Litigiu de asigurări sociale. Indemnizația de șomaj. Condiții de acordare. Neconcordanțe între actele de identitate. Refuz nejustificat Art. 39 din Legea nr. 76/2002, Ordinul nr. 85/2002

Litigiu de asigurări sociale. Indemnizația de șomaj. Condiții de acordare. Neconcordanțe între actele de identitate. Refuz nejustificat

Art. 39 din Legea nr. 76/2002, Ordinul nr. 85/2002

Este adevărat că, procedural, cererea însoţită de toate actele învederate de pârâtă trebuie să conţină acelaşi nume şi că nu există o obligaţie legală pentru pârâtă să acorde indemnizaţia de şomaj pe baza unor înscrisuri care prezintă neconcordanţe. Dar, dacă aceste date existau în sistemul informatic al pârâtei, au fost confirmate prin depunerea adeverinţei eliberate de S.P.C.L.E.P. Hotarele, iar pârâta avea posibilitatea să solicite angajatorului corectarea respectivelor documente, este nelegală interpretarea restrictivă dată de pârâtă dispoziţiilor legale.

Ceea ce trebuie să primeze insă în aplicarea oricăror dispoziţii legale este raţiunea legii, iar, în speţă pârâta avea obligaţia de a stabili dreptul la indemnizaţie de şomaj, cu respectarea principiului contributivităţii, chiar dacă Ordinul nr. 85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă sau indemnizaţie de şomaj nu prevedea expres această ipoteză.

În această situaţie, trebuie să primeze principiile generale ce guvernează sistemul asigurărilor sociale şi, în special, principiul contributivităţii. Neacordarea dreptului la indemnizaţie de şomaj pentru neconcordanţe între documentele depuse la dosar de către reclamant, ar echivala cu o încălcare a principiului contributivităţii, deoarece atât cuantum cât şi perioada pentru care se plăteşte indemnizaţia de şomaj se stabilesc în raport de stagiul de cotizare, potrivit art. 39 din Legea nr. 76/2002.

Art. 18 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj, conform prezentei legi.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.1831 din 08 aprilie 2016)

Prin motivele de apel, întemeiate în drept, pe dispoziţiile art.466 şi urm. Cod Procedură Civilă, a arătat că astfel cum a arătat şi la instanţa de fond, prin Dispoziţia nr.08/16.04.2015 AJOFM respinge dreptul contestatorului la indemnizaţie de şomaj, pentru neconcordanţa documentelor.

A arătat la instanţa de fond neconcordanţa flagrantă între documentele depuse la AJOFM, în vederea stabilirii dreptului la indemnizaţia de şomaj, fiind încălcate prevederile art. 5 alin.(4) din Ordinul nr.85/2002 privind aprobarea procedurii de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă sau indemnizaţie de şomaj, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi a prevederilor art.82-83 Cod civil.

Însăşi instanţa de fond, în considerentele expuse arată că „este adevărat că, procedural, cererea însoţită toate actele învederate de pârâtă  trebuie să conţină acelaşi nume şi că nu exista o obligaţie legală să acorde indemnizaţia de şomaj pe baza unor înscrisuri care prezintă neconcordante.”

Arată că motivarea în continuare a instanţei de fond nu poate fi reţinută de instanţa de apel, deoarece datele cu privire la numele reclamantului nu exista în baza de date a AJOFM Giurgiu, această bază de date se constituie pe baza documentelor furnizate de persoanele solicitante ale drepturilor.

Pe de altă parte, AJOFM poate solicita angajatorului corectarea neconcordantelor cu privire la raporturile de muncă şi nu cu privire la neconcordante în actele de identitate şi de stare civilă ale solicitantului.

În acest sens, se face trimitere la dispoziţiile art. 18 alin.(6) din HG nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede:

„În situaţia în care sunt identificate neconcordanţe între conţinutul adeverinţei şi informaţiile din cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (4) depuse de angajator sau plătitorul de venit şi/sau înscrisurile efectuate în carnetul de muncă până la data de 31 decembrie 2010 ori se constată că angajatorul sau plătitorul de venit prevăzut la alin. (2) nu a depus potrivit prevederilor legale declaraţia lunară, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă solicită în scris angajatorului corectarea respectivelor documente şi depunerea lor la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, cu excepţia declaraţiei lunare care se depune potrivit prevederilor din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă ne raportăm strict la principiul contributivităţii, în virtutea căruia instanţa de fond a admis acţiunea reclamatului, şi acceptăm argumentul că „primează principiile generale ce guvernează sistemul asigurărilor sociale", ar însemna că legile speciale care reglementează condiţiile speciale de acordare a diferitelor drepturi de asigurări sociale - în speţă Legea nr.76/2002, Ordinul nr.85/2002 - să fie cu uşurinţa încălcate sau să rămână fără aplicare.

Consideră că motivarea instanţei de fond - principiul contributivităţii - nu poate fi primită, deoarece conduce la încălcarea legii speciale pentru acordarea dreptului la indemnizaţia de şomaj, fiind încălcat principul fundamental de drept potrivit căruia „Specialia generalibus derogant".

De asemenea, solicită să se constate că instanţa de fond a nesocotit legile speciale pentru acordarea dreptului la indemnizaţia de şomaj şi să constate că Dispoziţia nr.8/16.04.2015 de respingere a dreptului la indemnizaţiei de şomaj emisă de AJOFM este temeinică şi legală.

În consecinţă, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii contestaţiei formulată de SL, ca fiind neîntemeiată şi menţinerea Deciziei de respingere a dreptului la indemnizaţia de şomaj emisă de AJOFM, ca fiind temeinică şi legală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Reclamantul intimat s-a adresat apelantei pârâte în vederea acordării indemnizaţiei de şomaj prin cererea nr. 1624/12.09.2014, în temeiul art. 17 lit. a din Legea nr. 76/2002, cererea acestuia fiind respinsă prin Dispoziţia nr. 8/16.04.2015, apelanta pârâtă invocând existenţa unor neconcordanţe între documentele de identitate (carte de identitate, certificat de naştere, certificat de căsătorie) şi cele eliberate de angajator (adeverinţă de vechime, decizie de încetare) în privinţa numelui de familie al petentului.

Având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului astfel cum acestea sunt stabilite de prevederile art.477 şi 478 C.pr.civ., Curtea constată că susținerile apelantei sunt nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Astfel, prin apelul formulat apelanta pârâtă invocă nerespectarea în cauză a prevederilor art. 5 alin.(4) din Ordinul nr.85/2002 privind aprobarea procedurii de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă sau indemnizaţie de şomaj, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi a prevederilor art.82-83 Cod civil.

Potrivit prevederilor art.5 al.4 din Ordinul nr.85/2002  „ În afara documentelor prevăzute la alin. (3), care urmează să fie prezentate de toate categoriile de solicitanţi de indemnizaţie de şomaj, cererea pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj va fi însoţită, după caz, şi de următoarele documente:

 A. în cazul persoanelor provenite din muncă:

a) carnetul de muncă, în original şi în copie, şi adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte acte care, potrivit legii, atestă existenţa unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 şi, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;

b) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă prin care instanţa competentă potrivit legii a dispus reintegrarea în muncă, atunci când reintegrarea nu mai este posibilă la unitatea la care persoana a fost încadrată în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia;

c) adeverinţă de la unitatea care a preluat patrimoniul unităţii în care persoana a fost încadrată anterior, din care să rezulte că reîncadrarea în muncă nu mai este posibilă din cauza desfiinţării postului;

B. în cazul pensionarilor de invaliditate care îşi redobândesc capacitatea de muncă:

a) carnetul de muncă, în original şi în copie, şi adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte acte care, potrivit legii, atestă existenţa unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 şi, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;

b) decizia de revizuire medicală, în original şi în copie, emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, din care să rezulte redobândirea capacităţii de muncă;

c) adeverinţă de la ultima unitate sau unitatea care a preluat patrimoniul acesteia, după caz, din care să rezulte că reîncadrarea în muncă nu mai este posibilă din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;

C. în cazul persoanelor ale căror raporturi de muncă sau de serviciu au încetat în perioada de suspendare a acestora:

a) carnetul de muncă, în original şi în copie, şi adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverinţa prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte acte care, potrivit legii, atestă existenţa unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 şi, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;

b) act din care să rezulte data încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;

D. în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale:

a) actul de absolvire a formei respective de învăţământ, în original şi în copie;

b) adeverinţă eliberată de furnizorul de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, prin care se certifică data înregistrării persoanei în evidenţele proprii, în cazul în care persoana s-a înregistrat în vederea medierii pentru încadrare în muncă la un furnizor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, acreditat sau notificat conform legii;

E. în cazul absolvenţilor şcolilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale: actul de absolvire a şcolii speciale pentru persoane cu handicap, în original şi în copie.

Potrivit art. art. 82 din Codul civil, invocat de asemenea de către apelantă, orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii, iar potrivit art. 83, numele cuprinde numele de familie şi prenumele.

Or, raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că în cauză nu rezultă nerespectarea prevederilor legale invocate, apelanta necontestând depunerea tuturor documentelor necesare de către intimat.

Cu privire la celelalte susţineri apelantei, se mai notează că deşi datele cu privire la numele reclamantului nu există în baza de date a AJOFM, iar această instituţie, în raport de prevederile art. 18 alin.(6) din HG nr. 174/2002 are obligaţia de a solicita angajatorului corectarea documentelor numai în situaţia în care sunt identificate neconcordanţe între conţinutul adeverinţei şi informaţiile din cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (4) depuse de angajator sau plătitorul de venit şi/sau înscrisurile efectuate în carnetul de muncă până la data de 31 decembrie 2010, ori dacă se constată că angajatorul sau plătitorul de venit prevăzut la alin. (2) nu a depus potrivit prevederilor legale declaraţia lunară, apelanta a respins în mod neîntemeiat şi total formalist cererea reclamantului de acordare a indemnizaţiei de şomaj, şi aceasta în condiţiile în care din înscrisurile depuse rezulta pe deplin identitatea persoanei menţionate în cuprinsul documentelor, pe baza codului numeric personal.

Apelanta nu a invocat nicio altă neconcordanţă în privinţa documentelor depuse de reclamant decât pe aceea privind numele de familie. În consecinţă, Curtea reiterează că negarea dreptului intimatului reclamant la acordarea indemnizaţiei de şomaj, în condiţiile îndeplinirii pe fond a condiţiilor acordării acesteia, pentru singurele neconcordanţe existente în cuprinsul documentelor depuse sub aspectul numelui, ar fi de un formalism exagerat, ce ar duce la înfrângerea principiilor ce guvernează materia asigurărilor sociale. Astfel, reluând ideea că apelanta nu era nevoită a face solicitări suplimentare sub aspectul clarificării neconcordanţelor din actele depuse în vederea obţinerii indemnizaţiei de şomaj, cât timp scopul depunerii documentelor este acela de a dovedi îndeplinirea de către petent a condiţiilor ce-l fac eligibil pentru obţinerea indemnizaţiei, iar identitatea acestuia era e deplin stabilită prin indicarea CNP-ului în cuprinsul documentelor, Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect temeinicia pretenţiilor reclamantului.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, in temeiul dispozițiilor art.480 Cod procedura civila, va respinge apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare