Militar încadrat conform Legii nr. 80/1995. Trecere în rezervă prin reorganizarea instituţiei militare. Lipsa dreptului vătămat

Decizie 5338 din 06.12.2012


În măsura în care se respectă ordinele emise în baza Legii nr. 85/1995 privind cadrele militare cu ocazia reorganizării unităţilor militare, nu există niciun drept vătămat pentru militarul supus reorganizării.

Prin sentinţa civilă nr. 557 din 5 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5105/108/2011, Tribunalul Arad a respins acţiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul R.S.I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Vasile Goldiş” al judeţului Arad, pentru anularea Ordinului Inspectorului şef nr. 1087/I/14.09.2011, privind trecerea în rezervă a reclamantului, reintegrarea lui în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului şi obligarea pârâtului, în calitate de ordonator terţiar de credite, să îi plătească toate drepturile salariale, actualizate şi indexate începând cu data de 15 .09.2011 şi până la data reintegrării efective şi a ajutorului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 şi cererea de suspendare a executării ordinului şi, totodată, a admis capătul de cerere din subsidiarul acţiunii reclamantului, obligând pârâtul să-i plătească contravaloarea normei de hrană şi a normei de echipament, aferente anului 2011, neachitate până la data trecerii în rezervă a reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 5338 din 6 decembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5105/108/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. pr. civ., reţinându-se că recurentul nu a contestat starea de fapt stabilită prin sentinţă ci numai modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în raport cu motivele invocate, astfel încât Curtea le va examina punctual, constatând că acestea nu subzistă pentru considerentele ce urmează:

Referitor la susţinerile privind nelegalitatea ordinelor OMAI nr. I/658/10.06.2011, privind reorganizarea pârâtei, a Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211/11.06.2011, privind statele de organizare şi a adreselor de punere în aplicare a acestora, în primul rând pe motiv că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel cum impune art. 12, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, aceste susţineri nu pot fi reţinute în speţă.

Astfel, OMAI nr. I/658/10.06.2011, este actul administrativ care a stat la baza emiterii ordinului contestat, reglementând cadrul general al reorganizării Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, la nivel central şi unităţi subordonate, iar prin Ordinul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211/11.06.2011, au fost aprobate statele de organizare, corespunzătoare, adresele la care face referire recurentul cuprinzând precizări privind punerea în aplicare a acestora.

Este evident că ordinele în discuţie vizează un număr determinat de unităţi militare, structuri subordonate IGSU înfiinţate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele juridice ale acestora, se produc asupra unui număr determinat de subiecţi de drept – persoane juridice, autorităţi de drept public, ori persoane fizice care îşi desfăşoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unităţi, astfel că nu au aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privinţa unui număr determinat, sau cel puţin determinabil, de instituţii publice ori de persoane fizice, neputând fi calificate drept acte administrativ cu caracter normativ, ci cu caracter individual.

Astfel fiind, apar inaplicabile în privinţa lor dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, întrucât obligaţia de publicare în Monitorul Oficial al României este instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu şi cu privire la cele individuale.

Nu pot fi reţinute în speţă nici susţinerile reclamantului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin Ordinul MAI nr. 129/2011.

Aceasta pe de o parte datorită faptului că structurile din cadrul MAI au dispus ca, în interpretarea unitară a legislaţiei în vigoare, măsurile de reorganizare din cadrul IGSU să fie realizate pe baza unor regulamente proprii, considerându-se că nu sunt aplicabile cadrelor militare dispoziţiile din Ordinul MAI nr. 129/2011, iar pe de altă parte datorită faptului că, astfel cum corect susţin pârâtele, cadrele militare nu pot fi incluse în sfera de aplicare a acestui ordin.

Cât priveşte dispoziţiile din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, cuprinzând Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, instanţa constată că acestea nu sunt aplicabile speţei în mod integral ci, conform precizărilor eşalonului superior, s-a emis o Metodologie proprie de organizare şi desfăşurare a selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul IGSU, transmisă unităţilor subordonate cu adresa nr. 7104/21.06.2011, iar procedura de organizare şi desfăşurare a examenului este prevăzută în anexa la această metodologie, cu modificările şi completările aduse conform adresei nr. 7114/24.06.2011.

Din acelaşi motiv, referirea reclamantului la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 şi urm. din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, este irelevantă, întrucât prin metodologia proprie aplicabilă personalului IGSU, s-a stabilit ca modalitate de examinare nu testarea scrisă ci doar interviul, ca proba practică de evaluare a aptitudinilor şi a performanţei profesionale.

 Prin urmare, considerând că anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, reprezintă legea cadru în materie, prin noua metodologie ar fi trebuit respectate doar dispoziţiile Secţiunii a 4-a privind aprecierea şi notarea interviului.

Or, în cauză, rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (1), conform cărora, în cadrul interviului fiecare membru al comisiei de concurs sau, după caz, al subcomisiei adresează întrebări candidatului, fără a depăşi tematica afişată (reclamantul necontestând încadrarea în concret a întrebărilor adresate în cadrul interviului în tematica afişată cu 10 zile anterior datei examinării), precum şi cele ale alin. (2), potrivit cu care, pentru fiecare întrebare se elaborează o grilă de interpretare, care va fi afişată la finalizarea interviului cu ultimul candidat înscris la concurs

Pe de altă parte, deşi reclamantul invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ, conform căruia interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporţie de maximum 20% şi alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obţinute în muncă, comportamentul în situaţii-limită ale candidatului şi proiecte profesionale de viitor în situaţia în care va ocupa postul pentru care candidează – acesta nu formulează critici privind nerespectarea procentului prevăzut de textul menţionat, instanţa constatând că nu se relevă aspecte de nelegalitate din acest punct de vedere, în condiţiile în care textul se referă posibilitatea şi nu obligativitatea abordării altor elemente privind activitatea candidatului, iar pârâta, conform apărărilor sale, a ales structurarea întrebărilor doar sub aspect profesional, din legislaţia incidentă situaţiilor de urgenţă, pentru mărirea gradului de obiectivitate al examinării.

Nu se poate spune nici faptul că nu au fost respectate prevederile de principiu ale Ordinul MAI nr. 665/2008 aşa cum susţine recurentul, cele ale art. 32 alin. (1) şi (2), care prevăd că:

1) Concursurile pentru ocuparea posturilor vacante se organizează de unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în ale căror state de organizare sunt prevăzute acestea.

2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru unele funcţii, concursurile se pot organiza, în baza ordinului ministrului internelor şi reformei administrative, de către eşaloanele superioare, cu respectarea normelor din prezentul ordin cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante - acestea neputând fi interpretate în sensul dorit de reclamant, nefiind relevată vreo nelegalitate din perspectiva faptului că respectivul concurs s-a organizat, pe calea excepţiei de la regula prevăzută la alin. (1), la nivelul eşaloanelor superioare unităţii MAI în ale căror state de organizare sunt prevăzute posturile vacante, şi nu la nivelul acestora din urmă.

Cu referire la pretinsa discriminare invocată de recurent constând în aceea că unii angajaţi au fost supuşi procedurii examenului în vederea ocupării posturilor vacante rămase după reorganizare, în timp ce alţii au ocupat astfel de posturi doar pe baza unui punctaj obţinut la evaluare, susţinerile recurentului se dovedesc a fi incorecte, în condiţiile în care acesta nu a contestat motivaţia instanţei de fond, bazată pe probatoriul administrat în cauză, cu privire la selecţia ofiţerilor activi propuşi pentru repunerea în statul de funcţii, această selecţie fiind una complexă, cuprinsă în cadrul unui CV şi fiind bazată pe 4 criterii principale de selecţie şi nu doar unul singur, respectiv, atât rezultatele profesionale rezultând din evaluările de serviciu aferente anilor 2008-2010, dar şi situaţia disciplinară, situaţia psihologică şi recompensele obţinute începând cu anul 2008.