Plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor

Contencios administrativ şi fiscal

SENTINŢA CIVILĂ  nr.3091

Şedinţa publică din 02 decembrie 2011

Asupra cauzei de faţă deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 0.06.2011, petenta S.C.”R. L. R. I.” S.A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria R11 nr. 0098578/12.05.2011 întocmit de intimata C. – C., solicitand anularea acestuia.

În motivare, petenta a arătat că autovehiculul înmatriculat sub nr. B 49 ECH a facut obiectul unui contract de leasing incheiat cu utilizatorul S.C. „R. U. C.” SRL, contract finalizat la data de 18.02.2009, odata cu emiterea facturii fiscale continand valoarea reziduală.

În consecinta, incepand cu aceasta data, noul proprietar avea obligatia de a solicita organelor competente inscrierea în certificatul de inmatriculare a transferului dreptului de proprietate, obligatie ce acesta nu şi-a indeplinit-o.

S-au ataşat plângerii înscrisuri în copie: proces verbal de contravenţie, contract de leasing financiar, certificat de înmatriculare, factură fiscala.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

La data de 12.05.2011 a fost încheiat procesul verbal seria R11 nr. 0098578 prin care s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea faptei prev. de art. 8 alin.1 din OG15/2002, constând în aceea că, la data de 22.11.2010, autovehiculul cu nr. B49ECH ce-i apartinea a circulat pe DN7, în localitatea Seaca, fără a deţine rovinietă valabilă.

A fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în sumă de 750 lei şi s-a stabilit despăgubirea la nivelul sumei de 96 EURO.

Examinând din oficiu legalitatea procesului verbal se constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 16 şi 17 din OG 2/2001.

În ce priveşte temeinicia procesului verbal, se reţine că potrivit art. 8 alin.1 din OG 15/2002 constituie contravenţie fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit art. 1 ind.1 din OG 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului sau rovinieta electronică ce atestă existenţa în baza de date a SIEGMCR, a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.

Totodata, potrivit art. 7 din OG 15/2002, responsabilitatea achitarii şi detinerii rovinietei apartine în exclusivitate utilizatorilor romani, iar potrivit art. 1 alin.1 lit.b din acelasi act normativ, prin utilizator se intelege persoana fizica inscrisa în certificatul de inmatriculare, care are în proprietate sau care, dupa caz, poate folosi în baza unui drept legal vehiculul inmatriculat în Romania.

Prin urmare, pentru a avea calitatea de utilizator şi implicit obligatia de a achita şi detine rovinieta, persoana fizica sau juridică trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii, şi anume 1) sa fie inscrisa în certificatul de inmatriculare şi 2) sa fie titularul unui drept de proprietate sau al unui alt drept legal de folosinta a vehiculului.

În speta, la data mentionata în procesul verbal, petenta era inscrisa ca proprietar în certificatul de inmatriculare al auto cu nr. B49ECH, insa potrivit contractului de leasing financiar nr.38174/2006 dreptul de proprietate asupra autovehiculului a trecut în patrimoniul S.C.”R. U. C.” SRL la data de 18.02.2009, data la care contractul de leasing s-a finalizat prin emiterea ultimei facturi, continand valoarea reziduala.

Din acest moment, petenta nu mai deţinea niciun drept real sau de altă natură asupra autovehiculului, dreptul de proprietate fiind transferat utilizatorului, S.C. „R.U. C.” SRL.

Prin urmare, desi inscrisa în certificatul de inmatriculare, incepand cu data de 18.02.2009 petenta nu mai avea niciun drept real sau de alta natura asupra vehiculului în cauza, situatie fata de care nu putea avea calitatea de utilizator al vehiculului şi, deci, nici obligatia de a achita şi detine rovinieta pentru acesta.

Instanta retine ca potrivit art. 11 alin.4 din OUG 195/2002 republicata, obligatia de a efectua transcrierea dreptului de proprietate şi efectuarea mentiunilor corespunzatoare în certificatul de inmatriculare auto revenea în exclusivitate noului proprietar, respectiv S.C.”R. U. C.” SRL, aceasta nesocotindu-si insa obligaţia aratată.

Prin urmare, instanta apreciaza ca, pe de o parte, petenta neavand calitatea de utilizator nu avea nici obligatia de a achita şi detine rovinieta, iar pe de alta parte, nu avea nici obligatia şi nici posibilitatea reala de a solicita şi obtine de la autoritatile competente transcrierea noului proprietar în certificatul de inmatriculare.

Astfel, neputandu-se retine nicio vinovatie în sarcina petentei în raport de fapta retinuta în sarcina sa prin procesul verbal, urmeaza a fi admisa plângerea şi a se dispune anularea procesului verbal.

În privinta cererii petentei de obligare a intimatei C.-C. la plata cheltuielilor de judecata, instanta retine ca temei al acordarii acestor cheltuieli este culpa procesuala a partii care a cazut în pretentii şi care prin atitudinea sa a cauzat astfel un prejudiciu partii ce a castigat procesul.

În speta nu se poate retine nicio culpa procesuala în sarcina intimatei, de vreme ce aceasta nu putea, în mod obiectiv, sa cunoasca situatia de fapt expusa anterior, aplicand sanctiunea unicei persoane inscrise în certificatul de inmatriculare al vehiculului.

În lipsa unei culpe procesuale din partea intimatei urmeaza a fi respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Domenii speta

Spete similare