Drept procesual civil. Contestaţie în anulare. Invocarea erorii materiale ca fundament al soluţiei criticate. Imposibilitatea de cenzură a modului de aplicare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor.

Drept procesual civil. Contestaţie în anulare. Invocarea erorii materiale ca fundament al soluţiei criticate. Imposibilitatea de cenzură a modului de aplicare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor.

- Legea nr.161/2003, art.88, art. 91;

-C. proc. civ., art. 503 alin. 2 pct. 2, art. 470 alin. 2 şi 3;

-OUG nr. 80/2013, art. 33.

Eroarea materială a fost invocată de contestatoare în ceea ce priveşte soluţia de anulare a apelului său împotriva sentinţei nr. 158/CC/14.07.2017, ca fiind netimbrat.

Din considerentele deciziei şi din cuprinsul încheierii din data de 4.12.2017, prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18.12.2017, rezultă că invocarea şi ulterior admiterea excepţiei netimbrării apelului este, pe de o parte rezultatul analizării de către instanţa de apel a înscrisurilor depuse de apelanta contestatoare anterior închiderii dezbaterilor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi, pe de altă parte,  a interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale incidente – art. 33 din OUG nr. 80/2013 şi art. 470 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă.

Ca urmare, nu poate fi reţinută existenţa unei erori materiale, iar pe calea contestaţiei în anulare nu poate fi cenzurat modul de aplicare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 21 februarie 2018 sub nr. 52/43/2018 contestatoarea B.C.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii RTZ & P. SPRL, în calitate de administrator judiciar al R. SA, debitorul R. SA, reprezentat prin administrator special P.Z. şi Comitetul Creditorilor prin Banca Transilvania SA – Preşedinte, anularea deciziei nr. 618/A din 18.12.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 50/1371/2017/a68 şi soluţionarea cauzei printr-o nouă hotărâre, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea contestaţiei s-a arătat, în primul rând, că anularea ca netimbrat a apelului BCR este rezultatul unei erori materiale.

În esenţă, a susţinut că prin cererea "de repunere pe rol a cauzei" înregistrată de către Curtea de Apel Târgu- Mureş la data de 14 decembrie 2017, BCR a reiterat anumite consideraţii asupra lipsei de temeinicie a excepţiei netimbrării în raport de dovezile depuse anterior la dosar, anexând în acelaşi timp noi dovezi de plată a taxelor de timbru, respectiv ordinele de plată nr. 5200401707301120 si nr. 5200401707301220 din data de 06.12.2017, care poartă inclusiv referire la numărul de dosar de insolvenţă.

A considerat aşadar că anularea apelului BCR la data de 18 decembrie 2018 este rezultatul unei erori materiale, esenţială în adoptarea soluţiei, ordinele de plată nr. 5200401707301120 şi nr. 5200401707301220 din data de 06.12.2017 aflându-se la dosarul cauzei la data soluţionării/judecării excepţiei, iar instanţa de apel a omis observarea acestui aspect.

Măsura care trebuia luată de către instanţa de apel în aceste circumstanţe la data de 18.12.2017 era aceea a repunerii cauzei pe rol şi a reluării judecăţii.

În al doilea rând, contestatoarea a invocat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din CEDO prin nemotivarea hotărârii.

Contestatoarea a arătat, invocând şi opinia unor reputaţi judecători, că în cazul în care instanţa de apel care a pronunţat hotărârea ar fi sesizată cu o contestaţie în anulare şi s-ar constata că, în fapt, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din Convenţie prin nemotivarea hotărârii, se poate aplica procedura reglementată de Cod la situaţia similară reţinută (în acest sens: Andrea-Annamaria Chiş - judecător Curtea de Apel Cluj, secţia Civilă; Gheorghe-Liviu Zidaru - judecător Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, în Rolul judecătorului în procesul civil, Editura Universul Juridic - Bucureşti, 2015, pag. 162-169).

Aplicarea procedurii contestaţiei în anulare, în cazul nerespectării dreptului la un proces echitabil, se impune cu atât mai mult cu cât partea dintr-o procedură ce presupune pronunţarea unei hotărâri susceptibilă de apel este mult defavorizată faţă de cea care mai are calea de atac a recursului, care ar putea exercita această cale pentru nemotivarea hotărârii din apel (art. 488 alin 1 pct. 6 NCPC), precum şi contestaţie în anulare împotriva hotărârii prin care recursul ei este admis sau respins doar în parte, fără a fi analizat acest motiv (art. 503 alin 2 pct. 3 NCPC).

Contestatoarea a susţinut că textul art. 503 alin 3 NCPC încalcă, sub acest aspect, art. 20 alin 2 din Constituţie referitor la prevalenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului.

Garanţiile implicite ale art. 6 par. 1 includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (H. împotriva Belgiei, pct. 53), o decizie motivată permiţând părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. S-au invocat şi dispoziţiile art. 425 NCPC şi ale art. 131 alin. 3, teza a III-a din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

În primul rând, în ceea ce priveşte soluţia dată de către instanţa de apel cu privire la apelul BCR, contestatoarea a arătat că instanţa de apel s-a mărginit la a reţine că nu poate primi "practica acestei instituţii cu referire la modalitatea în care aceasta face dovada îndeplinirii obligaţiei de achitare a taxei de timbru", fără a motiva în vreun interpretarea conform căreia dovada îndeplinirii obligaţiei de achitare a taxei de timbru este condiţionată de anumite aspecte, respectiv plata taxei să fie efectuată ulterior datei hotărârii atacate sau obligaţia ca înscrisul doveditor să reţină în cuprinsul său referire la dosarul în legătură cu care se efectuează plata respectivă. Niciuna dintre dispoziţiile legale referite de instanţa de apel (art. 33 OUG nr. 80/2013, art. 470 alin 2 NCPC) nu conţine asemenea condiţionări.

Din considerentele instanţei de apel nu reiese raţionamentul juridic pe care judecătorii şi-au fundamentat anularea apelului. Sub aspectul situaţiei de fapt care a conturat cadrul invocării şi soluţionării excepţiei netimbrării, apelanta a dezvoltat motivele care susţin inexistenţa unei situaţii pe care să se aplice condiţiile de admisibilitate a excepţiei. Aceste apărări au fost ignorate în totalitate în soluţionarea cauzei, hotărârea pronunţată fiind nemotivată în realitate, în ceea ce priveşte motivele de respingere a acestor apărări. Relevant în acest sens este faptul că în ceea ce priveşte cererea "de repunere pe rol a cauzei", care avea rol şi de document conţinând concluziile scrise ale apelantei, recepţionată şi înregistrată de către Curtea de Apel Târgu- Mureş la data de 14 decembrie 2017, în hotărârea atacată nu se face nicio menţiune cu privire la primirea ei, cu atât mai puţin cu privire la analizarea argumentelor care rezultă din aceasta.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte soluţia dată de către instanţa de apel cu privire la apelul RTZ & P. SPRL, în calitate de administrator judiciar al R. SA, s-a arătat că nici sub acest aspect instanţa de apel nu a avut în vedere argumentele esenţiale aduse de apelanta contestatoare prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei faţă de apelul formulat de administratorul judiciar, astfel încât nu se poate reţine că hotărârea a fost pronunţată cu respectarea garanţiilor impuse de dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din Convenţie, prin prisma nemotivării corespunzătoare a hotărârii.

La data de 16 martie 2018 a formulat întâmpinare intimata RTZ & P. SPRL, în calitate de administrator judiciar al R. S.A., solicitând pe cale de excepţie, respingerea contestaţiei în anulare ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, referitor la excepţia inadmisibilității, intimata a citat dispoziţiile art. 503 Cod procedură civilă şi a arătat, în esenţă, că în mod evident în cauza de faţă nu vorbim de o eroare materială în accepţiunea art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod de Procedură Civilă întrucât întreaga motivare a contestatorului face referire la validitatea dovezii taxei de timbru existente la dosarul cauzei iar acest aspect ţine strict de modul de interpretare a legii şi a materialului probator la soluţionarea unui incident procedural. Chiar în ipoteza în care motivele prezentate de BCR ar fi întemeiate, acestea nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare, reprezentând eventuale greşeli de judecată şi nu erori materiale.

În ceea ce priveşte motivul de anulare a hotărârii vizând aplicarea directă a art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii intimata a invocat Decizia nr. 387/30.09.2004 pronunţată de Curtea Constituţională a României cu privire la art. 318 alin. 1 din Vechiul Cod de Procedură Civilă şi Decizia nr. 548/12.01.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe fondul contestaţiei în anulare, referitor la motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă, intimata a arătat, în esenţă, că raţionamentul Curţii în ceea ce priveşte validitatea taxei de timbru depuse la dosarul cauzei este întemeiat.

Referitor la motivarea hotărârii, s-a solicitat a se observa că instanţa de control judiciar a prezentat în mod exhaustiv toate motivele de fapt şi de drept care au condus la pronunţarea deciziei. Intimata a considerat că nu se poate susţine de către contestator faptul că nu au fost luate în seamă concluziile sale scrise, în condiţiile în care Curtea de Apel a prezentat în mod integral motivele care au stat la baza deciziei sale, motive care combat inclusiv cele susţinute de BCR prin concluzii. De altfel, instanţa nu este obligată să analizeze în mod direct şi individual motivele invocate prin concluziile scrise depuse ulterior rămânerii în pronunţare, fiind suficient să se prezinte toate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza pronunţării Hotărârii.

În ceea ce priveşte apelul formulat de intimată, s-a arătat că instanţa de control judiciar nu are obligaţia de a răspunde fiecărui argument din cadrul întâmpinării depuse de intimat. A susţinut că şi în cazul analizei apelului său, instanţa a prezentat starea de fapt, dispoziţiile legale pe care le consideră aplicabile, interpretarea acesteia a dispoziţiilor legale aplicabile raportat la starea de fapt expusă şi soluţia pe care o consideră întemeiată ca urmare a analizei prezentate. Astfel, în condiţiile în care au fost prezentate în mod exhaustiv motivele pe care aceasta se întemeiază consideră că nu putem vorbi de o lipsă a motivării deciziei pronunţate de către Curtea de Apel.

Intimata debitoare R. SA, prin avocat, a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca fiind nefondată şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că în cauză nu este incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 503, alin. 2, pct. 2 Cod proc. civ. în condiţiile în care admiterea excepţiei netimbrării nu s-a datorat unei erori materiale ci a unei interpretări juridice a disp. art. 33 din OUG nr. 80/2013 rap la art. 470, alin. 2 Cod proc. civ.

Relativ la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503, alin. 3 Cod proc. civ., intimata a precizat faptul că nici acesta nu este incident în cauză în condiţiile în care instanţa de apel a motivat riguros soluţia de admitere a excepţiei netimbrării.

Analizând contestaţia în anulare formulată, Curtea apreciază că se impune respingerea acesteia, pentru următoarele considerente:

În prealabil, se impune a se preciza că la termenul de judecată din data de 22 martie 2018 instanţa a calificat excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata RTZ & P. SPRL ca fiind o apărare de fond, referitoare la condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare, condiţii care vor fi analizate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 503 din Codul de procedură civilă:

„(1)Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3)Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

În susţinerea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei pronunţate în apel, contestatorul a invocat în primul rând dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă şi anume existenţa unei erori materiale.

Curtea a subliniat că prin eroare materială în sensul dispoziţiilor citate se înţelege o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecării apelului, o eroare cu caracter procedural a instanţei care a soluţionat calea de atac şi care a condus la pronunţarea unei soluţii greşite (spre exemplu respingerea apelului ca tardiv, deşi exista la dosar dovada înregistrării în termen; anularea apelului ca netimbrat, deşi există la dosar dovada taxei de timbru, etc.). Pe această cale nu pot fi invocate şi remediate eventuale greşeli de judecată şi anume de interpretare a unor dispoziţii legale sau de apreciere a probelor.

Prin decizia nr. 618/A/18.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 50/1371/2017/a68, instanţa a admis excepţia netimbrării cererii de apel şi a anulat apelul formulat de B.C.R. SA împotriva sentinţei nr. 158/CC/14.07.2017 pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. 50/1371/2017/a68, ca fiind netimbrat; a admis cererea de apel formulată de RTZ & P. SPRL, în calitate de administrator judiciar al R. S.A., împotriva aceleiaşi sentinţe şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea creditoarei B.C.R. privind dispunerea în sarcina administratorului judiciar şi a debitoarei a interdicţiei utilizării în perioada de observaţie a sumelor de bani indicate în hotărâre.

Eroarea materială a fost invocată de contestatoare în ceea ce priveşte soluţia de anulare a apelului său împotriva sentinţei nr. 158/CC/14.07.2017, ca fiind netimbrat.

Din considerentele deciziei şi din cuprinsul încheierii din data de 4.12.2017, prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18.12.2017, rezultă că invocarea şi ulterior admiterea excepţiei netimbrării apelului este, pe de o parte rezultatul analizării de către instanţa de apel a înscrisurilor depuse de apelanta contestatoare anterior închiderii dezbaterilor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi, pe de altă parte,  a interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale incidente – art. 33 din OUG nr. 80/2013 şi art. 470 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă.

Ca urmare, nu poate fi reţinută existenţa unei erori materiale, iar pe calea contestaţiei în anulare nu poate fi cenzurat modul de aplicare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor.

Eroarea materială nu poate fi reţinută nici în ceea ce priveşte ordinele de plată anexate cererii de repunere pe rol a cauzei, acestea fiind depuse după închiderea dezbaterilor în fond, astfel încât luarea în considerare a acestora este împiedicată de dispoziţiile art. 394 alin. 3 Cod procedură civilă.

Cu privire la al doilea motiv invocat constând în încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin nemotivarea hotărârii, Curtea a reţinut că această ipoteză nu se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 503 Cod procedură civilă, în care se poate formula contestaţie în anulare.

Acest motiv nu poate fi aşadar primit, nici prin prisma prevederilor art. 6 par. 1 din Convenție, având în vedere că stabilirea regulilor privind desfăşurarea proceselor precum şi a condiţiilor de exercitare a căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, conform art. 126 alin. 2 şi art. 129 din Constituţie.

Sunt aplicabile, pentru identitate de raţiune, considerentele expuse de Curtea Constituţională în Decizia nr. 387/2004 (la care se face trimitere şi în deciziile ulterioare), prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (1865), excepţie care viza condiţiile restrictive de exercitare a contestaţiei în anulare speciale. Sub aspectul analizat, Curtea Constituţională a reţinut că „departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces”.

Considerente similare au fost reţinute şi în deciziile prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate invocate cu privire la dispoziţiile art. 503 din noul Cod de procedură civilă (spre ex. Decizia nr. 483/2015, Decizia nr. 159/2016, Decizia nr. 673/2017, Decizia nr. 674/2017, Decizia nr. 57/2018).

Curtea a subliniat caracterul de excepţie al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, circumscrisă unor motive expres şi limitativ prevăzute de lege şi care nu deschide o nouă cale de atac părţii nemulţumite de soluţia definitivă pronunţată. În speţă, prin criticile formulate, contestatorul tinde la reformarea hotărârii definitive atacate, urmărind o nouă judecată în urma căreia interpretarea şi aplicarea prevederilor legale (atât asupra excepţiei netimbrării cât şi asupra apelului) să se facă într-o altă modalitate decât cea reţinută de instanţa de apel cu ocazia pronunţării deciziei.

Faţă de aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 503 Cod procedură civilă, contestaţia în anulare formulată urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare