Litigiu privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj. Termen de exercitare cale de atac. Nesocotire.

Litigiu privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj. Termen de exercitare cale de atac. Nesocotire.

Legea nr. 76/2002: art.119 alin.(2);

Legea nr.168/1999: art. 80;

Cod procedură civilă: art.103

Potrivit art.119 alin.(2) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă, litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede astfel.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 856/28  iunie 2010.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 4794/97/2009 contestatorul L.I. a chemat–o în judecată pe intimata AJOFM Deva, solicitând, modificarea în parte a dispoziţiei nr.1056/2009 emisă de intimată, prin care i s-a stabilit dreptul de indemnizaţie şomaj, în sensul introducerii în baza de calcul şi a stimulentului în sumă de 72.740 lei.

În motivarea contestaţie sale contestatorul arată, în esenţă, că prin dispoziţia contestată i-a fost stabilită indemnizaţia de şomaj fără a se lua în calcul toate veniturile realizate şi dovedite cu adeverinţa nr.13372/21.09.2009 eliberată de angajator.

În drept s-a invocat H.G.nr.174/2002 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.

Prin întâmpinarea depusă pârâta AJOFM DEVA solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, susţinând că indemnizaţia de şomaj cuvenită  reclamantului a fost stabilită conform legii.

Prin sentinţa civilă nr. 19/LM/05.01.2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în cauză, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul L.I. în contradictoriu cu  intimata AJOFM Deva.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. Legii nr.76/2002, că  dispoziţia atacată este legală şi temeinică.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul L.I., solicitând modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurentul critică sentinţa atacată ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, arătând că instanţa de fond a interpretat eronat modul de aplicare al art.39 din Legea nr. 76/2002, care foloseşte sintagma baza lunară de calcul prev. de art. 14 pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare, iar stagiul de cotizare se defineşte potrivit art.14 din H.G. nr. 174/2002 ca fiind venitul brut realizat lunar de către persoanele asigurate..

CURTEA, prealabil, analizării criticilor vizând fondul cauzei, a reţinut că recursul este tardiv formulat.

Astfel, potrivit art.119 alin.(2) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă, litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede astfel.

Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă - aplicabil în speţă, conform dispoziţiilor legale susenunţate - termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond

Potrivit art.103 Cod procedură civilă (1) neexercitarea oricărei cai de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentului reclamant la data de 03.04.2010 (în acest sens proces verbal de primire-fila 61), iar recursul a fost Înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 16.04.2010 (conform ştampilei de pe cererea de recurs); deci, după expirarea termenului prevăzut de legiuitor pentru exercitarea căi de atac.

Cum excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, va face aplicarea sancţiunii prevăzute de legiuitor.

Natura juridică a acestei excepţii aşa cum este reţinută mai sus, impune analiza acesteia cu prioritate potrivit art.137 Cod procedură civilă, admiterea acesteia făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale recursului de faţă care vizează fondul pricinii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1), teza a II-a C.pr.civ. coroborat cu art.80, 82 din  Legea nr.168/1999, a respins ca tardiv formulat recursul cu care a fost investită de către reclamant.

Domenii speta

Spete similare