Contract de împrumut. Dovada contractului. Aplicarea dispoziţiilor art. 1198 cod civil. Imposibilitate morală de preconstituire a contractului. Înţeles.

Decizie 7250 din 14.06.2012


Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o exceptie, care trebuie interpretata restrictiv, asa încât se aplica doar în acele situatii în care  relatiile ce exista în mod obisnuit între parti ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsa de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natura sa afecteze relatiile partilor în viitor.

Atunci când partile contractante au înteles sa  consemneze în scris un anumit act juridic, nu mai pot invoca pentru alte raporturi contractuale derulate în aceeasi perioada  aproximativa de timp ca au fost în imposibilitate morala de a preconstitui înscrisul doveditor al contractului.

La data de 08.02.2010, reclamantul B.C. a chemat în judecata pe pârâtii R.L. si L.A.M.S., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligati pârâtii sa-i restituie suma de 138 164 lei, actualizata la zi conform indicelui de inflatie, pâna la data efectiva a platii.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 20 05.2006, pârâtii urmau sa-i restituie un împrumut de 110000 lei, dar dupa ce au restituit banii, au solicitat reclamantului sa le înapoieze suma, urmând sa o restituie peste 2 luni.

Sustine reclamantul ca la împlinirea acestui termen pârâtii i-au restituit doar 14 000 lei, urmând ca diferenta sa o achite pâna la 25.04.2007.

La 15 12 2006 le-a împrumutat pârâtilor suma de 42 164 lei pentru care au încheiat doua conventii, una pentru suma de 17 840 lei si alta pentru suma de 24 324 lei, pârâtii garantând restituirea pâna la data de 25.04.2007, cu un teren de 38,11 ha, situat pe raza com. O., dar pârâtii nu si-au îndeplinit obligatia de restituire.

Mentioneaza reclamantul ca pentru împrumutul de 96 000 lei nu au încheiat o conventie scrisa,  ci l-a acordat în baza unei conventii verbale, fiind prieteni de peste 15 ani, ca le mai împrumutase si alte sume de bani pe care pârâtii le-au restituit, sumele fiindu-le acordate ambilor pârâti si urmând a fi folosite în scopuri comerciale.

La data de 14.06.2010, pârâtii au depus la dosar întâmpinare prin care solicita pe cale de exceptie respingerea actiunii, invocând exceptia prescriptiei dreptului la actiune prevazuta de art 1, alin 1 din Decretul 167/1958, respectiv trecerea celor 3 ani de la 25. 04. 2007, data scadentei datoriei, exceptia litispendentei având în vedere ca pe rolul Judecatoriei Craiova se mai afla un dosar înregistrat sub nr. 12797/215/2008 suspendat la 06. 10. 2008 si care are acelasi obiect.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii învederând ca suma de 110 000 lei nu a fost împrumutata niciodata de catre pârâti, nu exista nicio dovada scrisa în acest sens, iar achitarea sumei de 14 000 ron prin cont bancar a reprezentat achitarea unui alt împrumut. Mai mult, calitatea de debitor o are doar R.L. si nu si L.A.M.S., aceasta având doar calitatea de garant.

In sedinta din 22. 11. 2010 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, termenul prev. de art. 3 din Decretul 167/1958 nefiind împlinit la data formularii actiunii, respectiv la 08.02.2010 si exceptia litispendentei, dosarul fata de care se invoca aceasta exceptie, nemaifiind în lucru, ci este suspendat în baza art. 243 C pr civ.

Prin sentinta civila nr.11982/04.07.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantul B.C.  împotriva pârâtului R.L.

A fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 42164 lei si la 227 lei  cheltuieli de judecata catre reclamant.

A fost obligat pârâtul R.L. la plata în favoarea statului a sumei de 2070 lei reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru acordat reclamantului.

A fost respinsa actiunea fata de pârâta L.A.M.S.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data de 15.12.2006, între reclamantul B.C. si pîrîtul R.L. s-au încheiat doua contracte de împrumut, având ca obiect suma de 24324 lei si respectiv 17840 lei, pârâtul obligându-se sa restituie sumele împrumutate pâna la data de 25.04.2007, dar sumele de bani nu au fost restituite.

În cele doua contracte, partile au introdus si clauza prin care cealalta pârâta, L.S., garanta restituirea împrumutului cu doua  terenuri, în suprafata de 20,27 ha si respectiv 17,84 ha.

Aceasta clauza a fost constatata ca fiind nula prin sentinta nr.18573/12.12.2007, iar în conditiile în care nu s-a facut nici o dovada ca sumele de bani ar fi fost împrumutate ambilor pârâti, din însasi înscrisurile depuse rezultând ca singurul împrumutat este pârâtul R.L., instanta a respins actiunea fata de pârâta  L.A.M. S.

Cât priveste petitul referitor la restituirea sumei de 96000 lei, în conditiile în care prin încheierea din 07.02.2011 instanta a respins solicitarea reclamantului de a fi administrata proba cu martori, nu exista nici o alta dovada care sa ateste încheierea unui asemenea act si.

Având în vedere ca instanta a acordat reclamantului ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, în baza dispozitiilor art.18 din OUG 51/2008, a fost obligat R.L. la plata în favoarea statului a sumei de 2070 lei reprezentând ajutor public judiciar, acordat în limita pretentiilor admise.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs calificat drept apel atât reclamantul B.C. si cât si pârâtii R.L. si L.A.M.

În apelul declarat,  reclamantul B.C. arata ca instanta de fond, în mod gresit a respins proba cu martori solicitata de acesta în dovedirea conventiei verbale de împrumut a sumei de 96.000 lei, respingând astfel exceptia invocata, aceea de imposibilitate morala de preconstituire a unui înscris.

Se mai arata ca instanta de fond în mod gresit a respins actiunea fata de pârâta L.A.M.S., de obligare a acesteia la plata în solidar a sumei împrumutate, retinând ca nu s-a facut dovada ca suma a fost împrumutata celor doi  pârâti, care  au recunoscut prin raspunsul la interogatoriu, întrebarea nr.6 si prin întâmpinare, ca din împrumutul de 110.000 lei au restituit catre reclamant suma de 14.000 lei prin cont bancar si ca de fapt aceasta suma ar reprezenta o dobânda a sumei de 96.000 lei; sumele de bani au fost încasate de cei doi pârâti, acestia fiind concubini, si au fost folositi tot împreuna în scopuri comerciale, rezultând ca obligatia acestora este solidara.

Apelantul considera gresita sustinerea instantei ca, aceasta clauza a fost constatata ca fiind nula prin sentinta nr.18573/12.12.2007, în realitate prin acea sentinta a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de reclamantul B.C. în contradictoriu cu pârâta L.A.M.S. si actiunea a fost respinsa ca inadmisibila.

Cu privire la apelul declarat de pârâtii  R.L. si L.A.M.S., s-a retinut ca acestia nu au timbrat corespunzator, respectiv cu suma de 1149 lei, astfel cum au fost  înstiintati prin citatiile emise la data de 05.10.2011 pentru termenul de judecata din  data de 26.10.2011.

Potrivit art. 20 alineat 1 din Legea nr. 146/1997 s-a anulat ca netimbrat apelul pârâtilor.

Prin decizia civila nr. 61 din 8 februarie 2012 a Tribunalului Dolj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Tribunalul  a retinut ca  probatoriile administrate în prima instanta releva faptul ca între reclamantul B.C.si pârâtul R.L. s-au încheiat 2 contracte succesive de împrumut, primul pentru suma de 17.840 lei si un al doilea pentru suma de 24.324 lei, ambele cu termen de restituire 25.04.2007.

Din cuprinsul celor doua înscrisuri care materializeaza contractele de împrumut rezulta cu certitudine faptul ca persoana împrumutata si care s-a obligat la restituirea sumelor este intimatul pârât R.L.

Prin sentinta civila nr. 18573/12.12.2007 s-a retinut cu putere de lucru judecat faptul ca între apelantul B.C. si intimatul R.I. s-au încheiat doua contracte de împrumut ambele garantate de intimata L. A.M. S.

În cursul judecatii cauzei civile nr. 15826/215/2007, finalizata cu sentinta irevocabila nr. 18573/12.12.2007, a fost statuata calitatea de debitor - împrumutat în persoana intimatului pârât RL. pentru cele doua împrumuturi si de garant al celor doua împrumuturi în persoana intimatei pârâte L.A.M. S.

Pentru ca o chestiune litigioasa sa beneficieze de prezumtia puterii lucrului judecat,  considerându-se astfel ca  a fost transata în cadrul unei alte judecatii, este necesar sa fi format obiectul învestirii acelei instante si al cercetarii judecatoresti , chiar si în mod conex raporturilor litigioase cu a caror solutionare a fost învestita instanta de judecata.

În cauza civila nr. ........instanta a fost învestita cu o actiune în constatarea valabilitatii conventiilor intervenite la data de 15.12.2006 între apelantul B.C. si intimata L.A.M. S. , prin care aceasta s-a obligat sa transmita apelantului dreptul de proprietate asupra a doua terenuri , în masura în care  debitorul împrumutat R.L. nu va restitui la data scadenta - 25.04.2007 cele doua împrumuturi în suma de 17.840 lei si respectiv de 24.324 lei

S-a constatat asadar ca au facut obiectul învestirii si al cercetarii judecatoresti atât raporturile juridice dintre apelantul împrumutator B.C. si intimatul împrumutat R.L. cât si raporturile de garantie dintre apelantul B. C. si intimata L.A.M.S., instanta retinând caracterul accesoriu si subsidiar al obligatiei asumate de intimata pârâta.

Prin urmare, s-a apreciat ca în mod corect prima instanta a dat eficienta puterii de lucru judecat a sentintei civile nr. 18573/12.12.2007 retinând  statuarile pe care acesta le contine în ceea ce priveste raporturile contractuale dintre parti, calitatea de împrumutat si împrumutator, raporturi ce au primit dezlegare în cursul judecatii acestei cauze.

În ceea ce priveste criticile referitoare la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1198 Cod civil  pentru dovedirea împrumutului în cuantum de 96.000 lei ,  s-a constatat ca sunt nefondate, ca partile nu au fost în raporturi care sa presupuna imposibilitatea morala absoluta de preconstituire a unui înscris cu privire la pretinsa suma împrumutata în cuantum de 96.000 lei.

În chiar cuprinsul actiunii apelantul reclamant arata faptul ca a încheiat doua contracte de împrumut în forma scrisa pentru sumele de 17.840 lei si un al doilea pentru suma de 24.324 lei , contracte care au fost însotite si de o garantie asumata de intimata pârâta L.A.M.S., pentru ipoteza nerestituirii sumelor împrumutate.

Prin urmare daca pentru aceste împrumuturi, într-un cuantum de aproximativ de 4 ori mai mic decât pretinsul împrumut de 96.000 lei , apelantul a încheiat nu numai contract scris ci si contracte de garantie, nu se justifica în mod rezonabil si obiectiv acele impedimente morale care sa justifice imposibilitatea preconstituirii unui înscris cu privire la pretinsa suma împrumutata de 96.000 lei.

Înscrisurile depuse de apelantul reclamant în sedinta publica din data de 07.02.2011 fac dovada ca între parti au existat raporturi comerciale constante, de durata, însa pentru toate sumele acordate pârâtului sau societatii administrate de acesta, reclamantul a avut cel putin un înscris apt sa faca dovada remiterii unei sume de bani , deci cu valoare de început de dovada scrisa în privinta unui contract de împrumut.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, reiterând criticile din apel.

S-a criticat solutia instantei de admitere a actiunii doar fata de pârâtul R.L., aratându-se ca trebuia sa fie obligata si pârâta L., raporturile contractuale fiind derulate si cu aceasta. S-a  aratat ca actiunea trebuia admisa pentru întreaga suma solicitata de reclamant si ca în mod gresit s-a respins proba cu martori pentru a dovedi existenta conventiei. S-a sustinut ca în mod nelegal s-a respins cererea pentru suplimentarea probei cu martori în apel pentru dovedirea imposibilitatii morale de preconstituire a înscrisului.

Recurentul a aratat ca se afla în relatii de prietenie cu pârâtul,  ca instantele au interpretat gresit dispozitiile art. 1198 cod civil, ca pârâtul nu s-a opus administrarii probei cu martori pâna la prima zi de înfatisare, întâmpinarea fiind depusa dupa aceasta data. 

S-a facut referire la recunoasterile pârâtilor, la faptul ca s-a retinut gresit puterea de lucru judecat a sentintei civile din dosarul nr. 15286/215/2007.

Recursul nu este fondat, urmând  a fi respins pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 295 alin. 2 cod procedura civila, instanta de  apel poate încuviinta suplimentarea probelor administrate în prima instanta sau administrarea unor noi probe, atunci când apreciaza ca situatia de fapt nu este pe deplin lamurita. Administrarea probelor în apel este supusa regulilor  judecatii în prima instanta, iar în ceea ce priveste proba cu martori sunt aplicabile prevederile art. 186-200 cod procedura civila, cu raportare si la dispozitiile art. 292 alin. 1 cod procedura civila. Potrivit acestora, apelantul are obligatia de a indica prin motivele de apel probele  de care întelege sa se foloseasca în calea devolutiva de atac,  iar cum cererea de apel este formulata potrivit art. 112 cod procedura civila, atunci când se solicita administrarea probei cu martori apelantul trebuie sa indice prin motivele de apel numele si domiciliile acestora, în acest sens fiind dispozitiile art.  112 punct 5 cod procedura civila.

Administrarea probelor în apel este supusa regulilor prevazute de art. 167 si urm. Cod procedura civila,  în sensul ca instanta încuviinteaza probele pe care le considera utile, concludente si pertinente.

Instanta de control nu are obligatia de a administra alte probe în apel atât timp cât apreciaza întemeiat ca situatia de fapt este pe deplin lamurita. Declaratiile martorilor si actele depuse la dosar au fost concludente si au format convingerea instantei cu privire la modul în care s-au derulat relatiile dintre parti, astfel ca audierea unor alti martori pentru a dovedi aceeasi stare de fapt  avuta în vedere si de prima instanta nu constituia o proba utila, ci ar fi dus la prelungirea nejustificata a cursului judecatii, încalcând dreptul partilor la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

În speta, se constata ca apelantul reclamant a solicitat prin motivele de apel probe noi cu acte si martori, fara  a indica numele martorilor sau continutul actelor. Proba cu martori a respinsa de instanta de apel, prin practicaua deciziei, faptul ca nu au fost administrate noi probe testimoniale neafectând legalitatea deciziei.

Cu privire la partile cu care reclamantul a încheiat contracte de împrumut, în mod corect instantele au apreciat ca raporturile contractuale nu s-au creat  între reclamant si pârâta L.A., avându-se în vedere si prezumtia de lucru judecat de care se bucura hotarârile judecatoresti anterior pronuntate între aceleasi parti.

Prin actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. 15826/215/2007, solutionata prin sentinta civila nr. 18573/12.12.2007 pronuntata de Judecatoria Craiova si decizia civila 779 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, reclamantul B.C. a solicitat  în contradictoriu cu pârâta L.S. sa se constate valabilitatea conventiilor încheiate la data de 15.12.2006,  prin care reclamantul a împrumutat debitorului R.L. sumele de 24 324 lei si respectiv 17 840 lei, iar parata L.S. s-a obligat la transmiterea in favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra a  17,84 ha  si respectiv 20,27 ha, în situatia în care debitorul nu îsi va îndeplini obligatia de restituire  a sumelor de bani.

Instanta a motivat solutia de respingere a actiunii pe considerentul ca  debitorul obligatiei de restituire a sumelor de bani este  R.L., ca obligatia asumata de  pârâta L.S. prin fiecare dintre cele doua conventii încheiate la 15 decembrie 2006 reprezinta o clauza penala si a  avut ca scop  garantarea obligatiei principale, nefiind un antecontract de vânzare cumparare.

Prezumtia de lucru judecat se reflecta în speta în calificarea raporturilor dintre reclamant si pârâta ca fiind acelea de creditor si garant, nicidecum de creditor ( împrumutator) si debitor( împrumutat). De altfel, nici reclamantul nu a solicitat în dosarul anterior sa se constate ca pârâta a avut calitatea de împrumutat.

Solutia de respingere a actiunii fata de pârâta se  justifica si din perspectiva calificarii contractului de împrumut si a posibilitatii reclamantului de a proba continutul contractului si obligatiile partilor în conditiile în care clauzele pretinse nu au fost consemnate într-un act scris.

Asadar, motivele care duc la respingerea actiunii fata de pârâtul R. L. pentru obligarea la plata sumei de 96 000 lei sunt comune respingerii actiunii fata de pârâta.

Contractul de împrumut de consumatie poate fi dovedit prin înscrisuri sau prin proba testimoniala, daca partea adversa nu se opune administrarii acesteia.

Potrivit art. 1191 cod civil, proba cu martori nu este permisa în contra sau peste ceea ce cuprinde un act juridic civil cu o valoare mai mare de 250 lei,  însa partile pot conveni ca dovada sa poata fi facuta si cu martori.

Este nefondata sustinerea recurentului în sensul ca pârâtii nu s-au opus administrarii probei cu martori pâna la prima zi de înfatisare, astfel ca erau decazuti din dreptul de  a face opozitie fata de administrarea probei.

Art. 115 cod procedura civila, forma în vigoare la data promovarii actiunii,  stabileste care este continutul întâmpinarii, însa dispozitiile alineatului 2 al fostului art. 114 cod procedura civila, care reglementau întâmpinarea  si care sanctionau nedepunerea întâmpinarii cu decaderea din dreptul de a propune probe si a  ridica exceptii, au fost abrogate prin Legea 219/2005.

Oricum, dreptul pârâtului de a se opune administrarii probei cu martori nu constituie o exceptie în sensul legii, asadar, pârâtul poate uza de acest drept la termenul când reclamantul solicita proba cu martori, indiferent daca a formulat sau nu întâmpinare, fiind în acest sens dispoz. art. 171 cod procedura civila. Aceasta rezulta din  faptul ca  art. 1191 cod civil interzice administrarea probei, dupa cum s-a  aratat, si doar conventia expresa  a partilor în sensul de a fi audiati martorii chiar peste continutul actului juridic înlatura efectele de interdictie ale textului.

Prin întâmpinarea depusa la judecatorie la fila 36 a dosarului, pentru termenul din  14.06.2010, pârâtii au invocat aplicarea dispozitiilor art. 1191 cod civil, opunându-se probei cu martori pentru a dovedi existenta unor conventii de împrumut . Prima zi de înfatisare în cauza a fost la 14.06.2010, deoarece la termenele anterioare s-au solutionat cererea de amânare pentru angajare aparator si cererea de acordare a ajutorului public judiciar, iar potrivit art. 132 cod procedura civila  prima zi de înfatisare este  termenul la care partile, legal citate, pot pune concluzii. La termenul respectiv s-a solicitat de catre reclamant proba cu martori si  s-a depus întâmpinarea, fara  a se consemna în încheierea de sedinta ca a fost comunicat reclamantului un exemplar. Întâmpinarea a fost înregistrata la aceasta data, cum rezulta din rezolutia înscrisa de judecator,  astfel ca nu se poate sustine ca  pârâtul nu a respectat obligatia de a -si formula apararile în termen. La termenul din data de 22.11.2010 prima instanta a încuviintat proba cu martori pentru a dovedi ca partile s-au aflat în imposibilitate morala de preconstituire a înscrisului, date fiind relatiile lor de prietenie, asa cum sustine reclamantul.

Critica recurentului vizând omisiunea primei instante de a se pronunta prin încheierea din 7.02.2011 asupra cererii aparatorului reclamantului de a observa actele depuse la dosar  nu este fondata, cât  timp  s-a acordat un  alt termen de judecata si partile au avut posibilitatea de a cunoaste actele depuse, dreptul lor la aparare si la desfasurarea procesului în conditii de contradictorialitate nefiind încalcat.

Instantele de fond au apreciat corect faptul ca dispozitiile art. 1198 cod  civil nu sunt aplicabile. Astfel, cu privire la continutul declaratiilor martorilor si la starea de fapt ce rezulta din acestea, instanta de recurs nu mai poate reveni, criticile care vizeaza acest aspect  fiind critici de netemeinicie, inadmisibile în aceasta cale de atac, potrivit art.  304  cod procedura civila.

Cu privire la modul de aplicare a dispoz. art. 1198 cod civil, se constata ca  între reclamant si pârât s-au încheiat deja doua conventii, sub forma înscrisurilor sub semnatura privata, asa încât nu mai poate fi vorba despre imposibilitatea morala de preconstituire a înscrisurilor.

Proba scrisa preconstituita este  prevazuta de lege în domeniul actelor voluntare pentru a evita incertitudinea  privind drepturile si obligatiile partilor. Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o exceptie, care trebuie interpretata restrictiv, asa încât se aplica doar în acele situatii în care  relatiile ce exista în mod obisnuit între parti ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsa de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natura sa afecteze relatiile partilor în viitor.

Atunci când partile contractante au înteles sa  consemneze în scris un anumit act juridic nu mai pot invoca pentru alte raporturi contractuale derulate în aceeasi perioada  aproximativa de timp ca au fost în imposibilitate morala de a preconstitui înscrisul doveditor al contractului.

Cu referire la  situatia în speta, instanta constata ca din  declaratiile martorilor  a rezultat ca reclamantul si pârâtul au încheiat în timp mai multe contracte de împrumut, pentru care au avut înscrisuri ori au platit sumele de bani prin conturile lor bancare, iar la 15. 12.2006 au semnat doua acte de  împrumut, pentru doua sume diferite, restituibile la 25.04.2007.

Chiar reclamantul a aratat  prin motivele de apel si cele de recurs  ca  a fost necesara consemnarea în scris a obligatiei pârâtului pentru ca partile încheiasera o conventie de împrumut pentru o suma de 110 000 lei, care avea  scadenta la data de  20.05.2006, iar pârâtul a cerut prelungirea împrumutului, astfel ca reclamantul a considerat ca se impune încheierea unei conventii scrise la data de 15.12.2006, însa sumele de bani erau date anterior. Asadar, chiar reclamantul a apreciat ca este în interesul sau sa  aiba o dovada scrisa a conventiei încheiate cu pârâtul, ceea ce duce la concluzia ca relatiile dintre acestia nu mai erau bazate pe  încredere , împrumutatorul considerând ca este necesar sa  îsi ia masuri de siguranta pentru restituirea împrumutului. 

În atare conditii, nu a existat o imposibilitate morala de a încheia în scris contractul de împrumut, nimic nu îl împiedica pe reclamant sa ceara consemnarea în scris si a conventiei de împrumut pentru suma cea mai mare, de 96 000 lei, cât  timp pentru sume de bani mai mici, de 24 324 lei si respectiv  17 840 lei, partile au înteles sa încheie  contractele în scris.

Fata de toate aceste considerente, se apreciaza ca tribunalul  a facut o cercetare completa si corecta a fondului cauzei si, nefiind  incidente motive de nelegalitate a deciziei potrivit art. 304 Cod proc.civila, se va  respinge recursul  ca nefondat.

1