Indemnizaţie de şomaj. Calcul.

Indemnizaţie de şomaj. Calcul.

Legea nr. 76/2002: art. 39 alin. 2 lit. b;

Codul muncii: art. 159 alin. (1).

Legislaţia actuala prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut.

Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de venit brut si salariu de baza brut fiind diferite.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 750/31 martie 2011.

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe  rolul Tribunalului  Hunedoara sub nr. 3968/97/2010, reclamantul N.A.I. a chemat în judecată pe pârâta A.J.O.F.M. Hunedoara, solicitând:

- anularea dispoziţiei nr.2829/23.06.2010 privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj şi restabilirea situaţiei anterioare acestei dispoziţii, anularea deciziei de imputare nr.1882/22.06.2010 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr.2829/23.06.2010, i s-a stabilit retroactiv indemnizaţia de şomaj, iar prin decizia de imputare nr. 1882/22.06.2010 pârâta i-a imputat suma de 2285 lei, din indemnizaţia de şomaj cuvenită şi încasată cu motivarea că în baza de calcul au fost incluse pe lângă salariul de bază lunar şi sume reprezentând plăţi compensatorii.

Apreciază că actele emise de pârâtă sunt în mod vădit nelegale, întrucât baza de calcul pentru stabilirea contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor de şomaj este identică cu baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj la care se referă art.39 alin.2 din Legea nr.76/2002 şi art.19 indice 1 din H.G. nr.174/2002 şi este reprezentată de venitul brut realizat lunar şi nu de salariul de bază lunar brut, cum în mod greşit a indicat pârâta în decizia de imputare.

Menţionează că iniţial, la stabilirea indemnizaţiei de şomaj s-a avut în vedere printre altele, că a fost salariat la SC A.M. Hunedoara SA până în 2009, iar în ultima lună de activitate, care se ia în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, potrivit art.34 din Legea nr.76/2002, a avut un venit brut în sumă de 48764 lei, aceasta constituind baza de calcul, atât pentru impozitul pe venit, cât  şi pentru contribuţia datorată în temeiul art.26 şi 27 din Legea nr.76/2002.

Se mai arată că prin respectarea art.29 din Legea nr.76/2002 şi art.19 din Legea nr.19/2009 s-a calculat, reţinut şi virat către bugetul asigurărilor de şomaj contribuţia individuală şi contribuţia datorată de angajator pentru luna respectivă, cotele procentuale fiind aplicate asupra bazei lunare de calcul anterior menţionate,  corespunzătoare venitului brut realizat în acea lună, conform adeverinţei emise de angajator, declaraţiei angajatorului şi ordinului de plată prin care a fost plătită suma.

Reclamantul precizează că, raporturile de muncă încheiate cu SC A.M. Hunedoara SA au încetat în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, iar suma ce i-a fost stabilită în luna de plecare nu poate fi considerată plată compensatorie în sensul art.14 alin.2 lit.e din H.G. nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.149/2008, fiind achitată de către angajator din fondul de salarii, după cum rezultă din adeverinţa invocată în preambulul deciziei de imputare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei de imputare, motivele sunt identice cu cele pentru care solicită anularea dispoziţiei de stabilire a indemnizaţiei de şomaj.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Arată că raporturile de muncă ale reclamantului cu SC A.M. Hunedoara SA, au încetat în luna martie 2009 şi că în ultima lună de activitatea a beneficiat de o serie de plăţi compensatorii, incluse în veniturile acestei luni, realizând astfel un venit lunar brut de 48764 lei, conform actelor eliberate de angajator.

 La cererea reclamantului înregistrată la AJOFM în luna decembrie 2009 i-a fost stabilită o valoare a indemnizaţiei de şomaj de 968 lei, cuantum aflat în plată în perioada decembrie 2009– mai 2010, în media salariului lunar brut pe ultimele 12 luni de cotizare fiind luat în calcul şi venitul realizat de acesta în ultima lună de activitate. In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi a jud. Hunedoara s-a stabilit prin procesul verbal de constatare din 15.04.2010 şi în urma obiecţiunilor AJOFM Hunedoara, parţial  acceptate, că sumele plătite de SC A.M. Hunedoara SA foştilor salariaţi, la încetarea raporturilor de muncă, reprezintă plăţi compensatorii, pentru care nu se datorează contribuţii şi care nu pot fi luate în calcul la determinarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj.

S-a apreciat că valoarea indemnizaţiei de şomaj a fost greşit determinată prin includerea în baza de calcul a plăţilor compensatorii şi s-a dispus recalcularea indemnizaţiei şi recuperarea prejudiciului rezultat prin acordarea indemnizaţiei de şomaj mai mari decât cele prevăzute de lege.

În consecinţă, având în vedere prev.art.39 din Legea nr.76/2002 privind stabilirea indemnizaţiei de şomaj, prin prima decizie s-a stabilit din nou  indemnizaţia de şomaj a reclamantului în sensul celor arătate, începând cu data acordării,  totodată  faţă de cuantumul iniţial al indemnizaţiei de şomaj, achitat în perioada decembrie 2009 – mai 2010 şi cuantumul rezultat în urma recalculării, debitul corect a fost imputat prin cea de-a doua decizie atacată.

Prin Sentinţa  civilă nr.1790/LM/2010, instanţa respinge acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul N.A.I. împotriva pârâtei A.J.O.F.M. Hunedoara.

Pentru  a  pronunţa  această  hotărâre  instanţa  a  reţinut  în  esenţă  că,  conform prev.art.39 din Legea nr.76/2002, cuantumul indemnizaţiei de şomaj se stabileşte 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an (lit.a),  suma prevăzută la lit.a la care se  adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare (lit.b).

Instanţa  mai reţine  că, suma prevăzută la lit.b a textului de lege mai sus menţionat şi care intră în componenţa indemnizaţiei de şomaj, reprezintă media salariului de bază lunar brut, pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare şi nu a venitului brut realizat.

Noţiunea de salariu, astfel cum este definită prin art.154 – 155 Codul muncii nu poate include şi plăţile compensatorii acordate de angajatori, ca măsură de protecţie, în cazul salariaţilor concediaţi.

Ca urmare, neluând în calcul plăţile compensatorii, salariul de bază lunar brut al reclamantei, în ultimele 12 luni de cotizare a fost, în realitate mult mai mic decât venitul mediu brut, fapt ce rezultă din carnetul de muncă şi din adeverinţa emisă de SC A.M. Hunedoara SA.

Prin adresa nr.1030/A/220/3.05.2010, SC A.M. Hunedoara SA, precizează că în adeverinţa eliberată  a inclus în baza lunară de calcul, pe lângă salariul de bază lunar brut şi sumele reprezentând plăţi compensatorii.

Procedându-se în acest fel, respectiv avându-se în vedere venitul mediu brut în loc de salariu bază de calcul a  fost substanţial majorată în mod artificial ceea ce a determinat şi o indemnizaţie de şomaj, într-un cuantum mult mai mare decât cel legal,  astfel  că  cele două decizii emise de AJOFM Hunedoara Deva sunt legale şi temeinice,

Împotriva  acestei  sentinţe  a  declarat  recurs  reclamantul,  solicitând  admiterea  recursului,  modificarea  sentinţei  atacate  în sensul  admiterii acţiunii în  conflict  de  drepturi  şi  în  consecinţă să  se  dispună  anularea  dispoziţiei  privind  stabilirea  dreptului  la indemnizaţiei  de  şomaj  şi  restabilirea  situaţiei  anterioare  acestei  dispoziţii,  precum  şi  anularea  deciziei  de  impunere  atacate.

În  expunerea  de  motive  recurentul  arată  că,  a  fost  salariat al SC A.M. Hunedoara, până la data de 01.04.2009 când  raporturile de muncă ale reclamantului cu SC A.M. Hunedoara SA au încetat prin acordul părţilor conform art.55 lit.b Codul muncii. În ultima lună de activitate a beneficiat de o compensaţie bănească, proporţional  cu  vechimea  în  muncă  şi  veniturile  salariale,  deoarece toţi salariaţii care acceptau încetarea raporturilor de muncă, prin aplicarea schemei de plecări voluntare, beneficiau din partea angajatorului de plăţi compensatorii echivalente cu 6 – 24 salarii brute, individuale, în funcţie de vechime.

În urma încetării raporturilor de muncă cu SC A.M. SA Hunedoara,  reclamantul nu avea dreptul la indemnizaţia de şomaj, potrivit Legii nr.76/2002, datorită temeiului de drept precizat, respectiv art.55 lit.b Codul muncii.

Ulterior, reclamantul s-a angajat la o  altă  societate pe o perioadă de o lună, între 09.11.2009-09.12.2009, respectiv contractul de muncă încetând de această dată în temeiul art.56, lit.j Codul muncii,  respectiv la expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă.

Recurentul  apreciază  că,  sentinţa este nelegală şi netemeinică, fiind consecinţa interpretării şi aplicării greşite a legii, instanţa de  fond soluţionând cauza cu neobservarea prevederilor art. 5 şi 191 din H.G. nr.174/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai  arată  recurentul  că  potrivit  art.19 ind.1 din H.G. nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.312/2006, „prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin.2 lit.b) din lege, se înţelege baza lunară de calcul prevăzută la art. 14 (din H.G. n.r.174/2002 s.n.) pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.

Prin urmare, nu poate fi ignorată  corelaţia dintre baza lunară de calcul a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor de şomaj şi baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj, în condiţiile în care aceasta rezulta în mod expres din prevederile legale mai sus citate.

Potrivit art. 14 alin.1 din H.G. nr.174/2002 „baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii  au obligaţia de a reţine şi de a vira contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform art. 27 alin.1 din  lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente: (…)

j) orice alte sume plătite din fondul de salarii”.

Iată de ce  împrejurarea că această compensaţie a fost plătită din fondul de salarii prezintă o deosebită relevanţă în cauză, contrar celor reţinute în considerentele sentinţei atacate, întrucât potrivit legii, toate sumele plătite din fondul de salarii  sunt avute în vedere atât la stabilirea bazei de calcul a contribuţiilor, cât şi a indemnizaţiei de şomaj.

Împrejurarea că aceste sume au fost plătite din fondul de salarii rezultă atât din adresele emise de  S.C. A.M. Hunedoara S.A., existente la dosarul cauzei, dar şi din procesul-verbal de control efectuat de ANAF.

Art. 14 alin.2 lit.e) din H.G.  nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.149/2008 exclude din baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj sumele reprezentând: (…) e) compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor”. Această prevedere legală nu este aplicabilă însă în speţa de faţă, în condiţiile în care art. 5 din acelaşi H.G. nr. 174/2002 nu include printre motivele de încetare a contractului de muncă  neimputabile salariatului şi acordul părţilor (art. 55 lit.b Codul Muncii).

Având în vedere modalitatea de încetare a contractului de muncă încheiat între recurent, pe de o parte şi S.C. A.M. Hunedoara S.A., pe de altă parte, respectiv acordul părţilor întemeiat pe dispoziţiile art. 55 lit.b din Codul Muncii, solicită să se constate că nu există nici un temei legal pentru ca această sumă să nu fie inclusă în baza de calcul a contribuţiilor şi a indemnizaţiei de şomaj. De altfel, legalitatea reţinerii şi virării contribuţiilor rezultă din procesul – verbal de control efectuat de ANAF la S.C. A.M. Hunedoara S.A.

Deşi angajatorul a denumit aceste sume „plăţi compensatorii”, denumire de natură a crea confuzie, solicită să se constate că de lege lata  plăţile compensatorii (stricto sensu) au un regim juridic bine definit şi o legislaţie specială, ce nu se regăseşte în speţa de faţă. Instanţa de fond a apreciat, fără nici un suport probatoriu, că aceste plăţi au fost acordate ca măsură de protecţie salariaţilor concediaţi. Nu numai că această prezumţie este fără relevanţă, având în vedere prevederile legale mai sus citate, dar este şi greşită, câtă vreme aceste plăţi reprezintă o compensaţie pentru munca depusă  în cadrul unităţii, concluzia rezultând din observarea perioadei lucrate de către recurent în cadrul S.C. A. M. Hunedoara S.A.

A ignora această compensaţie din calculul indemnizaţiei de şomaj, cu toate că faţă de aceasta sunt aplicabile prevederile art. 14 alin.1 lit.j din H.G. nr. 174/2002, s-a achitat contribuţia aferentă la asigurările  pentru şomaj, iar stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de şomaj a fost certificat de intimată, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 39 alin.2 lit. „b” din Legea nr.76/2002 şi o atingere adusă principiului contributivităţii  la bugetul  asigurărilor pentru şomaj. Singura cale de restabilire a legalităţii este reprezentată de anularea actelor nelegale  şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestora.

Prin  întâmpinare, A.J.O.F.M. Hunedoara  solicită  respingerea  recursului.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor

critice invocate cât şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr. civilă, în limitele statuate de art.306(2) Cod procedură  civilă, Curtea costată  următoarele:

Recursul  este  nefondat.

Conform art. 39 alin. 2 lit. b din Legea nr.76/2002, indemnizaţia de şomaj se calculează la  nivelul  de  75% din salariul de baza minim brut pe tara, garantat în plată, in vigoare la data stabilirii indemnizaţiei, la care se adăuga o suma calculata prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat in funcţie de stagiul de cotizare.

Art. 159 alin. (1) Codul muncii,  prevede  că,  salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor.

Prin   Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se  prevede  la  art. 14 alin. (1) că  baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente:

    a) salariul de bază lunar brut, corespunzător timpului efectiv lucrat, la care se adaugă, după caz: indemnizaţia de conducere, salariul de merit, precum şi alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative ori contractelor colective sau individuale de muncă, fac parte din salariul de bază…..

    La  alin.(2) din  acelaşi act  normativ  se  prevede  expres  că  nu se includ în baza de calcul prevăzută la alin. (1) sumele reprezentând…. e) compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor.

Pe  de  altă  parte,  Curtea  subliniază  că  legislaţia actuala prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut.

Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de venit brut si salariu de baza brut fiind diferite.

Conform  art. 155 din  Codul muncii „salariul cuprinde salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum si alte adaosuri”.

În speţă,  corect  instanţa  de  fond  a  apreciat  că, cele două decizii emise de AJOFM Hunedoara Deva sunt legale şi temeinice.

Iniţial pârâta a calculat  indemnizaţia de şomaj  luând  eronat în  calcul venitul  brut  realizat,  în  care  au  fost  incluse  şi  plăţile  compensatorii, întrucât dispoziţiile legale mai sus enunţate prevăd raportarea la salariul de baza brut. Deşi situaţia este inechitabila pentru persoana asigurata, instanţa de judecata este ţinută sa aplice legea astfel cum a fost edictata de către legiuitor.

Astfel,  nu va fi reţinută critica recurentului referitoare la reţinerea contribuţiile către bugetul asigurărilor pentru şomaj, impozitul pe venit  din  întreaga  sumă  care  cuprindea  şi  plăţile  compensatorii, deoarece este  nefondată.  În cauză, faţă de prevederile legale  menţionate,  instanţa  dacă ar statua în echitate, ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor legale, la crearea unor norme juridice paralele şi la încălcarea principiului separaţiei puterilor in stat.

Nefondată  este  şi  critica vizând  neobservarea  dispoziţiilor  art.5  şi  art.39  ind.1 din  H.G.  nr.174/2002  deoarece  art. 19 ind.1 alin. (1) prevede  că  prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se înţelege baza lunară de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la titlul IX2 "Contribuţii sociale obligatorii" din Legea nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare,  aspecte  necontestate  de  nimeni  în  prezenta  cauză.

Aşa  cum  a  reţinut  Curtea  în  expunerea  de  motive,  esenţa  prezentului  recurs  constă  în  înţelegerea  noţiunii  de  venit brut  şi salariu de bază brut, întrucât dispoziţiile legale  prevăd,  aşa  cum  am  arătat,  că indemnizaţia de şomaj se calculează la  nivelul  de  75% din salariul de baza minim brut pe ţară, la care se adaugă o suma calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat în funcţie de stagiul de cotizare.

În  ce  priveşte susţinerea  recurentului că  plăţile  în  discuţie nu  ar  fi  compensatorii,  va  fi  înlăturată  ca  nefondată,  în  condiţiile  în  care  nu  se  probează  o  altă  natură  juridică  a  acestor  sume  de  bani  sau  temeiul  de  drept  în  baza  căruia  au  fost  acordate,  atâta  timp  cât  şi  angajatorul  le  numeşte  plăţi  compensatorii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul  reclamantului.

Domenii speta

Spete similare