Calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată de reclamant şi calitatea procesuală pasivă impusă de legiuitor în anumite tipuri de litigii. Principiul disponibilităţii procesuale.

Decizie 635 din 19.09.2013


Calitatea procesuală pasivă a pârâtului  chemat în judecată de reclamant şi calitatea procesuală pasivă impusă de legiuitor  în  anumite tipuri de litigii. Principiul disponibilităţii procesuale.

Împotriva hotărârii de expropriere emisă în baza Legii 255/2010, expropriatul nemulţumit  de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei de judecată competente, în temeiul art. 22 din Legea 255/2010. 

În conformitate cu art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 şi art. 12 alin. 2 din Legea 33/1994 (cele două legi completându-se în temeiul art. 34 din Legea 255/2010), reclamanţii nu pot  să formuleze acţiunea întemeiată pe art. 22 din aceeaşi lege, decât în contradictoriu cu expropriatorul, care este Statul Român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local. Imobilul reclamanţilor a fost expropriat pentru realizarea unui obiectiv de interes local, situaţie în care calitatea de expropriator aparţinea unităţii administrativ teritoriale  direct interesate, şi anume Municipiului, iar nu Primarului (cum a constatat instanţa de fond) şi nici Primăriei (cum a solicitat reclamantul).

Secţia  I  civilă - Decizia civilă nr. 635/19 septembrie 2013

Prin acţiunea  înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 13503/107/2011 reclamanţii  VN, VV şi CP  au  solicitat, în contradictoriu cu Primăria  Mun., pronunţarea unei sentinţe prin care  să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor  acordate  pentru suprafaţa expropriată de 188 mp, prin  Hotărârea  nr. 3/2011.

In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că preţul de 10 lei/mp pentru imobilul afectat de expropriere nu este corect stabilit, ei solicitând un preţ de 500 lei/mp.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe Legea 255/2010 şi Legea 33/1994.

Pârâta Primăria Municipiului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea  acţiunii întrucât  exproprierea a fost efectuată cu respectarea prevederilor Legii 255/2010.

Prin sentinţa civilă nr.  2823/2012 Tribunalul Alba a admis acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Hotărârii nr. 3/2011, în contradictoriu cu Primarul Municipiului şi stabilit  cuantumul despăgubirilor acordate  pentru imobilul expropriat la suma de 24.073 lei, conform unui raport de expertiză efectuat în faţa instanţei de judecată, în urma căruia imobilul a fost evaluat la această sumă.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 120/15.04.2011 a Consiliului Local Alba a fost aprobată procedura de expropriere a imobilelor proprietatea contestatorilor. La  data de 17.10.2011 s-a încheiat procesul verbal nr. 2 pe  care  contestatorii au refuzat să-l semneze. Prin Hotărârea nr. 3/19.10.2011 s-a stabilit  despăgubirea acordată contestatorilor în cuantum  de  2326,20 lei, conform raportului de expertiză efectuat de către expert evaluator R.A.

Prin expertiza judiciară efectuată în cauză, s-a stabilit  o valoare a imobilului expropriat în cuantum  de 24.073 lei, sumă pe care instanţa de fond a apreciat-o ca fiind  corectă şi stabilită în conformitate  cu dispoziţiile Legii 255/2010 şi Normele Metodologice 19/2011, astfel că a admis acţiunea şi a modificat Hotărârea 3/2011 sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor.

Reclamantul VN  în nume propriu şi ca reprezentant  al celorlalţi reclamanţi a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa 2823/2012  în sensul că  pârâtul chemat în judecată a fost Primăria Municipiului Alba Iulia  şi nu Primarul Municipiului Alba Iulia, persoană în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească.

Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 261/CC/F/2013 Tribunalul Alba a admis cererea reclamantului  şi a îndreptat eroarea materială din considerentele sentinţei 2823/2012 în sensul că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Alba Iulia, iar eroarea din minuta aceleiaşi sentinţe a fost îndreptată în sensul că acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primarul Municipiului Alba Iulia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât Primăria Mun. cât şi Primarul, solicitând  modificarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamanţilor.

În expunerea de motive, recurenţii au arătat  că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, în sensul că a admis acţiunea în contradictoriu cu Primarul Mun. Alba Iulia,  deşi reclamanţii au înţeles să cheme în judecată Primăria Mun. Alba Iulia, iar instanţa nu putea să introducă din oficiu părţi noi în proces.

Un alt motiv vizează nepronunţarea instanţei pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei, excepţie pe care  recurenţii au reiterat-o  în faţa instanţei de recurs, având în vedere prevederile Legii 255/2010, care conferă calitate procesuală pasivă Statului Român şi unităţilor  administrativ teritoriale.

Prin decizia civilă nr. 635/19.09.2013 Curtea de Apel a admis recursul pârâţilor, a modificat sentinţa şi a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând în considerente următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Alba Iulia nr. 120/2011 a fost aprobată  declanşarea  procedurii de expropriere a imobilelor terenuri proprietate privată situate în Alba Iulia, înscrise în CF 82466, nr. top 4959/1, 4960/1, 4961/1 în suprafaţă de 188 mp şi a fost însuşit raportul de evaluare care a stabilit valoarea imobilului  la 10 lei/mp. Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 267/31.08.2011, imobilul identificat mai sus a fost expropriat, după cum rezultă din procesul – verbal  nr. 2/17.10.2011 întocmit de Comisia de verificare  a dreptului de proprietate sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Mun. Alba Iulia.

Prin Hotărârea nr. 3/19.10.2011 emisă de aceeaşi Comisie de verificare  a dreptului de proprietate sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Mun. a fost stabilită valoarea totală a imobilului expropriat în suprafaţă de 188 mp, ca fiind de 2326,20 lei.

Împotriva acestei hotărâri, expropriatul nemulţumit  de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei de judecată competente, în temeiul art. 22 din Legea 255/2010, text de lege pe care se întemeiază şi acţiunea reclamanţilor. 

În conformitate cu art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 reclamanţii nu pot  să formuleze acţiunea decât în contradictoriu cu expropriatorul, care este Statul Român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local. Imobilul reclamanţilor a fost expropriat pentru realizarea unui obiectiv de interes local, situaţie în care calitatea de expropriator aparţine unităţii administrativ teritoriale  direct interesate, şi anume Municipiul Alba Iulia.

De asemenea, art. 23 din acelaşi act normativ prevede că cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea dreptului la despăgubire se judecă în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ teritoriale.

Prin urmare, reclamanţii  au formulat  acţiunea în contradictoriu cu Primăria Municipiului, iar instanţa de fond a admis-o în contradictoriu cu Primarul Municipiului, însă niciuna din cele două instituţii  care apar în sentinţa 2823/2012 aşa cum a fost îndreptată prin  încheierea de îndreptare a erorii materiale  nr. 261/2013, (Primăria în considerente şi Primarul în dispozitiv),  nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în sensul că nu are calitatea de expropriator, aşa cum este prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 şi art. 12 alin. 2 din Legea 33/1994, cele două legi completându-se în temeiul art. 34 din Legea 255/2010.

Pe de altă parte, Primăria nu poate avea calitate procesuală pasivă de sine stătătoare nici în acest litigiu şi nici în altul, deoarece  conform art.  77 din Legea 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

De asemenea, nici primarul nu apare în astfel de litigii în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, în conformitate cu art. 62 din Legea 215/2011, potrivit căruia primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Cadrul procesual a fost stabilit de reclamant, acesta arătând în mod expres în toate cererile adresate instanţei de fond, că înţelege să se judece cu Primăria, în calitate  de emitentă a Hotărârii nr. 3/2011. Poziţia reclamantului a fost întărită şi de cererea de îndreptare a erorii materiale pe care acesta a formulat-o după ce a primit sentinţa 2823/2012, în care apărea Primarul în calitate de pârât (f. 213, dosar fond).

În consecinţă, criticile formulate de cei doi recurenţi sunt întemeiate, întrucât nici Primarul şi nici Primăria nu pot avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu au calitatea de expropriator conferită de legea 255/2010, lege care constituie temeiul de drept al acţiunii reclamanţilor. De altfel,  contrar susţinerilor reclamanţilor,  recurenţii nu au nici calitatea de emitenţi ai Hotărârii 3/2011 a cărei modificare au solicitat-o persoanele expropriate, ci această hotărâre  prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor a fost emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate  sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Alba Iulia şi a avut la bază Hotărârea nr. 267/2011 prin care imobilul a fost efectiv expropriat şi care a fost emisă de Consiliul Local al Municipiului.

Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304/1 şi art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Curtea a admis recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului şi Primăria Municipiului împotriva sentinţei civile 2823/2012 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia I civilă pe care a modificat-o în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor.