Contestaţie la decizia de iputare privind plata ajutorului de şomaj emisă de ajofm - admisibilitate

CONTESTAŢIE LA DECIZIA DE IPUTARE PRIVIND PLATA AJUTORULUI DE ŞOMAJ EMISĂ DE AJOFM - ADMISIBILITATE

Constată că prin sentinţa civilă număr 1239/M/23.09.2011 Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de contestatorul F. I., în contradictoriu cu intimata A.J.O.F.M. B.

A anulat Dispoziţia nr. 499 emisă de intimată la data de 19.04.2011 privind încetarea indemnizaţiei de şomaj acordată contestatorului şi Decizia nr. 15889 emisă de intimată la data de 23.05.2011, de imputare a sumei de 1708 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj acordată necuvenit.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 499 din 19.04.2011 emisă de intimata A.J.O.F.M. B s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj către contestator începând cu data de 01.02.2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 lit. b din Legea nr. 76/2002.

Ulterior, prin Decizia nr. 15.889 din 23.05.2011, intimata a imputat contestatorului suma de 1.708 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj acordată necuvenit în perioada 01.02.2011 - 31.03.2011, ca urmare a realizării de către contestator, din activităţi autorizate potrivit legii, de venituri lunare mai mari decât indemnizaţia de şomaj.

Veniturile realizate de către contestator, în perioada 01.02.2011 - 31.03.2011, avute în vedere de către intimată la încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj şi respectiv la emiterea deciziei contestate, au rezultat din participarea contestatorului la activitatea de realizare a recensământului agricol.

Potrivit art. 44 lit. b din Legea nr. 76/2002, încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj acordată beneficiarului are loc la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare.

Valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare, este de 500 lei.

Chiar dacă suma cuvenită contestatorului pentru activitatea prestată în timpul participării la efectuarea recensământului agricol, respectiv 748 lei, a fost plătită într-o singură tranşă, după încheierea activităţii de recenzare, aceasta i s-a cuvenit pentru activitatea prestată timp de două luni respectiv 02.12.2010 - 31.01.2011, ceea ce reprezintă un venit lunar pentru această perioadă de 374 lei, adică mai puţin de 500 lei, cât reprezintă valoarea indicatorului social de referinţă.

Mai mult decât atât veniturile realizate de contestator au fost ocazionale, fără caracter de continuitate, astfel încât nu se poate susţine că acesta realizează venituri lunare din activităţi autorizate potrivit legii, mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitâd modificarea în tot a acesteia, in sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arata că sentinţa este pronunţată cu încălcarea legii si că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, stabilind noi condiţii de acordarea şi plată a indemnizaţiei de şomaj.

În acest sens au fost invocate dispoziţiile art. 5 pct. IV, art.34 din Legea 76/2002 şi faptul că veniturile obţinute din activităţile desfăşurate pe baza convenţiilor civile nu sunt incluse de legiuitor în această categorie, astfel încât să poată fi cumulate cu indemnizaţia de şomaj.

Mai mult, se evidenţiază faptul că, caracterul ocazional sau de continuitate al veniturilor nu a fost avut în vedere de legiuitor, care a stabilit o stare de incompatibilitate între calitatea de şomer indemnizat şi persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii.

În drept au fost invocate prevederile art. 4,9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

Examinând sentinţa în raport cu actele, lucrările dosarului şi cu motivele de recurs, Curtea reţine următoarele:

Prin decizia nr.15889/23.05.2011, care face obiectul prezentei contestaţii, A.J.O.F.M. B a reţinut că numitul F. I. cauzat în perioada 1.02.2011 – 31.03.2011 o pagubă în valoare de 1708 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj acordată necuvenit în temeiul art.44 lit. b din Legea 76/2002, urmarea realizării din activităţi autorizate potrivit legii, de venituri lunare mai mari decât indemnizaţia de şomaj, motiv pentru care i-a fost imputată acestuia suma de 1708 lei..

Ipoteza prezentată de A.J.O.F.M. B, care ar justifica măsura imputării şi temeiul juridic reţinut sunt greşite, după cum urmează:

În primul rând Curtea constata că art.44 lit. b din Legea 76/2002, pe care se fundamentează constatarea prejudiciului, avea la data emiterii deciziei alta formulare decât cea reţinută de A.O. F. M.  Astfel, în cuprinsul deciziei atacate recurenta indică ca temei juridic un text de lege care nu mai era în vigoare la acea dată, fiind modificat încă din anul 2008 prin OUG 126/2008.  În forma avută la data emiterii deciziei, art. 44 lit. b (forma valabilă şi în prezent) nu mai raporta veniturile lunare realizate la indemnizaţia de şomaj, cum în mod greşit a făcut recurenta, ci la indicatorul social de referinţă în vigoare.

În al doilea rând, în cuprinsul aceleiaşi decizii, emitentul reţine faptul că prejudiciul a fost creat ca urmare a realizării de către contestator din „activităţi autorizate potrivit legii”, de „venituri lunare mai mari decât indemnizaţia de şomaj”. Or, activitatea desfăşurată de contestator nu se încadrează în categoria de „activităţi autorizate potrivit legii”, definită de art.15 alin.1 din HG 174/2002, întrucât acesta nu este persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau familială şi nu exercită  o profesie liberală potrivit dispoziţiilor legii speciale.

În al treilea rând, pentru a se verifica incidenţa art.44 lit.b din Legea 76/2002 nu are relevanţă faptul că D.A.J. B  achitat contestatorului indemnizaţia datorată într-o singură tranşă, ci faptul că aceasta este aferentă a două luni consecutive, decembrie 2010 şi ianuarie 2011, deoarece atât art.6 şi 15 din HG 174/2002, cât si art. 44 lit. b din Legea 76/2002 fac referinţă la veniturile lunare ale beneficiarilor indemnizaţiei de şomaj şi nu la veniturile globale realizate de aceştia.

Art.6 din HG 174/2002 prevede modul de stabilire a acestor venituri, respectiv  “se au în vedere veniturile lunare, care se determină prin raportarea venitului impozabil, certificat de către organele fiscale teritoriale subordonate A.N.A.F., la numărul de luni aferente unui an fiscal.”

Art. 44 lit. b din Legea 76/2002 stipuleaza ca “încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare”.

Ca urmare, în aplicarea art. 44 lit. b din Legea 76/2002 se are în vedere venitul lunar realizat de contestatoare, care a fost de 500 lei brut, respectiv 374 lei net.

Astfel, faţă de dispoziţiile art.44 din Legea 76/2002, cât şi ale art.15 din HG 174/2002, care condiţionează încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj de realizarea de venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 lit. b din legea 76/2002 nu sunt incidente în cazul contestatorului, întrucât venitul brut lunar realizat de aceasta de 500 lei nu e mai mare decât indicatorul social de referinţă, care potrivit art.331 din legea 76/2002 este de 500 lei.

Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta intimată A.J.O.F.M.  B împotriva sentinţei civile nr.1234/M/23.09.2011 a Tribunalului Braşov, pe care o va menţine.

Decizia civilă nr. 90/M/20 ianuarie 2012/CMT

Domenii speta

Spete similare