Consimţământ valabil la încheierea convenţiei. Cuprinsul şi limitele mandatului.

Nu se poate reţine lipsa consimţământului, ca şi condiţie de validitate a contractului prevăzută de art. 948 alin.1 Cod civil şi nici încălcarea dispoziţiilor art.75 şi 197 alin.1 din Legea nr. 31/1990 privind administrarea şi reprezentarea societăţii, în contextul în care  administratorul social  a solicitat transmiterea dreptului de concesiune (semnând cererea) şi a delegat o altă persoană  la semnarea contractului, căruia  i-a încredinţat şi ştampila societăţii.

Împrejurările privind semnarea contractului de vânzare cumpărare a construcţiilor aflate pe terenul concesionat, semnarea cererii de transmitere a concesiunii terenului atât de administratorul social – reprezentantul legal, cât şi de mandant, menţionarea în cuprinsul contractului de concesiune a calităţii de reprezentant a lui „X”, încredinţarea ştampilei societăţii în vederea încheierii contractului de concesiune conduc la concluzia existenţei unui mandat de reprezentare a societăţii,  cu privire la tot ce se referă la cele două construcţii.

Mandatul special dat pentru o anumită afacere, împuternicirea dată pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a construcţiilor, cuprinde împuternicirea şi pentru toate actele necesare executării ei, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres, deci şi pentru concesionarea terenului pe care sunt situate cele două construcţii.

Prin sentinţa nr. 13762 din 28.09.2011,  Judecătoria Craiova  a admis în parte acţiunea reclamantei SC D.SRL în contradictoriu cu  pârâtul CL CRAIOVA. A constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune  nr.301/01.12.2008 intervenit între părţi. A obligat pârâta să încheie cu societatea reclamantă contract de concesiune pentru terenul în suprafaţă de 438 mp, aparţinând domeniului  mun. Craiova, situat în Craiova, str. Toamnei, nr.16, conform planului de amplasament şi delimitare din contractul nr.301/01.12.2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi civile în favoarea statului în cuantum de 20 lei/zi de întârziere, în conformitate cu dispoziţiile art.5803  CPC, redevenţa urmând a fi stabilită la suma de 2943 lei/an.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel  atât reclamanta  cât şi pârâtul.

Prin decizia nr. 6 din 02.04.2012 Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a respins apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtului. A schimbat în tot sentinţa nr.13762/2011 a Judecătoriei Craiova în sensul că a respins acţiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de recurs vizând lipsa consimţământului valabil la încheierea contractului nr. 301/01.12.2008 şi încălcarea dispoziţiilor art. 75 raportat la art. 197 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 948 alin.1 pct.2 Cod civil,  Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Contractul de vânzare – cumpărare nr. 1304/05.08.2007, având ca obiect vânzarea cumpărarea construcţiilor ridicate pe terenul în suprafaţă de 2600 mp, concesionat iniţial societăţii vânzătoare SC I–W SRL, conform contractului de concesiune nr. 190/01.01.2006, a fost semnat pentru SC D. SRL în calitate de cumpărător de BMŞ,  în baza împuternicirii nr. 71 din 15.08.2007.

Cererea nr. 90/25.09.2007 adresată CL Craiova de SC D. SRL  prin care această societate solicită transmiterea dreptului de concesiune asupra terenului aferent construcţiilor cumpărate prin contractul nr.1304/2007 şi a căii de acces şi parcare, respectiv suprafaţa de 438 mp din suprafaţa de 2600 mp pe care societatea SC I. –W SRL o concesionase conform contractului de concesiune nr. 190/01.01.2000 este semnată şi ştampilată de GV în calitate de administrator şi de BMŞ în calitate de director executiv.

Contractul de concesiune nr.301/01.12.2008, încheiat urmare a cererii nr.90/25.09.2007 şi adoptării HCL nr. 255/30.10.2008, prin care s-a aprobat cesiunea parţială a obiectului contractului de concesiune nr.190/2000 pentru suprafaţa de 438 mp, este semnat pentru CL CRAIOVA de primar şi pentru SC D. SRL de BMŞ şi poartă ştampila societăţii, identică cu ştampila aplicată pe contractul de vânzare cumpărare nr.1304 şi pe cererea nr.90.

Din coroborarea datelor privind formularea cererii de transmitere a dreptului de concesiune, atât de către administratorul social GV, cât şi de BMŞ în calitate de director executiv, cu cele privind semnarea contractului de vânzare – cumpărare a construcţiilor şi a contractului de concesiune nr.301/2008 şi ştampilarea acestor contracte cu ştampila SC D. SRL Craiova rezultă existenţa consimţământului la încheierea contractului de concesiune nr. 301/01.12.2008.

În consecinţă nu se poate reţine lipsa consimţământului, ca şi condiţie de validitate a contractului prevăzută de art. 948 alin.1 Cod civil şi nici încălcarea dispoziţiilor art.75 şi 197 alin.1 din Legea nr. 31/1990 privind administrarea şi reprezentarea societăţii, în contextul în care chiar administratorul social GV a solicitat transmiterea dreptului de concesiune şi a delegat pe BMŞ la semnarea contractului, căruia  i-a încredinţat şi ştampila societăţii.

Împrejurările privind semnarea contractului de vânzare cumpărare a construcţiilor aflate pe terenul concesionat, semnarea cererii de transmitere a concesiunii terenului atât de administratorul social GV, cât şi de BMŞ, menţionarea în cuprinsul contractului de concesiune a calităţii de reprezentant a numitului BMŞ, încredinţarea ştampilei societăţii SC D. SRL în vederea încheierii contractului de concesiune conduc la concluzia existenţei unui mandat de reprezentare a societăţii de către BMŞ cu privire la tot ce se referă la cele două construcţii.

Mandatul special dat pentru o anumită afacere, împuternicirea nr. 71 din 15.08.2007 dată pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a construcţiilor, cuprinde împuternicirea şi pentru toate actele necesare executării ei, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres, deci şi pentru concesionarea terenului pe care sunt situate cele două construcţii.

Cât priveşte motivele de recurs referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr.50/1991 care vizează transmiterea dreptului de concesiune în aceleaşi condiţii, precum şi cele vizând stabilirea şi modul de calcul al redevenţei, Curtea apreciază că şi acestea sunt neîntemeiate.

Art. 41 din Legea nr. 50/1991 reglementează transmiterea dreptului de concesiune în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcţiei pentru a cărei realizare a fost constituit dreptul de concesiune şi prevede totodată transmiterea în aceleaşi condiţii şi a autorizaţiei de construire.

Sintagma „în aceleaşi condiţii” se referă la transmiterea autorizaţiei de construire în condiţiile transmiterii dreptului de concesiune asupra terenului prin succesiune sau înstrăinare şi nu la condiţiile prevăzute în contractul încheiat iniţial cu autorul de la care are loc transmiterea.

HCL nr. 255 din 30.10.2008 prin care s-a aprobat transmiterea parţială a obiectului contractului de concesiune nr. 190/2000 încheiat de SC I. –W SRL, care a vândut construcţiile către SC D. SRL, prevede modificarea corespunzătoare a HCL nr. 34/1996 şi a contractului de concesiune nr. 190/2000 în sensul diminuării suprafeţei de teren concesionate (art.2), împuternicirea în vederea semnării actului adiţional de modificare a contractului de concesiune nr. 190/2000 şi a noului contract de concesiune ( art.3) şi stabilirea redevenţei conform HCL nr. 258/2007, respectiv 6 lei/mp/lună urmând a fi actualizată anual ( art.4).

Ca urmare, HCL nr.255/2008, neatacată în contencios administrativ, stabileşte, pe de o parte, modificarea contractului iniţial de concesiune în sensul diminuării suprafeţei cu suprafaţa transmisă şi încheierea unui act adiţional la acest contract şi, pe de altă parte, încheierea unui nou contract de concesiune pentru suprafaţa transmisă cu indicarea clară a  modului de calcul al redevenţei.

De altfel, prin neatacarea HCL nr. 255/2008 şi semnarea noului contract nr. 301/2008, SC D. SRL a fost de acord cu redevenţa indicată în cuprinsul contractului.

Capitolul IV al contractului referitor la redevenţă şi termene de plată menţionează expres HCL nr.258/2007 zona 2, respectiv 6 lei/mp/lună, orice altă modalitatea de calcul cum este şi cea prezentată de recurenta reclamantă în motivele de recurs întemeiată pe clauzele contractului nr. 190/2000, încheiată anterior transmiterii concesiunii, fiind exclusă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 304 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare