Măsurile privind reducerile salariale dispuse potrivit legilor salarizării personalului din sistemul bugetar nr. 118/2010, 284/2010 şi 285/2010. Obligare angajator la acordarea diferenţelor rezultate ca urmare a diminuării cuantumului s

Decizie 11621 din 28.11.2012


Prin sentinţa nr. 1313 din data de 27 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 15895/63/2011* a fost admisă în parte cererea formulată reclamanţii

Pentru a se pronunţa tribunalul a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei între salariul de la nivelul lunii mai 2010 şi cel încasat efectiv după 1 iulie 2010, pentru perioada 1 iulie 2010 în prezent; plata acestor diferenţe şi pentru viitor

 Prima  instanţă a reţinut  că salariul încasat de reclamanţi a fost stabilit conform legilor în vigoare la data prestării activităţii, legi adoptate în temeiul prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale ale funcţionarilor publici.

Împotriva  acestei sentinţe a u  formulat recurs  reclamantii- funcţionari publici  in cadrul  instituţiei  pârâte  .

Examinnad  recursul  Curtea  a constatat .

Astfel, în ce priveşte motivul de recurs invocat de recurenţii reclamanţi referitor la respingerea cererii privind drepturile salariale în cuantum de 25% reţinute pentru perioada iunie 2010 – decembrie 2010, Curtea reţine ca prin Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a dispus diminuarea salariului brut aflat în plată în luna iunie 2010, cu 25%, cu începere de la 1 iulie  până la 31 decembrie 2010, lege ce se aplică tuturor persoanelor plătite din fonduri publice, inclusiv, funcţionari publici cu statut special, astfel că, nu există elementul de discriminare. Totodată, măsura diminuării are şi un caracter temporar.

Anterior promulgării legii, Curtea Constituţională a efectuat controlul de constituţionalitate şi a pronunţat decizia nr.872/25.06.2010, prin care a constatat că aceasta nu contravine normelor constituţionale şi nici legislaţiei internaţionale.

Măsura de reducere se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum şi mod, iar scopul urmărit s-a considerat a fi legitim, în sensul reducerii cheltuielilor bugetare şi reechilibrarea bugetului de stat, datorită situaţiei economice a ţării. De asemenea, măsura dispusă are o durată limitată în timp, până la 31 decembrie 2010.

În legătură cu incidenţa dispoziţiilor art.1 din Protocolul 1 Adiţional la CEDO, invocat de către reclamantă în acţiune,  acestea nu pot fi reţinute, deoarece prin articolul 1 se are în vedere instituirea unui control internaţional al modului în care autorităţile naţionale ale statelor semnatare ale Convenţiei asigură respectarea exerciţiului dreptului de proprietate şi anume protecţia unui drept ce trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecţia sa internaţională. 

Alin. 2 la art. 1, prevede că dispoziţiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor şi a altor contribuţii sau a amenzilor.

Limitările dreptului de proprietate recunoscute de Convenţie nu sunt de natură a conduce la privarea de însuşi dreptul ce aparţine titularului său , ca urmare a adoptării măsurilor permise de alin. 2 al art. 1 .Aceste aspecte au fost avute în vedere şi prin decizia nr. 872/25.06.2010 a Curţii Constituţionale, luând în considerare şi prevederile legislaţiei europene, iar Legea nr. 118/2010, a stabilit măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului economic şi apărarea interesului general al societăţii, dat fiind ameninţarea stabilităţii economice. 

In cauza de faţă nu este afectat dreptul la salariu în general ca posesie sau bun în sensul Convenţiei, ci cota de 25% din salariul reclamantului. Sub acest aspect CEDO, prin jurisprudenţa sa referitoare la situaţii similare sau apropiate, a stabilit principii privind posibilitatea limitării unor drepturi sociale, arătând expres că acest drept are un conţinut mai vast decât în alte domenii şi pe de altă parte că, măsura încalcă principiul proporţionalităţii în special atunci când are loc o privare totală. Exemplificăm cele menţionate prin hotărârile CEDO în cauzele: Vilho Exkelinen / Finlanda, Kechko /Ucraina, Kjartan/ Islanda, Hassani /Croaţia.

În concluzie, se constată că Legea nr.118/2010 este un act normativ adoptat în conformitate cu dispoziţiile din Codul muncii, ce au fost confirmate prin controlul de constituţionalitate, aşa cum s-a menţionat,  cât şi cu jurisprudenţa CEDO, astfel încât nu este posibilă lipsirea de efecte a unor prevederi legale. Recursul  a fost respins .

Domenii speta