Indemnizaţie de şomaj. Mod de calcul.

Indemnizaţie de şomaj. Mod de calcul.

Legea nr.76/2002: art.39;

 Codul muncii: art.160.

Conform art. 39 alin. 2 lit. b din Legea nr. 76/2002, indemnizaţia de şomaj se calculează la  nivelul  de  75% din salariul de baza minim brut pe tara, garantat în plată, in vigoare la data stabilirii indemnizaţiei, la care se adăuga o suma calculata prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat in funcţie de stagiul de cotizare.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 2978/03 septembrie 2012.

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.5434/97/2011, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.O.F.M. – AJOFM, solicitând anularea deciziei nr.612/2011 emisă de pârâtă şi obligarea la emiterea unei noi decizii în prin care să i se stabilească corect îndemnizaţia de şomaj.

In fapt, reclamantul a arătat că prin decizia contestată i-a fost stabilită indemnizaţia de şomaj la suma de 891 lei, fără ca la stabilirea acesteia să aplice corect dispoziţiile art.39 al.2 şi 3 din Legea nr.76/2002, în sensul că nu s-a luat în calcul şi suma de 58.577 lei brut primită cu titlu de „bonus”, primă de fidelitate pentru activitatea desfăşurată, în martie 2011, cu ocazia încetării contractului individual de muncă cu R. SA din data de 01.04.2011, deşi pentru această sumă au fost achitate toate contribuţiile datorate.

În drept, au fost invocate prev. Legii nr.76/2002, art.39 şi art.155 Codul muncii. 

Pârâta A.N.O.F.M. – A.J.O.FM. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamantului i-a fost stabilită corect indemnizaţia de şomaj,  în cuantum de 891 lei. A menţionat că suma de 64.209 lei reprezintă bonusul/prima de care a beneficiat reclamantul la data încetării raporturilor de muncă cu R.  S.A. şi nu poate fi inclusă potrivit dispoziţiilor legale în baza de calcul a îndemnizaţiei de şomaj.

În drept, au fost invocate disp. Legii nr.76/2002 şi Legii nr.571/2003.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 2487/LM/29.11.2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în cauză acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. art.39 din Legea nr.76/2002, că suma care intră în componenţa indemnizaţiei de şomaj, reprezintă media salariului de bază lunar brut, pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare şi nu a venitului brut realizat.

Or, noţiunea de salariu, astfel cum este definită prin art.159 şi art.160 Codul muncii republicat nu poate include şi „bonusul” acordat în luna martie 2011.

Faptul că s-au achitat sau nu contribuţiile către bugetul asigurărilor pentru şomaj nu are relevanţă în cauză faţă de prevederile legale mai sus menţionate, întrucât venitul brut lunar realizat de reclamant în luna martie 2011, include şi bonusul acordat de către angajator, iar noţiunea de venit brut excede celei de salariu brut.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal reclamantul D.A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamantul critică sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece în speţă, nu este vorba de plata unor plăţi compensatorii ci de plata unui drept salarial, contraprestaţie a muncii depuse, astfel cum rezultă din adeverinţa eliberată.

Cum suma acordată de R. SA la încetarea activităţii cu titlu de prima de fidelitate, a fost plătită din fondul de salarii, recurentul consideră că de drept trebuia să fie luată în calculul indemnizaţiei de şomaj, ceea ce pârâta nu a făcut, deşi toţi ceilalţi colegi din HD, până în 2011, aflaţi în aceeaşi situaţie au beneficiat.

Mai arată recurentul că suma primită cu titlu primă de fidelitate nu se regăseşte printre sumele care să nu fie avute în vedere în calculul indemnizaţiei de şomaj, raportat la prev. art. 14 din HG.nr.174/2002 şi ca urmare trebuia luată în calcul de pârâtă, indemnizaţia sa de şomaj corectă fiind 1384 lei şi nu 891 lei; suma ce ar fi în acord cu contribuţia plătită de către stat prin taxele aplicate şi plătite.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata AJOFM H.  a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reinterând apărările din faţa primei instanţe.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate cât şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr. civilă, în limitele statuate de art.306 (2) Cod pr. civilă, Curtea a constatat  că recursul  este  nefondat.

Astfel, conform art. 39 alin. 2 lit. b din Legea nr. 76/2002, indemnizaţia de şomaj se calculează la  nivelul  de  75% din salariul de baza minim brut pe tara, garantat în plată, in vigoare la data stabilirii indemnizaţiei, la care se adăuga o suma calculata prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat in funcţie de stagiul de cotizare.

Conform  art. 160 din  C.muncii „salariul cuprinde salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum si alte adaosuri”.

Art. 164 alin. (1) Codul muncii,  prevede  că,  salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor.

Prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare la data emiterii actului contestat) se  prevede  la  art. art. 19 indice 1 - (1) Prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se înţelege baza lunară de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la titlul IX2 "Contribuţii sociale obligatorii" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare, ori potrivit art.296 ind.16  alin.4 lit c) din Legea nr. 571/2003- Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulteriore, compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă salariaţilor concediaţii pentru motive care nu ţin de persoana lor nu intră în baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Raportat la  dispoziţiile  legale menţionate,  Curtea  subliniază  că instanţa de fond a reţinut corect faptul că noţiunile de venit brut si salariu de baza brut sunt diferite; iar dreptul la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut şi fără  însă a  se  putea  face  vreo  confuzie  între  „sporuri  şi  alte  adaosuri”  prev. de art.160 codul muncii şi  bonusul/prima de fidelitate în discuţie, acordată o singură dată la încetarea contractului individual de muncă.

În acest context, va fi înlăturată critica recurentului referitoare la reţinerea contribuţiile către bugetul asigurărilor pentru şomaj  şi impozitul pe venit  din  întreaga  sumă  care  cuprindea  şi  bonusul/prima de fidelitate, deoarece obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor pentru şomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei pentru şomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecţie socială a celor mai defavorizaţi care se sprijină pe contribuţia celorlalţi membri ai societăţii. 

Concluzionând asupra celor mai sus expuse, Curtea reţine că, atât timp cât potrivit dispoziţiilor constituţionale legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, iar în speţă criteriul de acordare a indemnizaţiei de şomaj este stagiul de cotizare, nu are relevanţă aspectul contributivităţii invocat de recurent.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.(1) a respins ca nefondat  recursul  reclamantului.

Domenii speta

Spete similare