Prematuritatea exercitării căii de atac a contestaţiei împotriva unei evaluări estimative a despăgubirilor rezultate din expropriere, în condiţiile în care această procedură nu este finalizată prin emiterea hotărârii individuale de stabilire a despăgubir

Prin sentinţa civilă nr. 275/S din data de 14.12.2018 a Tribunalului B. a fost admisă excepţia prematurităţii cererii, invocată de pârât şi respinsă cererea formulată de reclamanta S.C FP S.R.L  în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN  prin CNAIR  prin DRDP.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că asupra excepţiei prematurităţii cererii, invocată de pârât prin întâmpinare, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:

Imobilul teren în suprafaţă de 2322 mp şi împrejmuire de 293 ml, constituind părţi din imobilul înscris în CF nr. S compus din terenul de sub nr. cad. şi nr. topo şi construcţiile de sub nr. cad. C1 şi nr. top în suprafaţă totală de 53967 mp au intrat în proprietatea reclamantei, aspect ce rezultă din decizia civilă nr. 110/Ap/2010 a Curţii de Apel Braşov (f.45-52), definitivă prin decizia civilă nr.  3039/2011 a ÎCCJ (f.53-60).

Imobilul, proprietatea SC SCG SRL (cu denumirea actuală SC FP SRL) a fost adus ca aport la constituirea SC SI SRL prin hotărârea asociatului unic al SC SCG SRL dar a revenit în patrimoniul societăţii reclamante ca urmare a anulării actului constitutiv al SC SI B SRL (SC UURB SRL cu denumirea actuală de SC URBB SRL).

Astfel, în CF vechi ( CF nou  S), reclamanta este intabulată cu titlu de proprietară asupra imobilului sus menţionat (f.62), în baza hotărârilor judecătoreşti antemenţionate.

Prin HG nr. 250/06.04.2016 a fost aprobat amplasamentul suplimentar al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Varianta de ocolire a municipiului B, tronson II- DN-DN, pe raza localităţii S şi Bdin judeţul B” şi declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe acest amplasament (f.20).

Conform art. 3 din HG nr. 250/2016 au fost stabilite sumele individuale estimate de expropriator, aferente despăgubirilor pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar al lucrării.

Imobilul reclamantei este menţionat în Anexa 2 a HG nr. 250/2016 poz. 162(f.29) iar suma propusă cu titlu de despăgubiri estimative este de 239967 lei pentru teren şi 6489 lei pentru împrejmuire.

La data de 05.07.2016 a fost emisă Decizia Directorului General al CNAIR SA  nr. 561 de expropriere pentru coridorul de expropriere situat pe amplasamentul suplimentar al lucrării de utilitate publică în discuţie (f.18) iar sumele aferente despăgubirilor au fost consemnate, operând de drept şi transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul pârâtului expropriator.

Din minuta încheiată de părţi la data de 15.05.2018 (f.74-76) coroborată cu recunoaşterea pârâtei cuprinsă în întâmpinare, tribunalul reţine că DRDP Ba iniţiat procedura de atribuire a contractului având ca obiect întocmirea documentaţiilor cadastrale pentru 113 imobile aflate în coridorul de expropriere situat pe amplasamentul suplimentar al lucrării de utilitate publică în discuţie, între care şi imobilul reclamantei.

Instanţa reţine în acord cu dispoziţiile art. 41 alin. 2 şi 3 din Constituţia României că nimeni nu poate fi  expropriat  decât pentru o  cauză de utilitate  publică, stabilită potrivit  legii,  cu dreaptă și prealabilă despăgubire, principiu reluat şi de art. 562 alin. 3 din Codul civil adoptat  în anul 2009 care statuează că exproprierea se poate face numai pentru  o cauză de utilitate  publică, stabilită potrivit  legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator.

Pentru lucrarea de interes public naţional din speţă au fost parcurse numai primele trei etape ale procedurii exproprierii, astfel cum sunt reglementate de art. 4 din L. nr. 255/2010, respectiv au fost aprobaţi indicatorii  tehnico- economici  ai lucrării de  interes  național, județean  sau local, au fost consemnate  sumele  individuale  aferente  reprezentând  plata  despăgubirii pentru  imobilele care  fac parte din coridorul  de expropriere  și  s-a realizat transferul dreptului de proprietate de la reclamantă în patrimoniul expropriatorului.

În acord cu etapele procedurii de expropriere,  dispoziţiile art. 18 şi art. 19 alin. 1 din Legea nr. 225/2010 prevăd: ,, În termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, expropriatorul numeşte comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată şi constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii’’.

,,Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim’’.

Sub acelaşi aspect, dispoziţiile art. 20, art. 21 şi  art.22 alin. 1 din actul normativ menţionat statuează:,, Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condiţiile prezentei legi se comunică solicitantului, precum şi celorlalţi titulari ori, după caz, titulari aparenţi, se afişează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat şi în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului.

  În termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Această hotărâre individuală de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei nu a fost emisă întrucât procedura exproprierii nu s-a finalizat ca urmare a neîntocmirii documentaţiilor cadastrale aferente.

 Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate’’.

Din interpretarea dispoziţiilor legale  mai sus redate, tribunalul  observă că hotărârea de guvern prin care s-a decis demararea procedurii de expropriere pentru realizarea unor obiective de interes naţional cuprinde, sub aspectul analizat, doar o estimare a despăgubirii ce se cuvine proprietarului imobilului afectat de realizarea acestei proceduri, estimare efectuată prin luarea în considerare a valorilor indicate în grila notarilor  publici.

Despăgubirile cuprinse în anexa 2 a HG nr. 250/2016 au un cuantum stabilit conform normelor legale şi devin astfel o prealabilă despăgubire în sensul Constituţiei şi Codului civil, proprietarul expropriat putând să le încaseze în urma formulării cererii aferente, conform art. 19 alin. 1 din lege.

Acceptarea acestor despăgubiri nu echivalează cu o renunţare la posibilitatea legală a contestării cuantumului lor,  sens în care art. 19 din lege stabileşte că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Sumele estimate de expropriator pot fi modificate dacă din documentaţia depusă de expropriat rezultă suprafeţe mai mici sau mai mari de teren ori suprapuneri cu alte terenuri sau există alte situaţii temeinic justificate, conform art. 5 alin. 5 şi art. 8 alin. 3 din Normele de aplicare ale L. nr. 255/2010.

Aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul a stabilit ca finalul procedurii exproprierii să fie marcat de emiterea hotărârii individuale de stabilire a despăgubirilor prevăzută de art. 20 din lege, după efectuarea documentaţiilor cadastrale.

Numai această hotărâre individuală poate forma obiectul unei contestaţii în procedura instituită de L. nr. 250/2010.

Prin pretenţiile formulate, reclamanta contestă în esenţă cuantumul despăgubirilor estimate de expropriator şi solicită stabilirea de către instanţă a despăgubirilor individuale pe baza unei lucrări de expertiză topografică efectuată în cursul judecăţii.

Tribunalul apreciază că aceste solicitări ale reclamantei sunt prematur şi inadmisibil formulate cât timp procedura exproprierii nu a fost finalizată.

 Pasivitatea expropriatorului în îndeplinirea obligaţiei de întocmire a documentaţiei cadastrale, stabilită de art. 11 din lege nu justifică îndeplinirea de către organul judiciar a atribuţiilor care revin administraţiei publice, opunându-se principiul separării puterilor în stat.

Pentr u a sancţiona această pasivitate a expropriatorului, reclamanta are la dispoziţie alte căi procedurale decât cea instituită de L. nr. 255/2010, respectiv calea acţiunii în contencios administrativ cu garanţii ale executării eventualului titlu executorii mult mai puternice decât cele din dreptul privat.

Prelungirea procedurii de expropriere imputabilă expropriatorului poate atrage obligarea acestuia la plata unor daune distincte de cele corespunzătoare preluării dreptului de proprietate, evaluate prin raportare la alte prejudicii dovedite de către expropriat.

Instanţa poate doar să verifice, în procedura contestaţiei reglementate de L. nr. 255/2010 dacă este ori nu justificat cuantumul despăgubirilor individuale stabilite de comisie prin raportare la situaţia concretă a imobilului expropriat, astfel cum rezultă aceasta din documentaţia cadastrală.

Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi faţă de capătul subsidiar II.2 din cerere, întemeiat de reclamantă tot pe procedura L. nr. 255/2010 care nu reglementează însă în sensul solicitat prin acest petit.

Curtea Constituţională a stabilit caracterul constituţional al prevederilor ce reglementează contestaţia împotriva deciziei individuale de stabilire a despăgubirilor cuvenite celui expropriat prin deciziile nr. 29/2012 şi nr.316/2012 statuând că despăgubirea consemnată este prealabilă exproprierii iar în privinţa cuantumului despăgubirii individuale expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei reglementate de art. 20-22 din L. nr. 255/2010.

Una dintre regulile generale  privitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac  este  legalitatea  acestora, principiu ce decurge din prevederile cuprinse  în art. 128 din Constituția României, în conformitate cu care părțile unui litigiu  au dreptul de a  folosi  căile de atac ,, în condițiile legii’’.

Chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudenţa sa că dreptul de acces la justiţie trebuie exercitat în limitele determinate prin lege, nefiind unul absolut (Golder împotriva Regatului Unit).

În acord cu considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că actualul demers judiciar al părţilor reclamante este unul prematur şi inadmisibil întrucât el vizează practic exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva unei evaluări estimative a  despăgubirilor rezultate din expropriere, în condiţiile în care această procedură nu este finalizată prin emiterea hotărârii individuale de stabilire a despăgubirilor.

Domenii speta

Spete similare