Indemnizaţie de şomaj. Modalitate de calcul. Art.51 lit. a din Codul muncii iar potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.76/2002

Decizie 62/AP din 17.02.2014


Prin sentinţa civilă nr.2504/10.10.2013, Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. C. pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a fost beneficiara indemnizaţiei de şomaj, începând cu data de 22.01.2013, în temeiul Dispoziţiei nr. 2602/19.02.2013 emisă de instituţia intimată (fila 6),  i  s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei în sumă de 517 lei compusă din 375 lei, reprezentând 75 % din valoarea indicatorului social de referinţă, şi din 141,18 lei reprezentând 5 % din 2823,5833 lei (media bazei lunare de calcul asupra căreia s-a aplicat contribuţia de asigurări pentru şomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare).

Referitor la data acordării indemnizaţiei de şomaj începând cu data de 18.01.2013, instanţa de fond a reţinut că nu s-a dovedit depunerea cererii la această dată.

Cât priveşte petitul doi al contestaţiei, potrivit Adeverinţei nr.1935/31.01.2013 emisă de B. S.A., reclamanta a fost încadrată în muncă în bază de contract individual de muncă în perioada 21 octombrie 2002 - 28 decembrie 2012. În intervalul de timp cuprins între 01.08.2008-30.11.2009 raportul ei de muncă cu unitatea angajatoare a fost suspendată pe motiv de concediu medical pentru sarcină şi lehuzie, iar în perioada 01.12.2009-24.05.2012, suspendarea raportului de muncă a avut loc pentru concediu privind creşterea copilului. Critica reclamantei vizează modul de calcul al mediei bazei lunare de calcul pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare, în vederea stabilirii cuantumului indemnizaţiei de şomaj. În opinia acesteia, calculul trebuia să cuprindă perioada aprilie 2009-decembrie 2012, mai concret acele 12 luni în care contestatoarea a desfăşurat activitate în cadrul B. S.A., conform adeverinţei susmenţionate, din însumarea veniturilor pe cele 12 luni (aprilie-iulie 2009 şi mai–decembrie 2012) în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator, fără a se lua în considerare perioada de suspendare a contractului de muncă pentru concediul pentru creşterea copilului. (01.12.2009-25.05.2012)

În drept, conform art. 34 din Legea nr.76/2002 „Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul: a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate.

Art. 35 (1) din lege statuează că pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g) şi j), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h), stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

Instanţa de fond a constatat că situaţia reclamantei nu se încadrează în dispoziţiile legale susmenţionate, întrucât contractul de muncă al acesteia nu a fost suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, ci pe motivul că a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului. În consecinţă, cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii nu este posibilă. Mai mult, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 111/2010 (1) Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. (4) şi (5) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel contestatoarea B.A.S., iar prin motivele de apel soluţia atacată este criticată pentru nelegalitate în sensul că în mod greşit s-au avut în vedere prevederile art. 17 alin.1 lit. g, j sau h iar nu prevederile art.35 din Legea nr.76/2002. Reclamanta nu a avut Contractul individual de muncă suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, ci pentru concediu creştere copil, astfel încât acesteia nu-i este aplicabilă excepţia de la art. 35 din Legea nr.76/2002.

Apelul este întemeiat.

Contestatoarea a avut suspendată executarea Contractului individual de muncă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani conform art.51 lit. a din Codul muncii iar potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.76/2002, „Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii”.

Dispoziţia legală de mai sus vizează ca singură excepţie, persoanele ale căror contract individual de muncă a fost suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, ori contestatoarea a avut contractul individual de muncă suspendat potrivit dispoziţiile art.50 lit. a Codul muncii pentru concediu de maternitate şi nu în temeiul art.50 lit. b Codul muncii care reglementează expres situaţia incapacităţii de muncă.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond este dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale de mai sus iar contestaţia apelantei este fondată, întrucât la calculul perioadei de 24 luni nu se ia în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă, ceea ce înseamnă că cele 12 luni sunt alcătuite, conform art.35 din Legea nr.76/2002, din veniturile de dinainte şi de după suspendare, adică veniturile din lunile aprilie – iulie 2009, mai – decembrie 2012 conform Adeverinţei nr.1935/31.01.2013 eliberată de angajatorul B.  S.A. Această adeverinţă cuprinde o eroare materială în ceea ce priveşte începutul perioadei de suspendare a raporturilor de muncă care, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, este cea menţionată mai sus, respectiv 01.08.2009 iar nu 01.08.2008.

În ceea ce priveşte data acordării indemnizaţiei de şomaj menţionată în decizia ce face obiectul contestaţiei, 22.01.2013, Curtea reţine că aceasta corespunde datei de înregistrare a cererii formulate de contestatoare, însă din niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă depunerea unei alte cereri de acordare a indemnizaţiei în data de 18.01.2013, astfel încât pretenţiile contestatoarei în acordarea indemnizaţiei de şomaj începând cu această ultimă dată vor fi respinse.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.480 Noul Cod de procedură civilă, va admite în parte apelului contestatoarei conform dispozitivului prezentei.