Contestaţia în anulare. Art. 318 Cod procedură civilă.

Greşeala materială la care fac referire dispoziţiile art. 318 pct. 1 teza I Cod procedură civilă este interpretată în jurisprudenţă restrictiv ca fiind vorba despre o greşeală cu caracter procedural pe care instanţa a comis-o prin confundarea unor elemente importante în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

 Decizia civilă nr. 501/R/3.11.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 9710/233/2006 reclamantul S.C.F. a chemat în judecată pârâţii V.N. şi V.V. solicitând obligarea acestora la plata unei despăgubiri lunare reprezentând echivalentul în lei a 270 euro precum şi evacuarea celor doi pârâţi din camera nr.3 din imobilul în litigiu. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt cererea, a arătat că prin actul de donaţie autentificat sub nr.3930/5.09.2001 a devenit proprietarul imobilului compus din 108 mp (real măsurat 127,30 mp ) şi casa de locuit edificată pe acest teren, casă formată din trei camere şi dependinţe.

Prin sentinţa civilă nr.1583/23.03.2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1104/15.02.2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a reţinut că pârâtul are un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 şi 2 ale imobilului şi un drept de servitute pentru suprafaţa de 36,50 mp, teren ce intră în componenţa curţii.

Totuşi, pârâtul şi soţia sa refuză să elibereze camera cu nr.3 din acelaşi imobil.

În ceea ce priveşte suma lunară solicitată, reclamantul precizează că reprezintă despăgubire pentru lipsirea de folosinţă atât a terenului ce face obiectul dreptului de superficie în favoarea pârâtului cât şi a terenului pe care s-a constituit dreptul de servitute în favoarea aceleiaşi persoane, teren în suprafaţă totală de 50,64 mp. În această situaţie, practic, reclamantul foloseşte doar jumătate din terenul al cărui proprietar este.

În drept a invocat dispoziţiile art. 480 şi 616 Cod civil.

În dovedirea acţiunii a depus următoarele acte : act de donaţie, decizia civilă nr.470/A/1.04.2005 a Curţii de Apel Galaţi , raport de expertiză, extrase din ziare.Legal citaţi, pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele motive:

Pârâtul V.N. a fost proprietar în indiviziune împreună cu fraţii săi, I.C., S.M, şi I.I. asupra imobilului format din teren în suprafaţă de 127,30 mp.

Pe acest teren, cu acordul celorlalţi proprietari, pârâtul a edificat o casă compusă din trei camere în care locuieşte împreună cu familia.

Ulterior, toţi fraţii au donat imobilul compus din teren şi casa veche către reclamant , act ce nu cuprinde şi camerele edificate de către pârât.

Ca urmare, prin sentinţa civilă nr.1583/23.03.2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă şi irevocabilă s-a reţinut că pârâtul are un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 şi 2 ale imobilului, deşi tot el a edificat şi încăperea cu nr.3. Superficia fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, pârâţii nu datorează nici un fel de despăgubire.

Prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut şi un drept de servitute al pârâţilor pentru o suprafaţă de teren ce intră în componenţa curţii. Având în vedere că reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru dreptul stabilit în cadrul dosarului nr.3431/2003 , apreciază pârâtul că acestea nu mai pot fi solicitate.

Pârâţii au formulat şi cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamanţilor la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţie a camerei nr.3 văzând că au fost constructori de bună credinţă.

În drept au invocat dispoziţiile art.492, 493 Cod civil şi 111 Cod procedură civilă.

La data de 7.03.2007 pârâtul V.N. a decedat (certificat deces fila 40), iar la termenul din data de 27.03.2007 au fost introduşi în cauză, în calitate de pârâţi, moştenitorii acestuia, B.M. şi V.A..

La solicitarea părţilor s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Prin sentinţa civilă 493/25.01.2008 Judecătoria Galaţi a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul S.C.F. în contradictoriu cu  pârâţii V.V., B.M. şi V.A., având ca obiect evacuare.

A dispus evacuarea pârâţilor din încăperea nr.3 din imobilul casă de locuit.

A obligat pârâţii la plata echivalentului în lei a sumei de 270 EURO, lunar, reprezentând despăgubiri pentru lipsirea de folosinţă a suprafeţei totale de 50,64 teren.

A respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat următoarele:

Prin actul de donaţie autentificat sub nr. 3930/2001 I.C., S.M., V.N. şi I.I., coproprietari în indiviziune, au donat reclamantului S.C.F. imobilul proprietatea lor compus din teren în suprafaţă de 108 mp ( real măsurat 127,30 mp ) şi casă de locuit edificată pe acest teren , compusă din trei camere şi dependinţe în suprafaţă de 50,94 mp.

Prin sentinţa civilă nr.1583/23.03.2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr.3431/C/2003, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1104/15.12.2005 a Curţii de Apel Galaţi, s-a constatat în favoarea pârâtului din prezenta cauză, V.N., un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 şi 2 ale imobilului şi s-a constituit un drept de servitute în favoarea sa asupra terenului proprietatea lui S.C.F. pe o suprafaţă de 36,50 mp, conform expertizei realizate în cauză de expert L.A.

Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză la solicitarea părţilor, rezultă de asemenea că pârâţii au construit în anul 2000 pe terenul în litigiu un imobil compus din 2 camere restul construcţiei aparţinând reclamantului-pârât S.C.F.

Martorii G.C. şi C.S. arată că în prezent reclamantul-pârât nu–şi poate folosi întreg imobilul întrucât este ocupat de unchii săi.

Faţă de cele menţionate anterior, în condiţiile în care pârâţii – reclamanţi nu deţin un titlu de proprietate legal în acest sens, prezenţa acestora în imobil aduce atingere exerciţiului prerogativelor titularului dreptului de proprietate, îngrădind dreptul de folosinţă al reclamantului asupra imobilului sus-menţionat, încălcând dispoziţiile art. 480 Cod civil. Ca urmare, instanţa a dispus evacuarea pârâţilor-reclamanţi din încăperea nr.3 din imobil.

Potrivit dispoziţiile art.616 Cod procedură civilă, proprietarul care obţine un drept de trecere pe terenul altei persoane are îndatorirea a-l despăgubi proporţional cu pagubele ce s-ar ocaziona. Ca urmare, instanţa a admis şi al doilea capăt de cerere, urmând obligând pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului asupra căruia pârâţilor li s-a constituit un drept de servitute.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate pentru lipsa de folosinţă a trenului pentru care pârâţii-reclamanţi au un drept de superficie, respectiv 50,94 mp, deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere specială în acest sens, având în vedere că proprietarul este lipsit tocmai de două dintre atributele dreptului său de proprietate, respectiv posesia şi folosinţa, instanţa apreciază că are posibilitatea, de asemenea, de a fi despăgubit corespunzător.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a  respins-o văzând că din probele administrate în cauză şi indicate anterior reiese faptul că pârâţii-reclamanţi au construit doar două camere pe cale le ocupă şi în prezent, restul construcţiei fiind refăcută de către reclamantul-pârât.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii V.V., B.M. şi V.A., criticând-o ca netemeinică, arătând că în raport de dreptul de superficie recunoscut pentru două camere din construcţia edificată cu acordul proprietarilor donatari, pentru terenul ocupat în baza convenţiei pârâţii nu datorează nicio sumă de bani, pentru că superficia este un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Textul invocat în acţiune se referă doar la dreptul de servitute şi nu la dreptul de superficie, acţiunea reclamantului fiind inadmisibilă.

Au mai  arătat că prin acordarea dreptului de servitute în dosarul 3431/2003 nu s-a susţinut, nu s-a solicitat şi nu s-a acordat nicio despăgubire pentru dreptul stabilit. Prin urmare, nu se mai poate pune în discuţie o altă situaţie decât cea pentru care există autoritate de lucru judecat, acţiunea reclamantului fiind un act de ingratitudine.

Cu privire la evacuare, au arătat că prin sentinţa Judecătoriei Galaţi s-a recunoscut dreptul de superficie pentru încăperile 1 şi 2, numai că şi camera 3 este construită tot de pârâţi, anterior întocmirii actului de donaţie şi nu fac obiectul donaţiei, că pârâţii sunt constructori de bună credinţă. Au mai arătat că suma stabilită este foarte mare, deşi pensia pârâtei este foarte mică.

Reclamantul a formulat apel întrucât instanţa a omis să precizeze data de la care pârâţii datorează despăgubirile lunare şi că nu se menţionează unitatea de măsură pentru suprafaţa de 50,64 teren.

În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 542/2008 Tribunalul Galaţi a admis apelurile reclamantului şi pârâţilor şi schimbând în parte hotărârea primei instanţe a obligat pârâţii la plata sumei de 182,5 euro lunar cu titlu de despăgubiri începând cu data introducerii acţiunii reţinându-se în esenţă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 616 din Codul civil.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii care s-au declarat nemulţumiţi de plata impusă de instanţă pentru dreptul de superficie, considerând că prin aceasta s-a schimbat natura de drept real a servituţii într-un drept personal de locaţie.

S-a mai susţinut că nici paguba pretinsă nu a fost dovedită în sensul că nu s-a făcut dovada că a avut ofertanţi şi nu a putut închiria  suprafaţa de 36,5 m2 teren.

În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 333/26.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat recursul pârâţilor reţinându-se în esenţă faptul că la data acceptării donaţiei imobilul a fost preluat de reclamant şi cu sarcinile instituite anterior asupra acestuia iar despăgubirile pentru dreptul de servitute sunt reglementate de dispoziţiile art. 616 din Codul de procedură civilă.

Prin contestaţia în anulare de faţă petenţii au susţinut că raţionamentul pentru care instanţa a dispus respingerea recursului este rezultatul unei greşeli materiale, considerând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat privind dreptul de superficie pentru camera nr. 3.

Se mai reţine că instanţa nu a făcut nici o referire la cererea reconvenţională deşi motivul nr. doi de recurs priveşte tocmai acest aspect.

Au mai arătat petenţii că despăgubirile pentru dreptul de servitute au fost confundate cu plata lunară a unei chirii.

Prin decizia arătată mai sus Curtea a respins contestaţia în anulare motivat de faptul că greşeala materială la care face referire dispoziţia art. 318 din Codul de procedură civilă este interpretată în jurisprudenţă restrictiv ca fiind vorba despre o greşeală cu caracter procedural pe care instanţa a comis-o prin confundarea unor elemente importante în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

Eroarea la care face referire textul de lege arătat mai sus trebuie să fie evidentă şi să nu impună reexaminarea fondului ori reevaluarea probelor întrucât acest fapt ar echivala cu analizarea hotărârii pronunţate pe netemeinicie.

De asemenea greşeala materială nu poate viza modul în care instanţa a înţeles să interpreteze legea.

Aşa cum rezultă din conţinutul contestaţiei de faţă petenţii fac referire la interpretarea eronată a probelor precum şi la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale astfel că faţă de cele arătate mai sus dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.

Domenii speta

Spete similare