Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Dacă instanţa de fond nu a administrat nemijlocit, în contradictoriu nicio probă şi prin aceasta nu şi-a exercitat rolul activ, nu a audiat inculpata, nu există o declaraţie a părţii vătămate luată în faţa instanţei, nu a audiat martorul acuzării, dar şi-a format convingerea că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, s-a produs o omisiune esenţială, care echivalează cu lipsa judecăţii şi care impune anularea hotărârii.

Secţia  penală – Decizia  penală nr. 670/17  mai 2012

Prin sentinţa penală nr. 121/2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 10164/176/2009 s-a dispus, în baza art.334 Cod de procedură  penală, schimbarea încadrării juridice reţinută în privinţa inculpatei C.K., din infracţiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, în infracţiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 b) Cod penal şi art.37 a) Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10. alin.1 lit. b1) din Codul de procedură penală şi la art. 181 Cod penal, a fost achitată inculpata C.K., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 b) Cod penal şi art.37 a) Cod penal, în dauna părţii vătămate T.N.I.

În temeiul art. 181 raportat la art. 91 lit. c) din Codul penal, s-a aplicat inculpatei  sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii administrative în sumă de 500 lei.

În baza art. 14 Cod de procedură penală coroborat cu art. 346 alin.2 Cod de procedură penală şi art. 998 şi urm. Cod Civil, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate T.N.I., domiciliat în C., str. C. nr.X, sc.X, et.2, ap.X, jud. A., acesta nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut următoarele:

În data de  15.06.2007, inculpata C.K. s-a aflat pe raza oraşului C., jud. A., în vizită la nişte prieteni.

Astfel, în  după-amiaza zilei de 15.06.2007, inculpata împreună cu numitul C.A. s-au deplasat pe terasa barului” R.” din C.

La o masă situată pe terasă se afla partea vătămată T.N.I. împreună cu martorii A.A.F., O.P.T.  şi S.G.

La un moment dat, inculpata C.K. s-a apropiat de masa martorilor, insistând să ia un scaun din spatele părţii vătămate T.N.I.

Astfel, în timp ce a trecut printr-un spaţiu situat între scaunul pe care stătea partea vătămată şi gardul care împrejmuia terasa, inculpata a sustras din buzunarul pantalonului părţii vătămate suma de 990 lei.

Imediat, inculpata a dat suma de bani sustrasă numitului C.A., însă acesta nu a cunoscut împrejurarea că provine din furt.

Martorul A.A.F. l-a imobilizat pe numitul C.A. reuşind să recupereze suma de bani.

Inculpata C.K. a fugit, sustrăgându-se astfel urmăririi penale.

La termenul de judecată din data 04.10.2011, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod de pr. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinută în privinţa inculpatei C.K., din infracţiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b) Cod penal, în infracţiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a şi art. 37 lit.b Cod penal, având în vedere că fapta pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză a fost comisă la data de 15.06.2007, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare  de 1 an şi 6 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 501/2007 a Judecătoriei Tg. Mureş, înainte de executarea acestei pedepse.

S-a apreciat că fapta inculpatei aşa cum a fost descrisă şi probată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de 208 alin.1, art.209 alin.1 lit e Cod penal, raporttat la art. 37 lit. b C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen. deoarece în cauză lipseşte elementul pericolului social concret al acestei fapte.

Potrivit art. 17 Cod penal, infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 18 Cod penal rezultă faptul că trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă ce prezintă pericol social se materializează  prin două aspecte: prin faptă se aduce atingere unor valori sociale importante, arătate generic în art.1 Cod penal şi prin faptul că prin sancţionarea unei astfel de fapte este necesară aplicarea unei pedepse.

Trebuie să se facă distincţie între pericolul social generic sau abstract apreciat de legiuitor în momentul înscrierii faptei periculoase în legea penală ca infracţiune şi pericolul social concret apreciat de instanţa de judecată cu ocazia judecării faptei şi reflectat în sancţiunea penală aplicată.

Conform art. 181 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

S-a apreciat că fapta inculpatei, raportată la criteriile menţionate de art.181, nu prezintă pericolul social concret al infracţiunii de furt calificat .

În primul rând, obiectul material al acestei infracţiuni de furt îl constituie un suma de 990 lei, prejudiciul fiind relativ mic.

În al doilea rând, prejudiciul a fost recuperat integral, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În al treilea rând, instanţa a avut în vedere persoana făptuitoarei, care este căsătorită şi are 6 copii minori.

Prin urmare, instanţa a considerat că prin fapta săvârşită de inculpată s-a adus atingere minimă valorilor apărate de lege, fapta neprezentând în concret gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar aplicarea unei amenzi administrative în cuantum maxim 500 lei, este suficientă pentru reeducarea acesteia.

Instanţa a considerat că nu poate reţine opinia exprimată în doctrină potrivit căreia prin introducerea art. 181 Cod penal, s-a creat posibilitatea dezincriminării judiciare, căci dezincriminarea  este o activitate specifică şi exclusivă a legiuitorului, iar în cazul aplicării art. 181 Cod penal, judecătorul nu procedează la o dezincriminare, pentru că nu este posibil să se dezincrimineze ceea ce legiuitorul nu a vrut să fie incriminat.

În baza art. 14 Cod de procedură penală coroborat cu art.346 alin.2 Cod de procedură penală şi art. 998 şi urm. Cod Civil, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate T.N.I., acesta nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.

În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d) din Codul de procedură penală,  inculpata a fost obligată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B.C., sumă care s-a dispus să fie avansată din FMJ în favoarea Baroului Alba.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

Recursul a fost declarat în termen şi a fost motivat în scris.

În motivarea recursului, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale, susţinând că s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecinţă greşita achitare a inculpatei, deoarece fapta a fost săvârşită în stare recidivă postcondamnatorie, din fişa cazier rezultând că inculpata a fost condamnată anterior şi pentru alte infracţiuni de furt, atât în timpul minorităţii, cât şi ulterior, iar fapta prin conţinutul ei nu este lipsită în mod vădit de importanţă, prezentând pericolul social al unei infracţiuni.

Recursul parchetului este fondat din următoarele considerente:

Instanţa de fond nu a administrat nemijlocit, contradictoriu nicio probă, deşi prin rechizitoriu s-a propus audierea martorului A.A.F. (fila X dup).

Prin  procesul verbal din 14.12.2009 încheiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila X dup), inculpata nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care a fost acuzată.

La termenul de judecată din 28.09.2010 a fost admisă audierea martorului Avram Alin Florin, instanţa urmând a se pronunţa prin sentinţă asupra cererii de schimbare a încadrării juridice (fila X dosar fond).

Prin încheierea penală din 30.11.2010 s-a dispus aducerea martorului cu mandat de aducere (fila X dosar fond). În procesul verbal de executare a mandatului (fila X dosar fond) se precizează că martorul este plecat la Cluj pentru susţinerea lucrării de diplomă.

La termenele următoare, martorul nu a fost citat.

Întrucât instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, nu a audiat inculpata, nu există o declaraţie a părţii vătămate luată în faţa instanţei, nu a audiat martorul acuzării, dar şi-a format convingerea că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, s-a produs o omisiune esenţială, care echivalează cu lipsa judecăţii şi care impune anularea hotărârii.

Deoarece lipsa judecăţii impune casarea cu trimitere, examinarea în fond a recursului parchetului, privind existenţa unei erori grave de fapt care a avut drept consecinţă greşita achitare a inculpatului, este inutilă.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c C.pr.pen., instanţa a admis recursul parchetului, a casat sentinţa penală atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Alba Iulia. Ultimul act procedural rămas valabil este încheierea din 24.01.2012.

Domenii speta

Spete similare