Imposibilitatea refuzării acordării subvenţiei cuvenite persoanelor care angajează anumite categorii de şomeri, prevăzută de art. 85 Legea nr. 76/2002, în cazul în care angajatorul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege

Curtea constată că între cele două societăţi, F. and A. S.R.L. şi intimata-reclamantă F. S.R.L., există o serie de legături, precum sediul social principal identic (în cazul F. and A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similarităţi între sediile secundare şi punctele de lucru, coincidenţă între data închirierii sediului pentru noua societate şi data deciziilor de concediere colectivă pentru angajaţii primei societăţi sau preluarea în bloc a angajaţilor primei societăţi de către cea de a doua societate.

Faptul că aceste legături reprezintă indicii ce ar putea duce la concluzia existenţei relei-credinţe din partea reclamantei nu este însă suficient, deoarece societatea respectă în totalitate condiţiile stabilite de lege pentru acordarea subvenţiei cuvenite persoanelor care angajează anumite categorii de şomeri, prevăzută de art. 85 Legea nr. 76/2002.

Instanţele de judecată nu se pot substitui organelor legislative şi adăuga condiţii noi faţă de cele prevăzute de textele de lege, deoarece ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.

În cazul în care recurenta-pârâtă suspectează că reclamanta deturnează dispoziţiile legale de la finalitatea lor şi utilizează cu rea-credinţă anumite lacune legislative în scopul de a dobândi în mod injust avantaje financiare, soluţia corectă este aceea a adoptării de modificări legislative care să pună capăt acestor practici.

Până în momentul existenţei unui cadru legislativ care să limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurentă, cererea reclamantei de acordare a subvenţiei este fondată, astfel că dispoziţia de respingere a solicitării este nelegală.

Decizia nr. 128 din 20.01.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 1363/Fca/17.09.2014, pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1648/113/2014, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta F. S.R.L. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. B., prin reprezentant legal, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. ..../24.03.2014 emisă de pârâtă şi emiterea unei dispoziţii de aprobare a solicitării reclamantei şi a fost obligată pârâta să plătească cheltuieli de judecată de 1000 lei către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâta A.J.O.F.M. B. prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.

În motivare, recurenta a arătat că reclamanta are intenţia de fraudare a bugetului de şomaj, existând o serie de legături evidente între societatea falimentară F. And A. S.R.L. şi noua societate. Reclamanta şi vechea societate au sedii sociale asemănătoare, iar noua societate a preluat în bloc angajaţii vechii societăţi.

F. And A. S.R.L. este în faliment, recurenta fiind înscrisă la masa credală cu suma de 382.199,14 lei, reprezentând subvenţie necuvenită.

Dispoziţiile Legii nr. 76/2002 trebuie interpretate nu numai în litera lor, ci şi în spiritul legii, cu respectarea imperativului protejării bugetului de şomaj.

În drept, a invocat disp. art. 483-487, 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, intimata s-a prezentat, însă nu a formulat întâmpinare. A solicitat şi cheltuieli de judecată.

Instanţa de recurs a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat şi se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:

În ce priveşte motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.

Curtea constată că între cele două societăţi, F. And A. S.R.L. şi intimata-reclamantă F. S.R.L., există o serie de legături, precum sediul social principal identic (în cazul F. And A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similarităţi între sediile secundare şi punctele de lucru, coincidenţă între data închirierii sediului pentru noua societate şi data deciziilor de concediere colectivă pentru angajaţii primei societăţi sau preluarea în bloc a angajaţilor primei societăţi de către cea de a doua societate.

Faptul că aceste legături reprezintă indicii ce ar putea duce la concluzia existenţei relei-credinţe din partea reclamantei nu este însă suficient, deoarece societatea respectă în totalitate condiţiile stabilite de lege pentru acordarea subvenţiei prevăzute de art. 85 Legea nr. 76/2002.

Instanţele de judecată nu se pot substitui organelor legislative şi adăuga condiţii noi faţă de cele prevăzute de textele de lege, deoarece ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.

În cazul în care recurenta-pârâtă suspectează că reclamanta deturnează dispoziţiile legale de la finalitatea lor şi utilizează cu rea-credinţă anumite lacune legislative în scopul de a dobândi în mod injust avantaje financiare, soluţia corectă este aceea a adoptării de modificări legislative care să pună capăt acestor practici.

Până în momentul existenţei unui cadru legislativ care să limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurentă, cererea reclamantei de acordare a subvenţiei este fondată, astfel că dispoziţia de respingere a solicitării este nelegală.

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită, în condiţiile şi pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel sau în apel.

Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.

Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 451 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va obliga recurenta căzută în pretenţii să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (500 lei onorariu avocat).

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, instanţa reţine că acestea reprezintă despăgubirea pe care partea căzută în pretenţii este obligată să o suporte pentru acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare prin declanşarea culpabilă a căii de atac. Aceste despăgubiri se acordă numai în condiţiile în care prejudiciul dovedit de partea câştigătoare are un caracter cert, real şi rezonabil.

În aprecierea rezonabilităţii cheltuielilor efectuate de parte în vederea respingerii căii de atac, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii generale, precum valoarea obiectului litigiului, munca prestată efectiv de apărătorul părţii, caracterul vădit nefondat al acţiunii sau gradul de culpă pe care partea adversă îl are în pierderea procesului.

Examinând caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5000 lei, instanţa reţine că onorariul este excesiv faţă de munca efectiv prestată de cei doi apărători şi faţă de natura soluţiei pronunţate şi că un onorariu în cuantum de 500 lei reflectă cel mai bine proporţionalitatea care trebuie să existe valoarea onorariului şi factorii enunţaţi mai sus.

Domenii speta

Spete similare