Contestaţie dispoziţie privind respingerea cererii pentru plata indemnizaţiei de şomaj. Realizarea stagiului de cotizare. Inexistenţa unei prevederi legale care să facă distincţie între stagiul de cotizare minim şi maxim.

Potrivit art. 22 alin.1 din O.U.G. nr. 111/2010, perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, nefăcându-se nicio distincţie între stagiul de cotizare minim şi stagiul de cotizare maxim.

Art.34 alin 1 lit.a din Legea nr.76/2002

Art. 22 alin. 1 din OUG nr.111/2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 7479/118/2015, reclamanta [...] a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa, anularea Dispoziţiei nr. …/26.10.2015 emisă de AJOFM Constanţa privind respingerea cererii pentru plata indemnizaţiei de şomaj.

În motivarea acţiunii se arată că reclamanta a depus cererea pentru plata indemnizaţiei de şomaj, care a fost înregistrată sub nr.1502305/28.09.2015, iar pârâta a respins-o prin decizia contestată, constatându-se că nu a realizat stagiul minim de cotizare prevăzut de art.34 alin 1 lit.a din Legea nr.76/2002.

Se învederează că reclamanta a depus la sediul pârâtei adeverinţa emisă de unitatea angajatoare din care reiese că

perioada de cotizare a fost neîntreruptă de la 28.05.2012 până la 10.09.2015. Se mai arată în perioada 01.09.2013 –

18.07.2015 reclamanta a beneficiat de prevederile OUG nr.111/2010, fiind în concediu de creşterea copilului, perioadă care este inclusă în stagiul minim de cotizare necesar pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj.

În drept au fost indicate Legea nr.76/2002 şi OUG nr.111/2010.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii, motivându-se că  reclamanta a avut raporturile de muncă suspendate în perioada 10.06.2013 – 19.07.2015, situaţie în raport de care nu au fost îndeplinite condiţiile art.34 din legea nr.76/2002.

Prin încheierea interlocutorie pronunţată la data de 19.02.2016, a fost respinsă excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată, constatând că reclamanta nu avea obligaţia îndeplinirii unei proceduri prealabile sesizării instanţei, raportat la obiectul cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 689 din 01.04.2016, Tribunalul Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa,  a anulat Dispoziţia nr. …/26.10.2015 emisă de AJOFM Constanţa şi a obligat pârâta să emită o dispoziţie de stabilire a indemnizaţiei de şomaj şi să plătească reclamantei indemnizaţia cuvenită, începând cu data înregistrării cererii nr.1502305/28.09.2015.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Instituţia pârâtă a procedat la emiterea Dispoziţiei nr. …/26.10.2015 privind respingerea cererii reclamantei, nr. 1502305/28.09.2015, pentru plata indemnizaţiei de şomaj; motivul respingerii fiind acela că nu au fost îndeplinite condiţiile art.34 alin 1 lit.a) din legea nr.76/2002, constatându-se că nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Conform referatului nr.6000/26.10.2015 întocmit de Agenţia Constanţa reclamanta a avut contractul suspendat în temeiul art.50 şi art.51 Codul muncii pe perioadele în care a beneficiat de indemnizaţia de maternitate şi de creştere copil – 10.06.2013 – 31.08.2013 şi 01.09.2013-19.07.2015.

Beneficiari ai prevederilor Legii nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre situaţiile reglementate distinct în acest act normativ.

Dispoziţiile art.34 alin 1 lit.a) din aceeaşi lege reglementează faptul că şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) – respectiv cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor, cum este cazul reclamantei - beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc condiţia realizării unui stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Cererea reclamantei a fost înregistrată la data de 28.09.2015, iar în ultimele 24 de luni premergătoare, aceasta s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv:  01.09.2013-19.07.2015.

Potrivit art. 22 alin. 1 din OUG nr.111/2010: Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la

art. 2 alin. (1), (concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani) constituie perioadă asimilată

stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea coroborată a textelor legale invocate, care sunt incidente în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art.34 alin 1 lit.a) din Legea nr. 76/2002, constatându-se că a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru a beneficia de plata indemnizaţiei de şomaj.

În consecinţă, instanţa a constatat că dispoziţia emisă de pârâtă nu este legală.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis contestaţia şi a dispus anularea Dispoziţiei privind respingerea dreptului de indemnizaţie de şomaj nr. …/26.10.2015, cu consecinţa obligării pârâtei să emită o dispoziţie privind

plata indemnizaţiei de şomaj începând cu data înregistrării cererii nr…./28.09.2015.

Împotriva sentinţei civile nr. 689/01.04.2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în termen legal a declarat apel

pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ CONSTANŢA solicitând modificarea sentinţei apelate în

sensul menţinerii Dispoziţiei nr. 4/26.10.2015 privind respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de şomaj ca

fiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, apelanta pârâtă a arătat că în data de 28.09.2015 contestatoarea s-a prezentat la sediul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă solicitând acordarea indemnizaţiei de şomaj.

Funcţionarul public care a instrumentat dosarul reclamantei, în baza documentelor prezentate a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 76/2002 şi a normelor de aplicare.

Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 79/2002:

„(1) Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării

cererii;

b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;

c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;

d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

(1^1) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:

a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele

prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);

c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j).

Se învederează că din documentele ataşate cererii de acordare a îndemnizaţiei de şomaj rezultă că reclamanta a avut raporturile de muncă suspendate în perioada 10.06.2013 - 31.08.2013 în temeiul art. 50 din Codul muncii (pentru concediu de maternitate) şi, respectiv în perioada 01.09.2013 - 19.07.2015 în temeiul art. 51 din acelaşi act normativ (concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani).

Aceste perioade nu fac parte din stagiul de cotizare astfel încât, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Referatului nr. 6000/26.10.2015, reclamanta nu îndeplineşte condiţia realizării unui stagiu de cotizare de minim 12 luni.

Consideră că în mod incorect, instanţa de fond a reţinut faptul că perioada în care o persoană beneficiară de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în temeiul O.U.G. nr. 111/2010 poate beneficia de indemnizaţie de şomaj.

Analizând sentinţa apelată  prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul  ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr. …/26.10.2016 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă s-a respins cererea reclamantei [...] pentru plata îndemnizaţiei de şomaj motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 34 lit.a) din Legea nr. 76/2002, constatându-se că nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimile luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Potrivit art. 22 alin.1 din O.U.G. nr. 111/2010 perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), concediu pentru  creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Includerea concediului pentru creşterea copilului în stagiul de cotizare necesar pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj nu rezultă din legea nr. 76/2002, ci din dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 111/2010 privind concediile pentru creşterea copiilor.

Conform referatului nr. 6000/26.10.2015 întocmit de pârâtă rezultă că reclamanta a avut contractul suspendat în temeiul art. 50 şi 51 codul muncii, pe perioada în care a beneficiat de indemnizaţia de maternitate şi de creştere copil: 10.06.2013 - 31.08.2013 şi 01.09.2013 - 19.07.2015.

Susţinerea apelantei pârâte că perioada pentru creşterea copilului se ia în calcul doar pentru stagiul total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj, nu şi pentru stabilirea stagiului minim de 12 luni, nu poate fi reţinută, textul de lege menţionat mai sus stabilind expres că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 111/2010 constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, nefăcând nicio distincţie între stagiul de cotizare minim şi stagiul de cotizare maxim.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 111/2010 aprobate prin H.G. nr. 52/2011 prevăd prin art. 36 că perioada în care se beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj şi instituie obligativitatea agenţiilor teritoriale de a ţine evidenţa persoanelor asigurate.

În concluzie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 34 alin.1 lit.a) din Legea nr. 76/2002 şi că a realizat un stagiu minim de cotizare pentru a beneficia de plata indemnizaţiei de şomaj.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 cod procedură civilă, Curtea  a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare