Indemnizaţia de şomaj

Indemnizaţia de şomaj se încasează dacă sunt îndeplinite  o serie de condiţii, printre care  aceea de a avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Reclamanta are îndeplinită condiţia stagiului de cotizare dacă are o sentinţă irevocabilă de anulare a deciziei de concediere şi reintegrarea  pe postul avut anterior. Cauza neplăţii asigurărilor  pe această perioadă poate fi asimilată  unei situaţii de forţă majoră.

 Decizia civilă nr. 1233/29.05.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul sub nr. …formulată de contestatoarea AB a contestat dispoziţia nr. emisă de intimata CD, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei a arătat că prin decizia menţionată i s-a respins dreptul la indemnizaţie de şomaj, solicitat prin cererea nr. …, pe motivul că nu îndeplineşte condiţiile privind stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, deşi prin sentinţa civilă nr…., rămasă definitivă, irevocabilă şi executorie, Tribunalul a hotărât anularea deciziei de concediere nr. emisă de  CD şi a dispus reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă şi obligarea AJOFM să îi plătească despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective; AJOFM a refuzat să pună în executare sentinţa civilă şi pentru a evita consecinţele legale ale acestui act a dispus reintegrarea sa scriptică pe perioada ... fapt ce i-a fost comunicat prin adresa nr. prin aceeaşi adresă i s-a comunicat şi faptul că despăgubirile băneşti conform sentinţei civile nr. … urmează a-i fi plătite eşalonat în perioada 2012-2014; ulterior comunicării măsurii de reintegrare scriptică a fost emisă dispoziţia nr. … privind încetarea indemnizaţiei de şomaj, ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni, cu adnotarea că este debitoare AJOFM cu suma de 10828 lei, contravaloarea indemnizaţiei de şomaj de care a beneficiat în perioada ...; prin decizia nr. … i s-a adus la cunoştinţă faptul că începând cu 16.06.2010 a fost concediată din nou; ulterior i s-au solicitat documentele necesare întocmirii unui nou dosar de acordare a indemnizaţiei de şomaj, lucru pe care l-a făcut prin cererea în urma căreia s-a emis decizia contestată.

Contestatoarea a susţinut că nepunerea în executare efectivă, de către AJOFM, a sentinţei civile nr. a avut consecinţă încălcarea prevederilor art. 26 şi  27 din Legea nr. 76/2002 actualizată şi ale art. 40 pct. 2 lit. f din Codul Muncii; aceasta are ca efect privarea sa de dreptul la protecţie socială, conferit de art. 41 din Constituţia României şi de art. 48 din Legea nr. 76/2002 actualizată; neîndeplinirea cu rea-credinţă, de către angajatorul AJOFM, a obligaţiilor ce-i  reveneau conform Legii 76/2002 şi Codului Muncii este probat prin adeverinţa nr. …, unde la rubrica numărul şi data declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj este menţionată sentinţa civilă nr. ; în carnetul său de muncă, AJOFM a înscris că în perioada 01.02.2009-15.06.2010 a fost  angajata acestei instituţii în calitate de inspector de specialitate, pe cale de consecinţă îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 17 pct. l lit. a şi art. 19 lit. a din Legea 76/2002 care îi conferă dreptul la indemnizaţie de  şomaj; faptul că nu îndeplineşte condiţiile privind stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24, premergătoare datei înregistrării cererii nu îi este imputabil, întrucât angajatorul AJOFM avea obligaţia plăţii acestor contribuţii.

În drept contestatoarea şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea 76/2002 actualizată, ale art. 281-282 raportat la art. 40 pct. 2 lit. f Codul Muncii şi ale Legii 554/2004, iar ca probă a celor susţinute a depus acte.

Instanţa de fond a reţinut că art. 34 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 (forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate) stabilea că şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. 1 beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ o serie de condiţii, printre care şi cea menţionată la lit. a, respectiv de a avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Potrivit art. 5 pct. V prin stagiu de cotizare se înţelegea perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat.

De asemenea, conform art. 37 alin. 1, constituia stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Se reţine, aşadar, că pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj, contestatoarea trebuia să aibă plătită efectiv contribuţia de asigurări pentru şomaj pentru cel puţin 12 luni din perioada 24.06.2008 - 24.06.2010.

Această contribuţie nu a fost însă plătită decât pentru 7 luni şi 7 zile.

Din adeverinţa nr. emisă de AJOFM reiese că, pe lângă această perioadă, contestatoarea a mai fost încadrată în muncă şi în perioada 01.02.2009-16.06.2010, conform sentinţei civile nr. a Tribunalului, definitivă şi irevocabilă.

Prin sentinţa menţionată  s-a anulat decizia nr. 17/12.01.2009 emisă de intimata AJOFM în calitate de angajator şi s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata de despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii, până la data reintegrării efective.

În această situaţie instanţa a constatat că, potrivit art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002, pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010 contestatoarea a fost asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, având obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj aşa cum prevede art. 18 alin. 3 din lege.

La rândul său, potrivit art. 21 intimata AJOFM, în calitate de angajator, avea obligaţia să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Intimata a recunoscut că pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010 nu s-au plătit contribuţia individuală şi cea datorată de angajator, dar a justificat aceasta prin faptul că CD a aprobat executarea sentinţei civile nr. … ţinându-se seama de dispoziţiile OUG 71/2009 modificată, care a eşalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti pe durata anilor 2012-2014.

Într-adevăr, prin adresa nr. … a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 45/2010 şi conform cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 45/19.05.2010, se realizează eşalonat în perioada 2012-2014.

Văzând aceste prevederi legale instanţa a apreciat că intimata a fost în imposibilitate să vireze integral, la bugetul asigurărilor pentru şomaj, contribuţiile aferente drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pentru perioada 01.02.2009-16.06.2010, iar cauza neplăţii poate fi asimilată unei situaţii de forţă majoră. 

Or, potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 (forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate) „Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră”.

În consecinţă, conform articolului citat, pentru contestatoare reprezintă stagiu de cotizare şi perioada 01.02.2009-16.06.2010, astfel că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002.

De altfel, actuala formă a Legii nr. 76/2002 nici nu mai prevede condiţia plăţii efective a contribuţiei de asigurări de şomaj pentru ca perioada în care era datorată să constituie stagiu de cotizare, art. 5 pct. V şi art. 37 stabilind că reprezintă stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CD considerând-o netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive :

- Este greşită interpretarea dată de instanţa de fond forţei majore, pe care o asimilează ca fiind intrarea în vigoare a două legi care au reglementat şi reglementează şi acum plata drepturilor salariale sau de natură salarială recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

- O asemenea interpretare a legii în materia cazului de forţă majoră nu poate fi acceptată şi primită deoarece este făcută în afara prevederilor legale, a ceea ce prevede în ştiinţa dreptului că se poate numi forţa majoră, dar şi cu accepţiunea care se dă fenomenului de forţă majoră în doctrină şi practică.

- Este adevărat că legea în vigoare nu mai condiţionează acordarea dreptului şi a plăţii indemnizaţiei de şomaj de plata contribuţiilor, însă aceasta nu se aplică şi cauzei de faţă deoarece la respingerea prin decizie a plăţii indemnizaţiei de şomaj, legea în vigoare nu conţinea o asemenea dispoziţie.

Instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Problema ce trebuie analizată în cauza dacă prima instanţă a interpretat corect disp.art.34 al.2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aplicabile la data emiterii adeverinţei nr.  modificată prin dispoziţia nr.6/13.07.2010.

Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.76/2002 forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţii la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedura de executare silită, reorganizare juridică, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră.

Din analiza textului de lege rezultă fără dubiu că perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţii la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorită unor situaţii de forţă majoră, constituite stagiu de cotizare.

Instanţa va analiza dacă recurenta se regăseşte în situaţia reglementată la art.34 alin.2 din Legea nr.76/2002.

Prin decizia nr. … modificată prin dispoziţia nr.6/13.07.2010 emisă de recurenta AB, s-a respins dreptul la indemnizaţia de şomaj al contestatoarei.

În decizia contestată, s-a reţinut că în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii contestatoarea a realizat un stagiu de cotizare de 7 luni şi 7 zile.

Pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj intimata contestatoare trebuia să aibă plătită efectiv contribuţia de asigurări sociale pentru şomaj cel puţin 12 luni din perioada 24.06.2008-24.06.2010.

Însă, contribuţia a fost plătită doar pentru 7 luni şi 7 zile.

Recurenta a recunoscut că pentru perioada 10.02.2009-16.06.2010 nu a plătit contribuţia individuală şi cea datorată de angajator deoarece CD a aprobat executarea sentinţei civile nr., ţinându-se seama de disp. OUG nr.71/2004 modificată, care a eşalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti pe durata anilor 2012-2014.

De asemenea în adresa nr. face trimitere la disp.art.1 al.1 din OUG nr.71/2009 modificată prin OUG nr.45/2010, conform cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, devenind executorie până la intrarea în vigoare a OUG nr. 45/2010, se realizează eşalonat în perioada 2012-2016.

Analizând aceste dispoziţii legale, Curtea apreciază că recurenta a fost în imposibilitate să vireze integral la bugetul asigurărilor pentru şomaj contribuţiile aferente drepturilor salariale cuvenite intimatei contestatoare pentru perioada 1.02.2009-16.06.2010, iar cauza neplăţii poate fi asimilată unei situaţii de forţă majoră, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pentru intimata contestatoare reprezintă stagiu de cotizare şi perioada 1.02.2009-16.06.2010, fiind îndeplinită condiţia prev. de art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat corect disp.art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2006, forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.

De fapt, instanţa de fond a reţinut în considerente că actuala formă a Legii 76/2002 nu mai prevede condiţia plăţii efective a contribuţiei de asigurări de şomaj pentru perioada în care era datorată să constituie stagiu de cotizare art.5 pct.V şi art.37 stabilind că reprezintă stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj.

Însă, prima instanţă a analizat dispoziţia contestată prin disp.art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.76/2002, forma în vigoare la data emiterii dispoziţiei reţinând că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul de lege susmenţionat, contrar celor susţinute de recurentă.

Domenii speta

Spete similare