Subvenţie acordată în temeiul Legii nr.76/2002. Condiţii pentru retragerea ei

Prin sentinţa  civilă nr.93/2005 pronunţată în dosarul nr.1913/2005 al Tribunalului Brăila,  s-a respins ca nefondată contestaţia  formulată de  reclamanta SC S.T. SRL C.M.M., jud.B, împotriva deciziei nr.181/22.04.2005, emisă  de AJOFMB.

Pentru a pronunţa această  sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a încheiat cu AJOFMB convenţia nr.103/2003, privind subvenţia unui loc de muncă pentru un absolvent, respectiv F.S., angajat pe perioadă nedeterminată la  data de  15.09.2003 conform contractului individual de muncă nr.279357/2003. Conform acestei convenţii şi a disp. art. 83 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează absolvenţii în condiţiile  art. 80 sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă cel puţin 3 ani de  la  data încheierii.

În speţă,  raportul de muncă a  fost menţinut până la data de 15.04.2004 când  a încetat conform deciziei  nr.48496/2004, în temeiul art.55  lit. b din Codul muncii.

Instanţa a apreciat  că în aceste condiţii, angajatorul  este obligat să  restituie în totalitate AJOFM Brăila  sumele  încasate pentru  această persoană, plus dobânda aferentă.

În aceleaşi  condiţii a fost angajat şi numitul D.G. la 1.08.2002, pe perioada nedeterminată, cu contract de muncă nr.244591/2002.

Contractul  acestuia a încetat la data de 1.10.2003 conform deciziei nr.102016/2003, în  temeiul  art.55  lit. b din  Codul  muncii.

Prin procesul verbal de  control nr.14200/17.03.2005 intimata AJOFMB a stabilit  în sarcina  contestatoarei să restituie sumele încasate cu titlu de subvenţie  -  14.022.303 lei din care  dobândă 641.160 lei pentru F.E.G. şi 8.734.453  lei - din care 734.445 lei dobândă, pentru D.G..

Contestatoarea a atacat procesul  verbal de control dar, prin decizia nr.181/2005  a  intimatei - contestaţia a fost respinsă în sensul menţinerii  obligaţiei de restituire către bugetul asigurărilor pentru şomaj a sumei totale de 22.756.756 lei - în sarcina  contestatoarei.

În temeiul disp.art.8 şi urm. din Legea nr.554/2004 a contenciosului  administrativ, reclamanta a contestat decizia  intimatei susţinând că aceasta este  nelegală şi  netemeinică, întrucât cele două contracte de muncă  au încetat prin demisie la cererea celor  doi angajaţi.

Prin întâmpinare, intimata a  solicitat  respingerea contestaţiei, arătând că cele două  raporturi de muncă au încetat  conform deciziilor  emise de angajator  - în temeiul disp.art.55 lit. b din Codul muncii -  anume prin acordul părţilor,  deci şi din iniţiativa contestatoarei.

Potrivit art.83 (2) din  Legea 76/2002,  angajatorii care încetează din iniţiativa lor raportul  de muncă sau de serviciu al  absolvenţilor, anterior termenului de 3 ani  prevăzut la alineat 1 din lege, sunt obligaţi să restituie în totalitate agenţilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate  pentru fiecare absolvent, plus dobânda aferentă,  calculată la nivelul celei acordate de trezoreria  statului pentru bugetul  asigurărilor pentru şomaj.

Instanţa a apreciat că în  speţă că această încetare a avut loc în temeiul art.55 (b)  din Codul muncii - anume prin acordul părţilor. Acest „acord” înseamnă o  „iniţiativă” egală din partea  ambelor părţi contractante -  nu este  similar  cu demisia cum susţine  tendenţios  contestatoarea.  Această ultimă modalitate este expres reglementată de legiuitor  şi nu se poate  confunda cu situaţia prevăzută de art.55 (b) din  lege.

Reţinând „iniţiativa”  contestatoarei,  chiar dacă a fost exprimată ca o simetrie  a iniţiativei angajatului, instanţa a apreciat că în speţă sunt incidente disp. art. 83 din Legea nr.76/2002.

Î m p o t r i v a  acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, recurenta a arătat că  prima  instanţă  a pronunţat soluţia cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece  Legea nr.76/2002,  în forma în vigoare  la data desfacerii contractelor de muncă, prevede obligaţia  restituirii subvenţiei primite numai în situaţia  în care încetarea raporturilor de muncă a avut loc din iniţiativa angajatorului.

Cum desfacerea contractelor de muncă a avut în  mod indubitabil la bază iniţiativa angajaţilor, reclamanta exprimându-şi numai acordul, pentru a nu le împiedica  obţinerea unor locuri de muncă mai bine plătite, rezultă clar că sunt aplicabile  prevederile art.85 alin.4 din  Legea 76/2002, situaţie  în  care nu poate  fi obligată la restituirea  subvenţiei primite şi nici a dobânzilor.

De  altfel, în Legea nr.107/2004, care  a modificat  Legea  nr.76/2002,  se prevede  expres restituirea subvenţiei  în cazul încetării raporturilor de muncă în  baza art.55 lit. b din Codul muncii.

Aşa fiind,  dacă interpretarea dată de agentul  constatator şi  prima  instanţă ,  dispoziţiilor art. 85  alin.2, 3 şi 4  din Legea  76/2002 ar fi  corectă, alin. 4 al  art. 85  nu ar mai avea aplicabilitate şi nu ar mai avea  nici un  raţionament modificarea  acestui text de lege  prin  Legea 107/2004.

Examinând  sentinţa  recurată, prin  prisma motivelor invocate,  dar  şi din  oficiu, sub toate aspectele, conform art.304/1  C. proc. civ., Curtea a reţinut că  prima instanţă a făcut o incompletă  apreciere a probelor administrate  în cauză şi o greşită aplicare a  legii, pronunţând în cauză o sentinţă netemeinică şi nelegală,  a cărei reformare se impune.

Potrivit prevederilor art.85  alin.3 din Legea 76/2002,  angajatorii care  încetează din  iniţiativa lor  raporturile de muncă sau de serviciu ale  persoanelor  prevăzute la  alin.1 şi 2 (şomer  în vârstă  de peste 45 ani, şomeri întreţinători unici de familii, persoane cu handicap),  anterior  termenului de  2 ani, sunt obligaţi să restituie în  totalitate,  agenţiilor pentru ocuparea forţei  de muncă, sumele încasate pentru fiecare persoană şi dobânzile  aferente,  calculate la nivelul celor  acordate de  trezoreria statului pentru  bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Potrivit art. 85 alin. 4 din acelaşi act normativ, prevederile alin. 3 nu se aplică în situaţia în care încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu are loc  din iniţiativa angajatului sau din motive imputabile acestuia.

Prin Legea nr.107/7 aprilie 2004, art.85 din Legea 76/2002 s-a modificat,  legiuitorul prevăzând în mod  expres în  alin. 4 că angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale  persoanelor  prevăzute la alin.1  şi 2 anterior termenului de 2 ani, sunt obligaţi să  restituie în totalitate agenţiilor  pentru  ocuparea forţei de muncă sumele  încasate pentru fiecare persoană plus dobânda,  dacă încetarea raporturilor de muncă a avut loc  din motivele  prevăzute la art.83 alin.2,  printre care  şi art.55 lit.b din Legea nr.53/2003.

În cauză, reclamanta a angajat în condiţiile  Legii nr.76/2002, două persoane  aflate  în evidenţele Oficiului pentru şomaj, pentru care a primit  subvenţia prevăzută de art.85 alin.1 din Legea 76/2002.

Cele  două persoane angajate au prezentat cereri de  demisie, aprobate de reprezentantul societăţii reclamante.

Faţă de  situaţia de  fapt  reţinută  şi în  raport de  prevederile  legale invocate, Curtea constată  că la  acea  dată erau  în vigoare prevederile art.85  alin.3 şi 4 din Legea 76/2002.

Cum desfacerea contractelor de  muncă a avut în mod  indubitabil  la  bază iniţiativa angajaţilor ,  care şi-au prezentat demisia,  rezultă în  mod  clar că în cauză sunt aplicabile  prevederile art.85  alin.4 din actul  normativ enunţat,  şi în consecinţă angajatorul nu are obligaţia  restituirii  sumei primite.

În caz contrar, în  interpretarea dată  de  către  agentul constatator,  cât şi de prima instanţă,  alineatul 4 al art.85 din  Legea 76/2002 nu ar mai avea aplicabilitate, şi de  asemenea nu ar mai avea  nici  un raţionament  modificarea acestui text de lege  prin Legea 107/7 aprilie 2004 care prevede  în mod expres restituirea subvenţiei primite în situaţia desfacerii contractului de muncă potrivit  art.55 lit.b din Legea 53/2003,  cum este  cazul în speţă.

Având  în vedere principiul de  drept potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor,  neavând  putere retroactivă decât în cazurile  expres prevăzute,  şi constatând, pe de altă parte, că acordul angajatorului  în sensul desfacerii contractului  de  muncă nu poate echivala cu „iniţiativa” reglementată de art.85 alin.3 din  Legea 76/2002, Curtea a constat  că  recursul  este fondat, motiv pentru  care în temeiul  art.312 C.proc.civ. l-a admis  cu consecinţa modificării sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, desfiinţării actelor de control  şi exonerării reclamantei  de  la plata sumelor respective.

Domenii speta

Spete similare