Contestaţie în anulare. Greşeală materială.

Contestaţie în anulare. Greşeală materială.

Cod procedură civilă:art. 318 alin.1 teza I

În  lumina acestui text legal, contestaţia în anulare specială are în vedere dezlegarea dată recursului prin săvârşirea unei greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Textul vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor texte de lege.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 4554/19 noiembrie 2012.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe sub dosar nr. 388/57/2012 contestatorul  T.I. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. solicitând anularea deciziei nr. 1563/11.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 824/85/2012 şi rejudecarea recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare  se arată că instanţa de recurs a comis o greşeală materială, respectiv deşi din dosarul cauzei rezultă cu certitudine că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de lege, s-a constatat nulitatea acestuia. Se susţine că,  faţă de obiectul cauzei, ne aflăm într-un caz de excepţie în care termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii.

Articolul 302 Cod procedură civilă prevede expres că termenul de depunere a motivelor de recurs curge de la comunicarea hotărârii atacate.

A considera că motivele de recurs trebuie depuse înainte de comunicarea hotărârii de către partea interesată constituie o încălcare gravă a dreptului la apărare aşa cum este prevăzut de Constituţia României, dar şi de art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Doctrina a fost unanimă în a considera că, deşi ca regulă, termenul pentru declararea recursului şi cel pentru motivarea lui este acelaşi, există două excepţii în care termenul pentru declararea recursului nu coincide cu termenul pentru motivarea acestuia şi anume: când termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii şi când termenul de recurs curge de la comunicare, dar partea a declarat recurs înainte de a se comunica hotărârea.

Instanţa de recurs, procedând la constatarea nulităţii recursului pentru nemotivarea în termen, şi-a bazat soluţia pe o greşeală materială, respectiv nu a observat că recursul a fost motivat în termen, adică înainte de orice comunicare a hotărârii, aşa cum se impunea în cazul acestui tip de hotărâre.

În drept se invocă art. 318 Cod procedură civilă.

Intimata C.P.S. a M.A.N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei.

În apărare s-a susţinut că motivele contestaţiei în anulare nu pot fi extinse sau interpretate astfel încât să se dea posibilitatea unei noi judecăţi a fondului, pentru că s-ar ajunge la încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, se susţine că motivul invocat în motivarea contestaţiei nu este aplicabil în speţa de faţă, Curtea de Apel procedând corect la interpretarea textelor de lege în vigoare raportat la recursul depus la dosarul cauzei, dispunând anularea acestuia.

CURTEA, analizând contestaţia în anulare formulată în raport de motivul invocat, a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 220/28.02.2012 Tribunalul Sibiu a respins cererea de ordonanţă preşedinţială prin care reclamantul T.I. a solicitat,  în contradictoriu cu intimata C.P.S. a M.A.N, suspendarea plăţii pensiei  stabilită prin decizia de revizuire  emisă în baza OUG 1/2011  şi menţinerea în plată a pensiei stabilite în baza Legii 164/2001,  privind pensiile militare de stat.

Prin decizia civilă nr. 1563/11.04.2012 Curtea de Apel Alba Iulia a  constatat nulitatea recursului declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului, în temeiul art. 306 alin. 1 Cod pr. civilă, reţinând în esenţă că, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 coroborat cu art. 582 Cod pr. civilă. 

Intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare motivat de faptul că motivele de contestaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă, iar prin cererea formulată nu se invocă o greşeală materială, ci se tinde la rejudecarea recursului, ceea ce nu este posibil.

Curtea reţine faptul că prin contestaţia formulată s-a invocat ca şi temei al cererii art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.

Potrivit art. 318 alin. 1 teza I  Cod pr.  civilă „hotărârile instanţelor de recurs mai  pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale”.

În  lumina acestui text legal, contestaţia în anulare specială are în vedere dezlegarea dată recursului prin săvârşirea unei greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este deci vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa, prin  confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.

Sunt greşeli materiale în sensul legii, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, deşi din  plicul ataşat la dosar rezultă că recursul a fost depus în termen sau anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei de timbru, etc.

Textul vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor texte de lege, aşa cum invocă contestatorul prin cererea de faţă.

Ceea ce prezintă contestatorul în motivare sunt eventuale greşeli de judecată, de aplicare a unor dispoziţii legale şi nu greşeli de fapt în sensul amintit mai sus. Or, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli  de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, întrucât astfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.

În cadrul judecării recursului instanţa de recurs a motivat de ce a considerat că termenul de motivare a recursului curge de la pronunţare şi nu de la comunicare, astfel că nu se poate reţine o eroare materială sub acest aspect, ceea ce invocă contestatorul fiind eventuale greşeli de judecată, inadmisibil de invocat pe calea aleasă, pentru motivele ce au fost deja menţionate.

În ceea ce priveşte respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 din CEDO, invocat de contestator, se constată că dreptul de acces la o instanţă  trebuie să fie efectiv, însă el nu are caracter absolut. Curtea de la Strasbourg a admis  că pot fi aduse restricţii  acestui drept, întrucât chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, care poate varia în timp şi spaţiu în funcţie de resursele comunităţii şi de nevoile indivizilor.

 Astfel, au fost considerate restricţii admise condiţiile procedurale ale unei acţiuni în justiţie sau ale unei căi de atac, cum ar fi: termenele pentru efectuarea diferitelor acte de procedură ori sancţiunile pentru  nerespectarea acestora. Prin urmare, stabilirea unui termen de declarare şi de motivare a recursului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, reprezintă o limitare implicit admisă pentru procedura urgentă a ordonanţei preşedinţiale,  procedură pe care reclamantul însuşi a ales-o, asumându-şi practic rigorile stricte pe care o astfel de procedură sumară le prevede.

În consecinţă, atâta timp cât reclamantul a demarat o procedură care face posibilă desfăşurarea judecăţii chiar şi fără citarea părţilor, iar executarea ordonanţei este posibilă chiar şi fără somaţie, atunci trebuie să accepte toate rigorile acestei proceduri sumare, inclusiv posibilitatea ca hotărârea pronunţată să nu se comunice, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi termenul scurt de 5 zile prevăzut de lege pentru declararea şi pentru motivarea recursului.

Din acest punct de vedere Curtea  apreciază că sunt  respectate şi prevederile art. 13 din Convenţia Europeană, invocate de contestator, întrucât legislaţia internă prevede o cale de atac efectivă şi accesibilă, respectiv calea de atac a recursului prev. de art. 582 alin. 1 cod pr. civilă, pe care reclamantul o poate exercita el însuşi, în mod direct, motivele de recurs nefiind limitate la motivele de legalitate prevăzute limitativ de art. 304 cod pr. civilă, ci, dimpotrivă hotărârea putând fi atacată sub toate aspectele de legalitate şi de temeinicie.

Având în vedere caracterul contestaţiei în anulare, acela de a fi o cale extraordinară de atac, de retractare a hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu şi pentru netemeinicie,  Curtea apreciază că motivul  invocat de contestator nu se încadrează în  dispoziţiile prev. de art. 318 Cod pr. civ., motiv pentru care a respins calea de atac ca nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de lege.

Domenii speta

Spete similare