 a contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 861 Cod penal a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 Cod penal 1969.

În temeiul art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul este obligat: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 5 Cod penal 2009, instanţa a constatat ca fiind lege penală mai favorabilă cu privire la inculpatul L. M. I. Codul penal 1969.

În temeiul art. 396 alin 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul L. M. I. [fiul lui M. şi A., născut la data de xx.xx.1980 în A., jud. B., domiciliat în O., str. S. A. A., nr. xxx, bl. Yyx, ap. xx, jud. B., CNP xxxxxxxxxxxxx] la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal 1969 a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 861 Cod penal a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 1 lună închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 1 lună stabilit potrivit art. 862 Cod penal 1969.

În temeiul art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul este obligat: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 88 Cod penal 1969 a constatat că prin ordonanţa din data de 06.09.2012 inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. au fost reţinuţi pe o perioadă de 24 de ore.

În temeiul art. 118 lit. b) Cod penal 1969 a confiscat de la inculpatul M. C. sprayul gaze iritant lacrimogene marca „Nato”, 40 ml, folosit aflat la Camera de Corpuri Delicte cu dovada nr. AB nr.* xxxxxxx.

În temeiul art. 19 şi 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată L. M. I. şi în consecinţă a obligat inculpatul M. C. V. la plata sumei de 330 lei reprezentând valoarea tricoului şi de asemenea obligă, în solidar, inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. la plata sumei de 389 lei reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 19 şi 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată M. C. V. şi în consecinţă a obligat inculpatul L. M. I. la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. C. V..

În temeiul art. 19 rap. la art. 1357 Cod civil a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Municipal O. şi în consecinţă a obligat inculpatul L. M. V. la plata sumei de 435, 07 lei în favoarea Spitalului Clinic Municipal O. (297,18 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate numitului M. C. V., 93,49 lei dobânzi de întârziere, şi 44, 40 lei penalităţi de întârziere) şi la plata în continuare a penalităţilor/dobânzilor de întârziere calculate de la data de 17.03.2015.

În temeiul art. 274 alin 2 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 Cod procedură penală a obligat, în solidar, inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. la plata sumei de 1200 cheltuieli judiciare în favoarea persoanei vătămate L. M. I.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. şi înregistrat pe rolul acestei instanţe cu nr. xxxx/271/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. C. V. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal 1969, P. P. G. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal 1969 şi a inculpatului L. M. I. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 05.09.2012 inculpatul M. C. V. l-a agresat fizic pe numitul L. M. I., cauzându-i leziuni vindecabile în 3 – 4 zile de îngrijire medicală, i-a distrus acestuia tricoul, aducându-l în stare de neîntrebuinţare şi s-a dedat la acte de violenţă fizică pe o stradă pietonală intens circulată, distrugând mobilier, proferând injurii, folosind un spray cu efect lacrimogen – stârnind astfel indignarea celor prezenţi şi creându-le o stare de temere.

De asemenea, s-a reţinut faptul că la data de 05.09.2012 inculpatul P. P. G. l-a agresat fizic pe numitul L. M. I., cauzându-i leziuni vindecabile în 3 – 4 zile de îngrijire medicală şi s-a dedat la acte de violenţă fizică pe o stradă pietonală intens circulată, distrugând mobilier, proferând injurii – stârnind astfel indignarea celor prezenţi.

În final s-a reţinut faptul că la data de 05.09.2012 inculpatul L. M. I. l-a agresat fizic pe numitul M. C. V., cauzându-i leziuni vindecabile în 12 – 15 zile de îngrijire medicală.

Prin încheierea din data de 30.10.2015 definitivă la acea dată judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecăţii au fost administrate următoarele mijloace de probă: fişă de cazier a inculpaţilor (f.65-67 d.i), declaraţie inculpat M. C. (f.69-72 d.i), declaraţie inculpat P. P. G. (f.73-75 d.i), declaraţie inculpat L. M. I. (f.76-79 d.i), declaraţie V. R. M. (f.106-107 d.i).

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată instanţa a reţinut în fapt că la data de 05.09.2012, în jurul orelor 1530 inculpatul L. M. I., care purta un tricou de culoare roz şi pantaloni trei sferturi de culoare albă, se afla la intersecţia străzilor R. cu A. Ş., în faţa intrării în restaurantul E. din O. vorbind la telefon.

La un moment dat de locul unde se găsea inculpatul L. M. I., s-a apropiat inculpatul M. C. V. care ţinea de mână un copil acesta fiind îmbrăcat, în partea superioară a corpului, cu tricou de culoare neagră.

La întâlnirea cu inculpatul L. M. I., inculpatul M. C. şi-a lăsat copilul de mână şi a început să se îmbrâncească cu inculpatul L. M. I. iar la un moment dat au început să se lovească şi să se împingă reciproc, un trecător luând fetiţa de lângă cei doi. Cei doi inculpaţi au continuat să se lovească după care au intrat amândoi în restaurantul E. unde au continuat altercaţia.

După aproximativ 2-3 minute inculpatul L. M. I. a ieşit din restaurant având tricoul rupt în faţă şi în spate şi urme de sânge în zona obrazului stâng, pe mâna stângă şi pe pantaloni. Inculpatul L. M. I. a rămas în faţa restaurantului şi a sunat la serviciul naţional unic de urgenţe 112 cerându-i în acest sens adresa martorei S. A. pentru a îndruma organele de poliţie (înregistrări camere de supraveghere f.60 d.u.p, declaraţie martor S. A. f.35-36 d.u.p. fişa intervenţie la eveniment f.24 d.u.p).

Rămânând în interiorul restaurantului E., inculpatul M. C. V. s-a deplasat la toaletă pentru a se spăla de sânge după care l-a sunat pe inculpatul P. P. G., naşul său, căruia i-a comunicat că se află pe strada R. din O. şi i-a solicitat ajutorul spunându-i că a fost agresat de cineva şi că nu mai vede nimic (declaraţie inculpat M. C. f. 69 d.i, declaraţie inculpat P. P. G. f.73 d.i).

Ulterior, inculpatul M. C. V. a ieşit din restaurantul E. moment în care o persoană i-a adus copilul, s-a întâlnit cu inculpatul L. M., după care s-a deplasat la un autoturism marca BMW de culoare albă şi a purtat o discuţie cu conducătorul acestuia.

Ca urmare a apelului telefonic primit de la inculpatul M. C. V., inculpatul P. P. G. a ajuns la faţa locului venind pe jos pe strada R. dinspre Magazinul C. din O., a luat copilul în braţe după care împreună cu inculpatul M. C. se îndreaptă spre autoturismul BMW de culoare albă parcat în apropiere, pe trecerea de pietoni.

Inculpatul M. C. V. a luat de la conducătorul autoturismului BMW de culoare albă un spray, după care în fugă, s-a deplasat către inculpatul L. M. I. care era întors cu spatele, iar când a ajuns lângă acesta, l-a prins cu mâna stângă de omoplat şi cu mana dreaptă, în care ţinea sprayul i-a aplicat un jet acestuia la nivelul feţei.

Cei doi inculpaţi au început din nou să se îmbrâncească şi să se lovească reciproc în faţa restaurantului E., iar la un moment dat lângă cei doi a apărut şi inculpatul P. P. care a luat în mână panoul cu meniul restaurantului, dar pe care l-a aruncat la pământ. Cei doi au continuat să se îmbrâncească şi să îşi aplice lovituri reciproce iar la un moment dat inculpatul M. C. a luat un scaun de pe terasa restaurantului cu care a încercat să îl lovească pe inculpatul L. M. Inculpatul P. P. a luat şi el un scaun de pe terasa restaurantului şi împreună cu inculpatul M. C. l-au urmărit printre mesele terasei restaurantului pe inculpatul L. M. I. care a luat în mână un scaun pe care îl ţinea în faţă, în scop de apărare după care s-a refugiat în interiorul gelateriei B. I. (înregistrări camere de supraveghere f.60 d.u.p, f.89 d.i).

S-a reţinut că starea de fapt reţinută mai sus decurge din analiza coroborată a înregistrărilor camerelor de supraveghere (f.60 d.u.p, f.89 d.i), a declaraţiilor inculpaţilor (f.65-67 d.i,f.69-72 d.i,f.73-75 d.i,f.76-79 d.i), declaraţiile martorilor V. R. M. (f.106-107 d.i, f.68-69 d.u.p), S. E. (f.64 d.u.p), B. A. (f.70-75 d.u.p).

Instanţa având în vedere declaraţiile martorilor şi în special înregistrările camerelor de supraveghere a înlăturat declaraţia inculpatului M. C. cu privire la faptul că nu l-a lovit cu pumnii pe inculpatul L. M. şi declaraţia inculpatului L. M. raportat la faptul nerecunoaşterii că l-a lovit cu pumnii pe inculpatul M. C.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, s-a reţinut că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal.

Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instan?a a analizat comparativ dispozi?iile din cele două coduri care incriminează faptele care formează obiectul cauzei, având în vedere drept criterii în baza cărora a determinat legea penală mai favorabilă ?i pe care le-a apreciat în concret, următoarele: cuantumul sau con?inutul pedepselor, condi?iile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influen?a circumstan?elor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, a?adar atât condi?iile de incriminare ?i de tragere la răspundere penală, cât ?i condi?iile referitoare la pedeapsă (CCR, Decizia nr. 1470/8.11.2011, publicată în M.Of. nr. 853/2.12.2011).

La alegerea legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozi?iile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justi?ie, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global şi nu pe instituţii.

Astfel, cu privire la inculpatul M. C. V. având în vedere că, astfel cum se va reţine în secţiunea privind individualizarea pedepsei instanţa a aplicat pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice pedeapsa de 2 ani închisoare şi având în vedere tratamentul penal al concursului de infracţiuni, respectiv modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969.

Referitor la inculpatul L. M. I. având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969.

În final, cu privire la inculpatul P. P., având în vedere pedeapsa care urmează să se aplice, tratamentul penal al concursului de infracţiuni, respectiv modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat ca fiind mai favorabil Codul penal 1969.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 în complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Analizând mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal şi îndeosebi înregistrările camerelor de supraveghere instanţa a constatat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului P. P. infracţiunea de lovire sau alte violenţe, nereieşind că acesta ar fi exercitat acte de agresiune faţă de inculpatul L. M..

Însă instanţa a reţinut în sarcina acestuia existenţa participaţiei în forma complicităţii morale la comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Astfel, potrivit art.26 Cod penal 1969 complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, ICCJ prin decizia penală nr.5478/2001 a reţinut că participaţia sub forma complicităţii morale sau imateriale se caracterizează prin aceea că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului prin întărirea sau întreţinerea intenţiei autorului de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală.

În cauză, s-a reţinut că inculpatul, deşi nu a exercitat acte materiale de agresiune asupra victimei L. M. I. s-a deplasat la faţa locului ca urmare a telefonului primit de la inculpatul M. C. care i-a solicitat ajutorul fiind astfel în deplină cunoştinţă de cauză motivul pentru care a fost apelat şi pentru care se deplasează în acel loc. Astfel, inculpatul P. P. G. a arătat că „am fost sunat de inculpatul M. C. care mi-a solicitat ajutorul spunându-mi că este agresat de cineva şi nu mai vede nimic.”(f.73 d.i).

Totodată, în declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul M. C. a arătat că „ ..dorea şi P. să mă ajute să-l prind pe inculpatul L.”(f.70 d.i)

S-a reţinut că întărirea rezoluţiei infracţionale reiese şi din aceea că după ce inculpatul P. a ajuns la faţa locului inculpatul M. C. l-a atacat din nou pe inculpatul L. M. iar inculpatul P. P. a încercat să ia o pancarta de meniu a restaurantului iar ulterior a luat un scaun cu intenţia de a-l lovi pe inculpatul L. fapt ce demonstrează fără putinţă de tăgadă faptul că prin comportamentul său, inculpatul i-a întărit rezoluţia infracţională a inculpatului M. C.

În drept, fapta inculpatului M. C. V. care în data de 05.09.2012, a lovit-o cu pumnul, de mai multe ori, pe persoana vătămată L. M. I. cauzându-i o vătămare ce a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Pe latură obiectivă, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii este reprezentat de orice activitate prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este apreciată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, şi este realizat, în cauză, prin acţiunea (conduită comisivă) de lovire a victimei, cu pumnul, prin aplicarea unui jet de spray cu efect lacrimogen, aşa cum rezultă din probele administrate.

Urmarea imediată o reprezintă cauzarea de leziuni traumatice persoanei vătămate L. M., constând în „echimoză violaceea discontinuă de 4/2, gamba dreaptă 1/3 mijlocie faţă anterioară, echimoză violacee longitudinală de 4/3 cm” astfel cum reiese din certificatul medico legal nr. xxxx/Yy/1010 din 27 septembrie 2012 (f.22 d.u.p.)

Tot astfel, s-a constatat că raportul de cauzalitate rezultă din coroborarea împrejurării că inculpatul a lovit pe persoana vătămată cu pumnul (stabilită prin declaraţiile martorilor vezi pct. I din prezenta hotărâre).

Pe latură subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma intenţiei directe (art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei, având reprezentarea că, prin lovirea persoanei vătămate cu pumnul, îi va produce acesteia o vătămare a integrităţii corporale, inevitabilă faţă de modul de acţiune.

Cu privire la fapta inculpatului M. C. V., care în data de 05.09.2012 s-a dedat la acte de violenţă fizică pe o stradă pietonală intens circulată, distrugând mobilier, proferând injurii, folosind spray cu efect lacrimogen stârnind indignarea celor prezenţi şi creându-le o stare de temere, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969.

Pe latură obiectivă, elementul material al infracţiunii este reprezentat de orice acte sau gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii sau orice manifestare prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniştea şi ordinea publică.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale formate în jurul valorii sociale constând în ordinea publică şi bunele moravuri.

Noţiunea de ordine publică este strâns legată de noţiunea de siguranţă publică în sensul că cele două nu pot exista una fără cealaltă iar din moment ce siguranţa publică este afectată implicit este lezată şi ordinea publică. Siguranţa, în accepţiunea generală reprezintă un sentiment individual sau colectiv, care defineşte inexistenţa unor ameninţări şi pericole externe, fizice, psihice sau psiho - sociale.

Bunele moravuri au fost definite în literatura de specialitate ca fiind acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivităţi, sunt comparabile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnităţii umane, cu observarea decenţei în atitudini şi cuvinte. La stabilirea exigenţelor impuse de bunele moravuri trebuie să se aibă în vedere normele moralei, bunele moravuri incluzând atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără decare nu este posibilă convieţuirea normală în societate, cât şi sentimentele morale comune membrilor societăţii.

Astfel, s-a reţinut că prin manifestările agresive atât verbale cât şi fizice, în public la adresa inculpatului L. M.Cod procedură penală inculpatul M. C. V. a adus o atingere ordinii publice şi bunelor moravuri.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă (art. 19 pct. 1 lit. b) Cod penal), prevăzând faptul că prin comportamentul său aduce atingere ordinii publice şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Instanţa a reţinut aliniatul 2 al art. 321 Cod penal 1969, fapta inculpatului producând o gravă tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În acest sens, ICCJ prin decizia nr. 222/2013 a stabilit că pentru existenţa agravantei prevăzută în art. 321 alin 2 Cod penal tulburarea se impune a fi săvârşită într-o adunare numeroasă de oameni şi să producă opiniei publice o nelinişte persistentă, să creeze o stare gravă de insecuritate în sfera relaţiilor sociale de convieţuire socială.

Astfel, în cauză săvârşirea faptei a implicat un număr de trei persoane, fiind comisă în prezenţa unui număr mare de persoane cărora le-a creat o stare gravă de insecuritate.

S-a reţinut că starea de insecuritate reiese din următoarele mijloace de probă: declaraţia martorei S. E. ( f.64 d.u.p) care arată că „toate cele întâmplate mi-au provocat o stare de teamă şi indignare, fiindu-mi în continuare teamă chiar şi de repercusiunile declaraţiei mele”; declaraţie martor V. R. M.(f.65-67 d.u.p) care arată că „cele întâmplate mi-au creat o puternică stare de indignare şi deranj, care la un moment dat m-a determinat să mă ridic şi să părăsesc terasa, existând riscul ca eu şi amica mea să fim la rândul nostru victime în altercaţie.”; înregistrările camerelor de supraveghere (f.81 d.u.p) din care reiese faptul că persoanele care erau la mese fug speriaţi de actele de agresiune iar trecătorii de pe strada R. se dau la o parte şi fug din calea celor trei persoane.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului M. C. V., care în data de 05.09.2012 i-a rupt tricoul inculpatului L. M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal 1969.

Pe latură obiectivă, elementul material constă în aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia, respectiv tricoul marca L.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorii sociale reprezentată de patrimoniul unei persoane.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă (art. 19 pct. 1 lit. b) Cod penal), prevăzând faptul că prin comportamentul său aduce atingere patrimoniului inculpatului L. M. şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Cu privire la infracţiunea de distrugere se pune problema dacă, în circumstanţele comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe de către inculpatul M. C. V., se poate reţine în sarcina sa o astfel de infracţiune.

În acest sens, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului M. C. infracţiunea de distrugere pentru următoarele argumente: potrivit literaturii de specialitate (Mihail Udroiu, Drept penal - partea specială pag.265) infracţiunea de distrugere poate fi săvârşită şi cu intenţie indirectă; practica judiciară (ex sentinţa penală 1283/2010 a Judecătoriei Piteşti) este constantă în a reţine infracţiunea de distrugere în cazuri relativ similare în care persoana vătămată este lovită de inculpat şi urmare a acestei fapte îi sunt distruşi ochelarii de vedere; infracţiunea de distrugere nu este şi nu poate fi absorbită de infracţiunea de lovire sau alte violenţe. Astfel, potrivit literaturii juridice de specialitate (Florin Streteanu - Concursul de infracţiuni) unul din criteriile de diferenţiere între concursul de infracţiuni şi infracţiunea complexă este cel al absorbţiei necesare. Conform acestui criteriu suntem în prezenţa concursului de infracţiuni în acele situaţii în care săvârşirea uni infracţiuni nu în presupune întotdeauna săvârşirea altei infracţiuni şi în prezenţa infracţiunii complexe în acele situaţii când săvârşirea unei infracţiuni presupune întotdeauna comiterea unei alte infracţiuni.

Prin urmare, instanţa a reţinut că săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe se poate realiza şi fără a se comite infracţiunea de distrugere, fiind astfel în prezenţa unui concurs de infracţiuni.

S-a apreciat că s-ar mai putea invoca faptul că suntem în prezenţa unui concurs de calificări incompatibile care presupune că săvârşirea unei infracţiunii decurge în mod natural şi firesc din comiterea unei alte infracţiuni. Însă, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Florin Streteanu - Concursul de infracţiuni) o astfel de situaţie poate fi reţinută când valorile sociale lezate sunt aceleaşi sau cel puţin fac parte dintr-un gen comun.

Întrucât cele două infracţiuni, de lovire sau alte violenţe, respectiv de distrugere protejează valori sociale diferite instanţa a constatat că nu se pune problema unui concurs de calificări incompatibile.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului L. M. I. care în data de 05.09.2012, a lovit-o cu pumnul, de mai multe ori, pe persoana vătămată M. C. V. cauzându-i o vătămare ce a necesitat 15 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Pe latură obiectivă, elementul material al infracţiunii este reprezentat de orice activitate prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane,a cărei gravitate este apreciată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, şi este realizat, în cauză, prin acţiunea (conduită comisivă) de lovire a victimei, cu pumnul, aşa cum rezultă din probele administrate.

Urmarea imediată o reprezintă cauzarea de leziuni traumatice persoanei vătămate M. C. V., constând în „bosă frontală dreapta discret tumefiată pe o arie de 2/2 cm, pavilion ureche stâng intens tumefiat, retroauriculare stâng zonă tumefiată, violacee omogenă de 3/1..etc” astfel cum reiese din certificatul medico legal nr. 2585/Ia/1056din 14 septembrie 2012 (f.39 d.u.p.)

Raportul de cauzalitate rezultă din coroborarea împrejurării că inculpatul a lovit pe persoana vătămată cu pumnul.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma intenţiei directe (art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei, având reprezentarea că, prin lovirea persoanei vătămate cu pumnul, îi va produce acesteia o vătămare a integrităţii corporale, inevitabilă faţă de modul de acţiune.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatul P. P. care la data de 05.09.2012 a venit la locul desfăşurării altercaţiei, la solicitarea inculpatului M. C., a încercat să ia pancarta de meniu a restaurantului iar ulterior a luat un scaun cu intenţia de a-l lovi pe inculpatul L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la lovirea sau alte violenţe prev. de art. 26 raportat la art. 180 alin. 2 Cod procedură penală.

Pe latură obiectivă, elementul material a constat în ajutorul moral, astfel cum a fost descris anterior, care a avut ca efect întărirea rezoluţiei infracţionale a inculpatului M. C. V..

Urmarea imediată constă în o reprezintă înlesnirea săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe de către inculpatul M. C.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma intenţiei directe (art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei, având reprezentarea că, prin ajutorul oferit inculpatului M. C. înlesneşte săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

S-a reţinut că fapta inculpatului P. P. G., care la data de 05.09.2012 a luat pancarta de meniu a restaurantului E. pe care a trântit-o la pământ iar ulterior un scaun cu care a încercat să îl lovească pe inculpatul L. M. I. stârnind indignarea celor prezenţi şi creându-le o stare de temere realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969.

În privinţa conţinutului constitutiv al infracţiunii instanţa a reţinut aceleaşi considerente ca şi cele în cazul inculpatului M. C., la care a înţeles să facă trimitere.

Instanţa a respins solicitarea apărătorului inculpatului L. M. de achitare a acestuia în temeiul art. 44 Cod penal, nefiind îndeplinită una din condiţiile esenţiale ale legitimei apărări anume aceea ca atacul să provină de la persoana vătămată, or astfel cum se poate vedea din înregistrările camerelor de supraveghere inculpatul a fost implicat în mod direct prin atitudinea sa în declanşarea altercaţiei.

De asemenea, raportat la urmarea produsă, respectiv numărul de zile de îngrijire medicală şi având în vedere antecedentele penale ale acestuia, respectiv aplicarea amenzii administrative cu privire la acelaşi tip de faptă, instanţa a apreciat că nefiind aplicabile prevederile art. 181 Cod penal 1969.

Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului M. C. de achitare pentru infracţiune de distrugere, având în vedere considerentele arătate mai sus, instanţa a respins-o.

De asemenea, având în vedere starea de fapt şi considerentele expuse la încadrarea juridică a faptelor şi a celor privind individualizarea juridică a acestora instanţa a apreciat că nu se poate dispune achitarea inculpatului M. C. sub nici un aspect.

Cu privire la inculpatul P. P. instanţa, având în vedere considerentele reţinute în cadrul secţiunii privind încadrarea juridică a faptei, a respins solicitarea apărătorului de a se dispune achitarea în temeiul art. 16 lit. c) Cod procedură penală respectiv achitarea în temeiul art. 181 Cod penal referitor la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal 1969 şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 Cod penal, respectiv: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 180 alin 2, art. 321 alin. 2 şi art. 217 alin. 1 din partea specială gradul de pericol social, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la inculpatul M. C. V. instanţa a reţinut faptul că a săvârşit fapta de lovire sau ale violenţe fără a avea nici o reţinere morală faţă de persoanele care se aflau la faţa locului şi mai mult a săvârşit fapta în prezenţa copilului său minor acest lucru demonstrând mai presus de orice personalitatea agresivă, lipsa de moralitate, absenţa oricăror principii şi a unui minim de bun simţ.

Personalitatea agresivă a inculpatului este demonstrată şi de fişa de cazier judiciar (f.67 d.i) din care reiese că acesta a mai beneficiat în trecut de clemenţa organelor judiciare fiindu-i aplicată, în două rânduri, amenda administrativă pentru acelaşi tip de faptă, respectiv lovirea sau alte violenţe

S-a apreciat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social nu atât prin leziunile produse inculpatului L. M. ci mai ales raportat la împrejurările comiterii faptei, respectiv în public, pe o stradă intens circulată, prin folosirea unui spray cu efect lacrimogen, prin încercarea acestuia de lovire a inculpatului cu un corp contondent doar inspiraţia inculpatului L. M. I., care s-a refugiat în gelateria B. I., a făcut ca urmările produse să nu fie mai grave.

Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul, după ce prima etapă a conflictului a fost stins, nu a apelat la sprijinul organelor de poliţie ci dimpotrivă l-a apelat telefonic pe inculpatul P. P. căruia i-a solicitat ajutorul, fapt ce demonstrează fără tăgadă instinctul primitiv al inculpatului de a-şi face singur dreptate, specific unor societăţi de mult apuse, precum şi faptul că pentru acesta singura lege de care ţine seama este legea pumnului.

Pentru aceste considerente instanţa a aplicat inculpatului M. C. V. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice instanţa a avut în vedere, pe lângă cele relatate mai sus cu privire la personalitatea inculpatului, în primul rând urmarea produsă respectiv starea de teamă, indignarea profundă pe care a provocat-o inculpatul numeroaselor persoane care se aflau la faţa locului care au fost nevoite să se îndepărteze de frica de a nu fi victime colaterale.

Astfel, instanţa a reţinut faţă de acest inculpat dispreţul absolut faţă de normele morale care alcătuiesc bunele moravuri astfel cum au fost definite pe larg în secţiunea dedicată încadrării juridice a acestei fapte.

S-a reţinut că starea de nesiguranţă profundă provocată persoanelor care se aflau la faţa locului reiese din următoarele: declaraţia martorei S. E. (f.64 d.u.p) care a arătat că „toate cele întâmplate mi-au provocat o stare de teamă şi indignare, fiindu-mi în continuare teamă chiar şi de repercusiunile declaraţiei mele”; declaraţie martor V. R. M.(f.65-67 d.u.p) care a arătat că „cele întâmplate mi-au creat o puternică stare de indignare şi deranj, care la un moment dat m-a determinat să mă ridic şi să părăsesc terasa, existând riscul ca eu şi amica mea să fim la rândul nostru victime în altercaţie.”; înregistrări camere de supraveghere (f.81 d.u.p) din care a reieşit faptul că persoanele care erau la mese fug speriaţi de actele de agresiune iar trecătorii de pe strada R. se dau la o parte şi fug din calea celor trei persoane; declaraţie B. A. G. (f.70-71 d.u.p) care a arătat că „cele întâmplate mi-au cauzat o stare de temere şi indignare, deranj, fiind obligată să mă ridic de la masă şi să plec de la terasă pentru a nu fi agresată şi eu”.

Pentru aceste considerente instanţa a aplicat inculpatului M. C. V. pedeapsa de 2 ani închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la infracţiunea de distrugere a tricoului, instanţa a reţinut, pe lângă cele relatate mai sus cu privire la personalitatea inculpatului, prejudiciul relativ mic produs prin comiterea faptei şi contextul în care a fost comisă, respectiv în timpul altercaţiei dintre cei doi inculpaţi.

Cu privire la inculpatul P. P. G. instanţa a ţinut seama de participaţia acestuia la comiterea faptei, respectiv complicitate morală, de faptul că a încercat să îl lovească pe inculpatul L. M. mai întâi cu pancarta de meniu a restaurantului iar mai apoi cu un scaun.

De asemenea, s-a reţinut aceea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală din fişa de cazier reieşind că în trecut a suferit mai multe condamnări pentru mai multe tipuri de infracţiuni toate acestea demonstrând perseverenţa infracţională.

Pentru aceste motive instanţa a aplicat inculpatului P. P. G. pedeapsa de 6 luni închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe.

Referitor la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice instanţa, având în vedere aspectele relevate mai sus cu privire la persoana inculpatului şi considerentele reţinute cu privire la aceeaşi infracţiune reţinute cu privire la inculpatul M. C. V. a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul L. M. a reţinut faptul că a săvârşit fapta de lovire sau ale violenţe fără a avea nici o reţinere morală faţă de persoanele care se aflau la faţa locului acest lucru demonstrând mai presus de orice personalitatea agresivă, lipsa de moralitate, absenţa oricăror principii şi a unui minim bun simţ.

Personalitatea agresivă a inculpatului este demonstrată şi de fişa de cazier judiciar (f.65 d.i) din care reiese că acesta a mai beneficiat în trecut de clemenţa organelor judiciare fiindu-i aplicată, amenda administrativă pentru acelaşi tip de faptă, respectiv lovirea sau alte violenţe

De asemenea, s-a avut în vedere şi vătămarea provocată inculpatului M. C. respectiv 15 zile de îngrijiri medicale.

Pentru aceste motive, a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Întrucât infracţiunile săvârşite de cei doi inculpaţi au fost comise mai înainte de a interveni o condamnare definitivă, instanţa a constatat că suntem în prezenţa concursului de infracţiuni.

Pentru aceste motive în temeiul art. 33 rap. la art. 34 lit. b) Cod penal 1969 a contopit pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare aplicate inculpatului M. C. V. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

De asemenea, în temeiul art. 33 rap. la art. 34 lit. b) Cod penal 1969 a contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare şi a aplicat inculpatului P. P. pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Având în vedere decizia nr. 74/2007 a ÎCCJ dată în interesul legii, instanţa a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă şi pe lângă pedeapsa rezultantă pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal 1969 şi anume interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Apreciind că reeducarea inculpaţilor se poate realiza şi fără executarea în regim de detenţie precum şi faptul că, având în vedere personalitatea acestora, acest scop poate fi atins doar prin instituirea unei supravegheri instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate.

Pe latură civilă, persoana vătămată inculpatul M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale şi suma de 772,44 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare plătite pentru inculpatul L. M.

De asemenea, inculpatul L. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 719 lei daune materiale şi 22.000 lei reprezentând daune morale.

În raport de situaţia de fapt, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale cu privire la ambii inculpaţi prevăzute de art. 1357 Cod civil (în vigoare la data comiterii faptei), respectiv: fapta ilicită este reprezentată de manifestarea exterioară prin care se încalcă normele juridice şi de convieţuire socială, respectiv lovirea părţii civile cu pumnul; prejudiciul constă, pentru fiecare parte civilă în vătămările aduse integrităţii corporale şi cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate, precum şi suferinţele psihice încercate ca urmare a lovirii; prejudiciul este cert şi nu a fost reparat de inculpat sau de alte persoane, nefiind administrate probe că ar fi fost achitate sume de bani părţii civile; între faptă şi prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acţiunii inculpatului, vătămările integrităţii corporale şi suferinţele morale nu s-ar fi produs; vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal, rezultând din atitudinea psihică de prevedere şi urmărire a producerii rezultatului prin săvârşirea faptei.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă M. C. instanţa a constatat că acesta este întemeiat numai în parte.

Existenţa prejudiciului moral rezultă din suferinţele psihice încercate de partea civilă ca urmare a lovirii.

În al doilea rând, este mai presus de orice îndoială că leziunile traumatice cauzate prin acţiunea agresivă a inculpatului au pricinuit părţii civile suferinţe fizice şi chiar traume psihice.

S-a reţinut că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată, ţinând seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de către inculpat.

Astfel, în temeiul art. 19 şi 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată M. C. V. şi în consecinţă a obligat inculpatul L. M. I. la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. C. V.

În ceea ce priveşte daunele materiale reprezentate de cheltuielile de spitalizare achitate pentru inculpatul L. M. instanţa l-a respins întrucât plata acestora trebuia efectuată de inculpat.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă L. M., instanţa a constatat că acesta este întemeiat numai în parte.

Astfel, având în vedere considerentele arătate anterior, instanţa, în temeiul art. 19 şi 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată L. M. I. şi în consecinţă a obligat inculpatul M. C. V. la plata sumei de 330 lei reprezentând valoarea tricoului şi de asemenea a obligat, în solidar, inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. la plata sumei de 389 lei reprezentând daune materiale şi a sumei de 2000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 19 rap. la art. 1357 Cod civil a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Municipal O. şi în consecinţă a obligat inculpatul L. M. V. la plata sumei de 435, 07 lei în favoarea Spitalului Clinic Municipal O. (297,18 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate numitului M. C. V., 93,49 lei dobânzi de întârziere, şi 44, 40 lei penalităţi de întârziere) şi la plata în continuare a penalităţilor/dobânzilor de întârziere calculate de la data de 17.03.2015.

Apelurile declarate

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii inculpaţi/părţi civile M. C. V., P. P. G. şi L. M. I., solicitând constatarea încetării procesului penal pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi distrugere. De asemenea, apelanţii inculpaţi/părţi civile M. C. V., P. P. G., au solicitat, potrivit art. 16 alin. 1 lit. g) raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală şi schimbarea încadrării juridice a faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art. 321 Cod penal din 1969 în infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art. 371 Cod penal.

Asupra apelurilor declarate

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a reţinut următoarele:

În cursul judecăţii în apel la termenul din data de 19.01.2016 a fost depusă la dosarul cauzei Declaraţia autentificată sub nr. xxx/12.10.2015 de Biroul Notarial V. M. şi V. R. - O.

Din cuprinsul acesteia rezultă că M. C. V., P. P. G. şi L. M. I., în calitate de inculpaţi şi părţi vătămate, s-au împăcat şi nu mai au nici un fel de pretenţie de natură civilă sau penală în legătură cu plângerea formulată de M. C. V. împotriva lui P. P. G. şi cu plângerea formulată de L. M. I. împotriva lui M. C. V. şi P. P. G., în legătură cu incidentul (altercaţia) din data de 05.09.2012, ce face obiectul dosarului nr. xxxxx/271/2014 al Judecătoriei O.

Curtea a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. şi înregistrat pe rolul Judecătoriei O. cu nr. xxxx/271/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M. C. V. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal 1969, P. P. G. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal 1969 şi a inculpatului L. M. I. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Prin hotărârea apelată, în temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică faţă de inculpatul P. P. G. din infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 în complicitate la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969.

Totodată, făcându-se aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în condiţiile în care de la data faptelor (05.09.2012) până la judecarea definitivă a acestora a intervenit noul Cod penal, instanţa de fond a reţinut ca fiind mai favorabile faţă de fiecare inculpat prevederile Codului penal din 1969, dispunând condamnarea inculpatului M. C. V. sub aspectul comiterii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969 şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969; inculpatului P. P. G. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 şi tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969; a inculpatului L. M. I. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Curtea a constatat că potrivit art. 180 alin. 4 Cod penal din 1969, respectiv potrivit art. 217 alin 6 Cod penal din 1969, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi pentru infracţiunea de distrugere.

Totodată, potrivit 132 alin 2 Cod penal din 1969 împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Această din urmă prevedere legală analizată prin prisma momentului procesual la care a fost depusă la dosarul cauzei declaraţia autentificată de împăcare, a determinat Curtea să concluzioneze, ca şi instanţa de fond, că aceeaşi lege penală veche le este mai favorabilă inculpaţilor şi în raport de actul de împăcare depus la dosar, dispoziţiile art. 159 alin 3 Cod penal, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 508/2014 a Curţii Constituţionale, împiedicând curtea să dea curs cererii inculpaţilor de împăcare potrivit noului Cod penal.

În privinţa legii penale mai favorabile, curtea a avut în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile) şi decizia nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (prin care s-a a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global şi nu pe instituţii).

În raport de hotărârile mai sus amintite, cererea formulată de inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. de schimbare a încadrării juridice pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969 în aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 371 Cod penal ceea ce ar conduce la aplicarea legii noi doar acestei infracţiuni, ar fi contrară deciziilor mai sus amintite. Pe de altă parte, aplicarea globală a legii noi inculpaţilor M. C. V. şi P. P. G. ar crea acestora o situaţie defavorabilă, împiedicând curtea să mai dispună încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi distrugere.

În legătură cu infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969, pentru care inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. au fost condamnaţi de instanţa de fond, contrar motivelor de apel expuse, Curtea a constatat că aceasta îşi găseşte corespondent în incriminarea prevăzută de art. 371 Cod penal.

Conform art. 321 alin. 2 Cod penal 1969 constituie infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică.

Conform art. 371 Cod penal, constituie infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică.

Din analiza comparativă a celor două norme de incriminare rezultă neechivoc că nu poate fi vorba de o dezincriminare a infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969, cât timp conţinutul constitutiv al acesteia se regăseşte, chiar dacă într-o formulare diferită, în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 371 Cod penal şi cât timp faptele reţinute în concret în sarcina inculpaţilor M. C. V. şi P. P. G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice în ambele legi succesive.

Astfel, din cuprinsul probelor administrate în cauză, a rezultat că la data de 05.09.2012, în timpul zilei (în jurul orelor 15:30), inculpatul M. C. V. s-a dedat la acte de violenţă fizică în zona restaurantului E. situat pe str. R. din O., stradă pietonală intens circulată la acel moment, distrugând mobilier, proferând injurii, folosind spray cu efect lacrimogen. La rândul său, inculpatul P. P. G., în aceleaşi împrejurări, a luat pancarta de meniu a restaurantului E. pe care a trântit-o la pământ iar ulterior a luat un scaun cu care a încercat să îl lovească pe inculpatul L. M. I.

Sunt aplicabile deci prevederile art. 3 alin 2 din Legea nr. 187/2012, conform cărora dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Prin faptele lor, cei doi inculpaţi au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, stârnind indignarea persoanelor aflate în apropiere de locul altercaţiei dintre aceştia şi L. M. I., persoanelor care au asistat la incidentul dintre aceştia fiindu-le creată o stare de temere evidentă.

Fişa intervenţiei la eveniment, procesele verbale încheiate, planşele fotografice, declaraţiile martorilor audiaţi, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale Municipiului O. şi chiar declaraţiile celor implicaţi în conflict, dovedesc dincolo de orice dubiu caracterul grav al modului în care s-a tulburat liniştea şi ordinea publică.

Faţă de toate circumstanţele concrete în care infracţiunile de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969 au fost săvârşite de inculpaţii M. C. V. şi P. P. G., raportate şi la circumstanţele personale, inclusiv perseverenţa infracţională (vizând şi fapte similare) a celor doi (inculpatul P. P. G. cunoscut cu multiple antecedente penale pentru infracţiuni de furt calificat şi vătămare corporală, ultima fiind de 3 luni închisoare din executarea căreia a fot eliberat la data de 02.05.2012 cu un rest de 23 zile, săvârşind fapta din prezenta cauză la scurt timp de la împlinirea duratei pedepsei; inculpatul M. C. V. fiind sancţionat administrativ în două rânduri, pentru infracţiuni de lovire sau alte violenţe şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), ţinând cont de celelalte criterii avute în vedere de instanţa de fond, pedepsele individuale stabilite de Judecătoria O. (câte 2 ani închisoare în sarcina fiecărui inculpat) sunt just individualizate, neexistând circumstanţe favorabile inculpaţilor care să determine curtea să procedeze la o reindividualizare în sensul reducerii acestora ori în sensul modificării modalităţii de individualizare a executării acestora, suspendarea sub supraveghere a celor două pedepse pe un termen de încercare de câte 5 ani, răspunzând scopului pedepselor.

Pentru considerentele expuse, Curtea a dispus după cum urmează:

În baza art. 421 punctul 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii M. C. V., P. P. G. şi L. M. I. împotriva sentinţei penale nr. 1066 din 23 septembrie 2015 a Judecătoriei O., pe care o a desfiinţat-o în parte, după cum urmează:

1.A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M. C. V. de către instanţa de fond în pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare.

A înlăturat dispoziţiile instanţei de fond de condamnare a inculpatului M. C. V. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 şi de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969 şi de aplicare a pedepselor accesorii pentru aceste infracţiuni.

În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate L. M. I. faţă de inculpatul M. C. V. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 şi de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării.

În temeiul art. 861 Cod penal din 1969 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului M. C. V. de instanţa de fond pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 Cod penal 1969.

În temeiul art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul a fost obligat: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

2.A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. P. G. de către instanţa de fond în pedepsele componente de 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţiile instanţei de fond de condamnare a inculpatului P. P. G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 raportat la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 şi de aplicare a pedepselor accesorii pentru această infracţiune.

În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate L. M. I. faţă de inculpatul P. P. G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, ca urmare a împăcării.

În temeiul art. 861 Cod penal din 1969 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului P. P. G. de instanţa de fond pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal 1969, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 Cod penal 1969.

În temeiul art. 863 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul a fost obligat: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

3.A înlăturat dispoziţiile instanţei de fond de condamnare a inculpatului L. M. I. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 şi de aplicare a pedepselor accesorii pentru această infracţiune.

În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 132 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate M. C. V. faţă de inculpatul L. M. I. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, ca urmare a împăcării.

A înlăturat dispoziţiile instanţei de fond vizând latura civilă a cauzei.

În baza art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 132 Cod penal din 1969 a stins acţiunile civile ale părţilor civile L. M. I. şi M. C. V.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic Municipal O.

A înlăturat dispoziţiile instanţei de fond vizând cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 2 şi art. 275 alin. 1 punctul 2 lit. d) Cod procedură penală, a obligat inculpaţii M. C. V. şi P. P. G. la plata a câte 800 lei şi persoana vătămată L. M. I. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare