: Cerere de acordare a daunelor morale pentru sistarea, pe o perioadă de 3 luni, a indemnizaţiei de şomaj. Soluţie.

Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani la data de 21.12.2011, înregistrată sub nr. 11529/40/2011, contestatorul (...) a solicitat ca, în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, să se anuleze  Decizia de dare în debit nr. 360 din 4.11.2011 emisă de aceasta şi să fie obligată intimata la plata de daune morale în sumă de 72.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că nu a încălcat dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul deciziei şi că „prin sistarea totală a indemnizaţiei de şomaj i s-a interzis dreptul la viaţă, considerând că acesta este un abuz, aducând atingere art. 22 din Constituţie”.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus copia carnetului de şomaj.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 76/2002 şi ale O.U.G. nr. 108/2010.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat  respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât la data deschiderii acţiunii decizia fusese anulată, iar contestatorul şi-a primit toate drepturile băneşti ce-i fuseseră reţinute, cu precizarea că nu se sistase în totalitate plata indemnizaţiei de şomaj, aşa cum afirmă acesta.

A mai arătat că decizia a fost emisă întrucât în urma  unui control, Curtea de Conturi a constatat că unele adeverinţe eliberate de angajatori în vederea certificării stagiilor de cotizare şi a stabilirii dreptului la indemnizaţie de şomaj includeau  în baza de calcul a contribuţiilor datorate şi unele sume care erau exceptate conform art. 14 alin. 1 din H.G. nr. 174/2002, (respectiv plăţile compensatorii, în cazul contestatorului). Dar, în urma lămuririlor cerute la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu privire la neconcordanţele în modalitatea de calcul a indemnizaţiei, s-a dispus anularea deciziei de recuperare.

Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor morale a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât „cuantumul exagerat al acestora nu a fost probat cu nici un document”.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a arătat că, în realitate, abia după depunerea contestaţiei a primit sumele ce-i fuseseră reţinute în baza deciziei şi că indemnizaţia aferentă lunii octombrie 2011 i-a fost reţinută în totalitate, deşi nu se încadrează în nici o situaţie legală de întrerupere ori suspendare a plăţii. Or, indemnizaţia de şomaj a constituit singura sa sursă de venit, astfel încât se justifică daunele morale pretinse.

Prin sentinţa civilă nr. 778 din 19 aprilie 2012 Tribunalul Botoşani a respins ca rămasă fără obiect contestaţia şi ca nefondate capetele de cerere privind plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele: 

Contestatorul (...) este înregistrat ca şi şomer indemnizabil la AJOFM Botoşani, având carnet de şomer nr. 70901101191, perioada legală de plată a indemnizaţiei fiind 19.07.2011 – 19.07.2012.

Prin decizia nr. 360 din 4.11.2011 i s-a imputat suma de 1246 lei din indemnizaţia de şomaj cuvenită şi încasată, cu motivarea că în baza de calcul au fost incluse pe lângă salariul de bază lunar şi sume reprezentând plăţi compensatorii.

Intimata a susţinut că la data depunerii contestaţiei în justiţie decizia ar fi fost anulată, însă nu a depus dovezi în acest sens.

Contestatorul a confirmat faptul anulării, infirmând  însă data la care a avut loc.

Instanţa a constatat că, într-adevăr, din adresa 6923/9.04.2012 emisă de intimată rezultă că abia în luna februarie 2012 aceasta a restituit contestatorului indemnizaţia aferentă lunii octombrie 2011 şi diferenţele pentru lunile noiembrie şi decembrie ce fuseseră reţinute în baza deciziei de recuperare.

Aşadar, această decizie a fost anulată după data de 21.12.2011, la care s-a acţionat în judecată, motiv pentru care contestaţia a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

În privinţa daunelor morale, instanţa a avut în vedere că, indemnizaţia de şomaj cuvenită  pentru luna octombrie 2011 i-a fost reţinută contestatorului în totalitate, nu s-a dovedit că în fapt i-ar fi fost lezat efectiv dreptul personal nepatrimonial la viaţă, aşa cum a pretins acesta.

În plus, eroarea intimatei a fost determinată de constatările Curţii de Conturi, iar după trei luni a fost rectificată.

De asemenea, în speţă nu s-a dovedit efectuarea vreunor cheltuieli de judecată de către contestator.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal contestatorul (...).

În motivarea recursului a arătat că „respingerea acţiunii de contestare a deciziei 360 din 4.11.2011 de către instanţă este nedreaptă, deoarece se poate vedea cu ochiul liber că a fost făcut un abuz prin nerespectarea Legii 76 şi aplicarea greşită a Codului fiscal.

Instanţa ar fi trebuit să fie dreaptă şi să pedepsească neaplicarea legilor de intimată şi de către oricine, pentru că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege şi legea trebuie să fie egală pentru toţi.

Dacă în loc să ţi se dea indemnizaţia de şomaj pentru care ai cotizat timp de 32 de ani conform documentelor autentice existente la dosar de-a lungul unei vieţi de muncă, cineva hotărăşte precum Curtea de conturi sau oricine altcineva şi este pusă în aplicare de intimată, nu este un abuz prin faptul că fiecare interpretează legea după bunul plac şi nimeni nu este vinovat.

Dacă cineva poate trăi fără nici un ban o lună de zile şi în luna decembrie când sunt sărbătorile de Crăciun şi fiecare om doreşte să facă mici cadouri şi primeşte 570 lei în loc de 1330, dacă s-ar putea face dreptate ar dori ca suma pentru daune morale să fie egală cu venitul net al celor care au semnat pe decizia 360.

Dacă i s-au restituit după 3 luni de zile asta nu înseamnă că i s-a făcut dreptate ci mai degrabă un abuz, care a fost legalizat prin decizia instanţei.

Dacă într-un caz atât de simplu pe care îl poate judeca şi un om simplu fără cunoştinţe juridice şi să dea o soluţie corectă, justiţia de ce nu poate când are toate pârghiile necesare pentru aceasta.

În final, chiar dacă s-a revenit din februarie 2012 la indemnizaţia de şomaj calculată iniţial fără să mai fi adăugat vreun act la cele existente iniţial în iulie 2011, consideră că cei care au emis decizia nr. 360 din 4.11.2011 nu au respectat legile şi sunt vinovaţi atât cei care au semnat-o cât şi cei care au iniţiat-o respectiv Curtea de Conturi Botoşani, precum şi justiţia care trebuie să fie imparţială şi să facă dreptate conform legilor juridice şi morale”.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că plata indemnizaţiei de şomaj către contestator nu a fost sistată integral în perioada de referinţă şi că legislaţia actuală prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu în raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de bază lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut. Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de venit brut şi salariu de bază brut fiind diferite.

Examinând criticile formulate de recurent în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea le constată neîntemeiate, urmând a respinge recursul pentru considerentele ce succed:

În speţă, prin decizia nr. 360/4.11.2011 intimata AJOFM Botoşani a dispus recuperarea sumei de 1246,00 lei de la contestator,reprezentând indemnizaţie de şomaj încasată în perioada 19.07.2011 – 30.09.2011, deoarece cuantumul indemnizaţiei ar fi fost calculat greşit, respectiv în baza de calcul ar fi fost incluse, pe lângă salariul de bază lunar, şi sume reprezentând plăţi compensatorii.

Ulterior, intimata a revenit asupra acestei decizii, în luna februarie 2012 fiindu-i restituite contestatorului sumele reţinute, respectiv indemnizaţia aferentă lunii octombrie 2011 şi diferenţele pentru lunile noiembrie şi decembrie 2011, aspect confirmat de parte, motiv pentru care prima instanţă a respins contestaţia ca rămasă fără obiect.

Contestatorul critică soluţia primei instanţe de respingere ca nefondat a capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale în sumă de 72.000 lei.

La prima instanţă, contestatorul şi-a motivat această cerere arătând că prin sistarea abuzivă, totală a indemnizaţiei de şomaj i s-a interzis dreptul la viaţă. Respingând această cerere, prima instanţă a reţinut că, deşi într-adevăr indemnizaţia de şomaj pentru luna octombrie 2011 a fost reţinută în totalitate, fiind restituită în luna februarie 2012, nu s-a dovedit că, în fapt, contestatorului i-ar fi fost lezat efectiv dreptul personal nepatrimonial la viaţă şi, în plus, eroarea intimatei a fost determinată de constatările Curţii de conturi, fiind rectificată după 3 luni.

În raport de circumstanţele concrete ale cauzei, Curtea constată că această apreciere este corectă.

Daunele/despăgubirile morale sunt menite să acopere prejudiciul cauzat părţii prin încălcarea unor drepturi şi/sau valori nepatrimoniale cum sunt: onoarea, demnitatea, suferinţa psihică invocată, etc.

Practica judiciară şi literatura de specialitate au evidenţiat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, problema stabilirii acestui tip de despăgubiri impunându-se a fi privită ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Sub acest aspect, prin decizii de speţă, ÎCCJ – secţia civilă a reţinut că „… chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs” (dec. 1534/21.02.2011); că „scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii. Faptul că reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar şi că ea nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral” (dec.5567/29.06.2011).

În speţă, contestatorul nu a arătat la prima instanţă, în concret, în ce mod i s-a „interzis” dreptul la viaţă prin sistarea indemnizaţiei de şomaj. Împrejurarea că indemnizaţia calculată iniţial, de 1330 lei, i-a fost sistată în totalitate în luna octombrie 2011, în raport şi de circumstanţele care au condus la luarea acestei măsuri, privită singular, ca lipsă a venitului bănesc, în lipsa şi a altor elemente, nu conduce la concluzia că dreptul la viaţă, ca drept nepatrimonial, ar fi fost astfel lezat.

Argumentele redate în dezvoltarea motivelor de apel, privind faptul că perioada reţinerilor a coincis cu cea a sărbătorilor de iarnă (luna decembrie 2011), în care se fac diverse cadouri şi cheltuielile sunt, de regulă, mai mari nu pot fi primite din două considerente: pe de o parte, acestea nu au format obiect de analiză la instanţa de fond, fiind formulate pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte acestea converg în a susţine caracterul patrimonial, material al prejudiciului.

Desigur, ideea de justiţie presupune sancţionarea oricărui abuz săvârşit prin încălcarea sau aplicarea greşită a legii, iar contestatorul din speţă reclamă nesancţionarea abuzului săvârşit prin sistarea şi, respectiv, plata cu o întârziere de trei luni a sumelor reprezentând indemnizaţie/diferenţă indemnizaţie de şomaj ce i se cuveneau.

La baza stabilirii oricărei sancţiuni a unei forme de „abuz” stă culpa, în formele şi condiţiile prevăzute de lege, iar instanţa are a se pronunţa, în materie civilă, în limitele investirii, respectiv numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, conform dispoziţiilor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă.

Or, în cauză, calea aleasă de contestator pentru sancţionarea abuzului pretins a fi fost săvârşit de intimata AJOFM Botoşani şi de Curtea de Conturi Botoşani este aceea a acordării de daune morale, cerere care pentru motivele arătate nu poate fi primită faţă de prima din cele două instituţii, iar în raport cu cea de-a doua nu poate fi analizată, întrucât aceasta nu a fost parte în proces.

Domenii speta

Spete similare