Contracte

Data publicare portal: 27.05.2019

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins cererea formulată de reclamanta XXXX cu sediul în …., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr…. în contradictoriu cu pârâta XXXX cu sediul în …., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr….. ca neîntemeiată.

Respinge cererea reconvenţională, aşa cum a fost modificată formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cerere înregistrată la …, pe rolul Judecătoriei … sub nr. …., reclamanta XXXX a solicitat în contradictoriu cu pârâta XXXX pronunţarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată la executarea întocmai a contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de utilaje.

În motivare, reclamanta arată că începând cu anul 2013 între părţi au intervenit mai multe tranzacţii comerciale fiind încheiate: promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. xxxx, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. xxxx, contract de vânzare-cumpărare nr.xxx, ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse agricole viitoare, contractul de arendare nr.xxx şi contractul de cesiune nr. xxx din xxx având ca obiect terenul în suprafaţă de 40 ha, situat în T49 P1 din extravilanul localităţii xxxx, contractul de vânzare-cumpărare nr.132 ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de utilaje.

Urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către pârâtă, respectiv aceea de a cesiona contractele de leasing societatea reclamantă este prejudiciată, motiv pentru care a introdus acţiunea de faţă

În dovedire a depus înscrisuri, respectiv :promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. ..., promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. ..., contract de vânzare-cumpărare nr…., ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse agricole viitoare, contractul de arendare nr… şi contractul de cesiune nr. …. având ca obiect terenul în suprafaţă de 40 ha, situat în T49 P1 din extravilanul localităţii … jud. … contractul de vânzare-cumpărare nr…. ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de utilaje.

În drept a invocat disp. art. 1270 alin. 1 c.civ., art. 1516 şi urm. Cod civil.

La data de … pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare  a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale şi declinarea cauzei Tribunalului Olt.

La data de 23.12.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că suma ce urmează a fi restituită de către pârâtă este în cuantum de 124.849,96 lei.

Prin sentinţa civilă nr. …. pronunţată de Judecătoria … în dosarul nr. … s-a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocata de parata prin întâmpinare , si s-a declinat cauza spre soluţionare Judecatoriei ….

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei … la data de … sub nr. ….

La termenul din … reclamanta XXXX  a depus cerere de modificare a cererii introductive de instanţa, cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata, sens in care, dat fiind faptul ca, de la momentul formulării cererii introductive de instanţa si pana in prezent a devenit o certitudine faptul ca, cele doua contracte de leasing nu mai pot fi cesionate, având in vedere stadiul executării obligaţiilor contractuale asumate de către fiecare dintre parti, intelege sa solicite instanţei, ca, facand aplicarea 1551 C.civ. referitor la reducerea prestaţiilor, sa dispună reducerea prestaţiilor subscrisei, proporţional cu cele neexecutate de către parata si pe cale de consecinţa, sa constate ca fiind executat contractul dedus judecaţii.

In vederea pronunţării unei atare soluţii, solicită sa se reţină următoarele aspecte esenţiale in soluţionarea acestui litigiu:

La data de 30.05.2013 intre XXXX si XXXX a intervenit contractul de vanzare-cumparare nr. 132 ce are ca obiect vanzarea-cumpararea de utilaje in principal si preluarea a doua leasing-uri in subsidiar.

Conform punctului 5.3.4 din contract, XXXX in calitate de vânzător se obliga sa cesioneze cu titlu gratuit către XXXX in calitate de cumpărător, contractul de leasing financiar nr. … din …, incheiat de către XXXX cu BCR Leasing IFN SA si contractul de leasing financiar nr 110502AN01 din 02.05.2011 incheiat de aceeaşi societate cu …. cu condiţia ca pana la momentul cesiunii contractelor, subscrisa sa achitam contravaloarea ratelor de leasing.

Preţul contractului a fost stabilit la suma de 100 000 euro, platibil in 5 rate anuale, la care se adaugă contravaloarea ratelor de leasing pe care subscrisa urma sa le achitam pana la finalizarea celor doua contracte, care trebuiau cesionate către ea.

Conform contractului nr.132 din 30.05.2013, subscrisa se obliga sa achite in favoarea … sau direct către aceasta, ratele contractuale aferente contractelor de leasing pe care parata le datora

Pentru contractul de leasing financiar nr. … din data de 02.05.2011 incheiat intre XXXX si …., a fost achitata suma de 83.445,23 lei.

Pentru contractul de leasing financiar nr. … din …. incheiat intre XXXX si …. a fost achitata suma de 41404.73 lei.

De la data incheierii contractului, societatea a plătit conform punctului 5.1.3 din contractul de vanzare-cumparare, atât in favoarea XXXX, cat si direct către societatea parata, toate ratele de leasing aferente celor doua contracte de leasing, insumand in total 124.849,96 lei ( echivalentul a 27.700 euro).

Pe langa cei 124.849,96 lei (echivalentul a 27.700 euro) reprezentând contravaloarea ratelor de leasing pentru cele doua utilaje, subscrisa i-am plătit paratei si suma de 40.000 euro reprezentând contravaloarea primelor doua rate din preţul contractului, aferente anilor 2013 si 2014.

Însumând plăţile efectuate de către subscrisa paratei, in temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. …, putem constata ca, subscrisa i-a plătit paratei, pana in prezent, suma de 67 700 euro (40.000 + 27.700) din totalul de 100 000 euro.

Având in vedere cele învederate pe parcursul dosarului cu referire la neexecutarea obligaţiilor contractuale de către parata cu privire la cesiunea contractelor de leasing timp de doi ani de zile, in cursul anului 2015, subscrisa a inteles sa se prevaleze de excepţia neexecutarii contractului (exception non adimpleti contractus), motiv pentru care nu a mai achitat ratele scadente.

Raportat la conţinutul contractului de vânzare cumpărare, astfel cum a fost

acesta redactat, dar mai ales la voinţa reala a partilor, asa cum aceasta rezulta din

convenţie, solicită sa se reţină ca, obiectul contractului de vânzare cumpărare l-a reprezentat totalitatea utilajelor predate subscrisei, inclusiv cele doua utilaje care fac obiectul contractelor de leasing;

Preţul de 100 000 euro al contractului a fost stabilit, in considerarea dobândirii de către subscrisa a tuturor utilajelor, inclusiv a celor care făceau obiectul contractelor de leasing, cat si avându-se in vedere valoarea sumelor deja achitate de către parata societăţilor de leasing, pana la momentul preluării acestora de către subscrisa (36.994 euro). Acest lucru este evident de altfel si din modalitatea de cesiune a contractelor de leasing, convenita intre parti, respectiv cu titlu gratuit.

Valoarea totala a celor doua utilaje care au făcut obiectul contractelor de leasing este de 58.064 euro:

La momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare nr. …., parata achitase deja 20.419 euro pentru unul dintre utilaje, respectiv 16.575 euro pentru cel de-al doilea utilaj.

Suma totala de 36.994 euro, achitata de către parata pentru cele doua utilaje, finanţatorilor, pana la momentul predării bunurilor către noi reprezintă o parte din preţul de 100.000 euro pe care l-a asumat sa îl plătească.

Or, in contextul in care, din valoarea totala a preţului de 100.000 euro, stabilit de către parti. 36.994 euro îl reprezenta contravaloarea plaţilor efectuate de către parata cu titlul de avans si rate leasing pentru cele doua utilaje pe care i le-a predat si pentru care a continuat plata către finanţatori ulterior, este evident ca, in condiţiile in care, parata nu mai poate executa prestaţia la care s-a obligat, având ca obiect cesionarea contractelor de leasing, se impune diminuarea prestaţiilor corelative la care este obligată reclamanta, proporţional cu ponderea prestaţiei pe care parata nu o mai poate executa.

Pe cale de consecinţa, consideră ca, preţul de 100.000 euro pe care subscrisa s-a obligat sa-l plătească se impunea a fi plătit, in condiţiile in care, in patrimoniul subscrisei ar fi intrat si cele doua utilaje care făceau obiectul contractelor de leasing.

In consecinţa, dat fiind faptul ca parata nu mai este in măsura sa isi

îndeplineasca si prestaţia constând in cesionarea celor doua contracte de leasing, apreciază ca se impune, in mod firesc, diminuarea proporţionala, a prestaţiilor la care este obligată, respectiv diminuarea preţului pe care s-a obligat sa îl achite paratei cu partea din preţ care reprezintă contravaloarea sumelor achitate de către parata finanţatorilor pentru cele doua utilaje. De altfel, este evident ca ar fi profund neechitabil ca subscrisa sa-i achite paratei preţul in integralitatea sa, in condiţiile in care, ar fi lipsită tocmai de utilajele cu cea mai mare valoare economica si totodată cea mai mare importanta pentru reclamantă.

Prestaţia la care s-a obligat parata includea cesionarea contractelor de leasing, cu consecinţa fireasca a intrării celor doua utilaje in patrimoniul reclamantei.

Prestaţia la care s-a obligat o reprezintă plata preţului de 100.000 euro.

In acest moment,dat fiind faptul ca, parata nu mai este in măsura sa isi execute integral prestaţia la care s-a obligat, apreciază ca fiind firesc sa se scadă din cei 100.000 euro contravaloarea celor doua utilaje, in cuantum de 36.994 euro, avuta in vedere la momentul stabilirii preţului de 100.000 euro.

Daca scade cei 36.994 euro din preţul de 100 000 euro, rezulta o diferenţa de pret pe care reclamanta ar fi trebuit sa o plătească, in cuantum de 63.006 euro, suma mai mica decat cea pe care a platit-o deja, respectiv 67.700 euro.

Sau, privind din alta perspectiva, scăzând din preţul de 100.000 euro sumele pe are subscrisa le-a plătit pana in prezent paratei, respectiv 67.700 euro, rezulta o diferenta de 32.300 euro pe care ar mai trebui sa o plătească in condiţiile unei executări depline si reciproce a obligaţiilor asumate de către ambele parti contractante.

Or, in situaţia in care parata nu mai este in măsura sa isi execute obligaţia corelativa de a cesiona contractele de leasing având ca obiect cele doua utilaje care trebuiau sa ajungă in patrimoniul subscrisei si in contextul in care, partea din preţul total de 100.000 euro, corelativa celor doua utilaje este de 36.994 euro, adică mai mare decât partea din preţ neachitata de către subscrisa, este evident ca, facand aplicarea dispoziţiilor art. 1551 C.civ. care reglementează reducerea prestaţiilor, în speţă se impune reducerea prestaţiei subscrisei, constând in plata preţului, cu prestaţia corelativa a paratei, care nu mai poate fi executata, constând in cesionarea celor doua contracte de leasing, cu consecinţa intrării celor doua utilaje in patrimoniul subscrisei.

Având in vedere toate aceste considerente, dezvoltate pe larg, atât in cererea introductiva de instanţa cat si in celelalte lucrări depuse la dosarul cauzei, solicita admiterea cererii introductive de instanţa, asa cum a fost aceasta formulata si modificata si totodată respingerea apărărilor si pretenţiilor formulate de către parata prin intermediul intampinarii si al cererii reconventionale.

Pârâta …. a depus întâmpinare la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată depusă la data de 21.09.2016 de reclamanta XXXX, faţă de care înţelege să invoce următoarele excepţii şi apărări:

- Solicită să se ia act că nu este de acord cu modificarea acţiunii de către reclamantă.

- Solicită decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată făcută tardiv, peste primul termen la care reclamanta a fost legal citată.

- Solicită respingerea acţiunii aşa cum a fost modificată, ca fiind neîntemeiată.

Pârâta invoca excepţia insuficientei timbrări a cererii, raportat la valoarea obiectului contractului si la obiectul cererii de chemare în judecată.

În baza apărărilor expuse mai jos şi a probatoriului ce va fi administrat, solicită să se respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Aşa cum arata chiar reclamanta, între societăţi a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.132/ 30.05.2013 cu anexele alăturate , obiectul contractului fiind o serie de utilaje individualizate în anexele contractului, pentru care s-a stabilit un preţ de 100.000 Euro. plata preţului fiind stabilita în 5 ( cinci) rate , stabilite astfel:

- 30.000 Euro , fara TVA, la semnarea contractului,- ACHITATA

- 10.000 Euro, fara TVA, până la data de 30.05.2014, - ACHITATA

- 20.000 Euro, fara TVA pana la data de 30.05.2015, - NEACHITATA - NOTIFICATA

- 20.000 Euro, fără TVA, pană la data de 30.05.2016,- NEACHHAT'A - NOTIFICATA

- 20.000 Euro fără TVA , până la data de 30.05.2017.

Independent de obiectul contractului, respectiv vânzarea-cumpararea utilajelor individualizate în anexele contractului si care au fost predate reclamantei, la. art.5.1.3 . a convenit cu reclamanta ca aceasta sa cesioneze doua contracte de leasing (nr….. încheiat cu …., respectiv contractul nr. … încheiat cu ….) cu obligaţia subscrisei sa predea reclamantei bunurile achiziţionate prin cele doua contracte de leasing iar aceasta să preia obligaţia de plata a ratelor scadente a celor doua contracte .

Cu toate că subscrisa şi-a îndeplinit obligaţia , aceea de predare a utilajelor ce fac obiectul contractului dar si obligaţia de predare a utilajelor ce au făcut obiectul celor doua contracte de leasing, cea care nu a respectat obligaţiile asumate este chiar reclamanta care nu a mai achitat nici ratele preţului aşa cum s-a obligat prin contract şi nici ratele aferente celor două contracte de leasing financiar.

În acest sens a procedat la data de 01.06.2015 la notificarea şi punerea în întârziere a reclamantei prin scrisoare recomandată, prin care îi atrăgea atenţia că a depăşit termenul scadent cu privire la suma de 20.000 euro rata scadentă la 30.05.2015, îi acorda termen de 6 (şase) luni (potrivit dispoziţiilor art. 8.1 din contract raportat la art. 3.7 din contract) termen suplimentar de executare a obligaţiei asumate.

A notificat totodată reclamantei faptul că plata cu întârziere a ratei scadente atrage după sine plata de penalităţi în cuantum de 0,1 % pe zi – aşa cum rezultă din art. 3.6 din contract, dar şi faptul că în cazul în care nu se va conforma şi nu va proceda la efectuarea plăţii devin incidente dispoziţiile Cap. VIII art. 8.1 – referitoare la încetarea contractului prin rezoluţiunea acestuia.

Aşa cum a arătat prin întâmpinarea depusă iniţial la Judecătoria …, subscrisa s-a obligat să cesioneze cu titlu gratuit contractul de leasing financiar nr. 83254/02.05.2013 încheiat cu …., sens în care a îndeplinit toate formalităţile necesare cu finanţatorul, însă contractul de cesiune nu s-a materializat din culpa exclusivă a reclamantei, care nu a depus specimen de semnătură şi nici nu a îndeplinit toate celelalte formalităţi solicitate de finanţator.

Acest aspect rezultă indubitabil din adresa nr. … eliberată de ….., care arată pe fila 2 din adresa faptul că nu s-a putut materializa încheierea contractului de cesiune ca urmare a lipsei următoarelor documente: „ – specimenul de semnătură aferent contului înscris pe biletele la ordin lăsate drept garanţie de către XXXX, precum şi „dovada actualizării sediului social al societăţii XXXX” – relaţiile comunicate de către … fiind însoţite şi de documente justificative pe care, la rândul său, le depune alăturat.

De asemenea, urmare a acţiunilor întreprinse cu rea credinţă de către reclamantă, finanţatorul a procedat la rezoluţiunea contractului de leasing financiar şi a procedat la executarea silită a subscrisei, aflându-se astfel în situaţia în care s-a dispus obligarea subscrisei la plata daunelor interese în cuantum de 69.000 lei şi la restituirea utilajului.

Dovedeşte aceste aspecte cu copiile actelor de executare silită pornită împotriva sa la cererea creditoarei … în dosarele de executare 935/2015 (Bucureşti) şi 1634/E/2015 (Slatina).

Ca atare, raportat la susţinerile reclamantei şi la cele învederate de subscrisa, apreciază că reclamanta este cea care a acţionat cu rea-credinţă şi nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, că în baza contractului încheiat şi a pactului comisoriu stipulat în contract acesta a încetat prin rezoluţiunea contractului, sens în care solicită respingerea cererii formulată ca fiind neîntemeiată.

Susţine acum reclamanta faptul că ar fi achitat ratele aferente celor două contracte de leasing, sens în care indică anumite plăţi făcute de …, susţinere nefondată înrucât între subscrisa, reclamantă şi …. nu a fost semnată niciodată vreo convenţie în acest sens. În plus, plăţile făcute de …. au reprezentat contravaloarea închirierii utilajului … către această ultimă societate, dar şi contravaloarea închirierii utilajului …. , utilaje care sunt diferite de cele ce au făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare si au fost folosite de aceasta terţă societate şi nu de reclamanta XXXX.

De asemenea, din înscrisurile depuse de reclamantă, rezulta că a achitat numai parţial preţul contractului aşa cum a fost stabilit la art.3.3 din contract la valoarea de 100.000 Euro, plata preţului fiind stabilita în rate, în perioada 30.05.2013 - 30.05.2017, iar reclamanta a achitat numai suma de 30.000 Euro la data semnării contractului (30.05.2013) si prima rata scadenta la data de 30.05.2014 în valoare de 10.000 Euro.

Astfel, este prevăzut în Contract faptul că " cumpărătorul va efectua plăţile in termen de 30 de zile " iar "în situaţia în care Cumpărătorul nu va. respecta termenele de plata a fiecărei rate, se obligă să plătească penalităţi de întârziere, în cuantum de. 0,1% pe zi de întârziere, până la data efectuării plăţii, inclusiv pe perioada aferenta termenului suplimentar de executare acordat de vânzător".

In plus "livrarea bunurilor ce fac obiectul contractului se face la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, părţile întocmind un proces-verbal de predare-primire, anexa la prezentul contract, în care va fi individualizat fiecare utilaj şi va fi menţionata starea sa de funcţionare"

Faţă de referirea strictă la " această obligaţie" , cea din urmă, referitoare la predarea bunurilor, rezulta din procesul-verbal ca aceste bunuri au fost predate iar reclamanta le foloseşte din data de 30.05.2013.

A interpreta în sensul celor invocate de către reclamantă, ar însemna încălcarea principiului bunei-credinţe la încheierea contractelor, principiu statuai de dispoziţiile art.l 183 Cod civil.

Mai mult decât atât, a interpreta în sensul celor invocate de către reclamantă ar însemna să denatureze ceea ce părţile au avut în vedere la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

În acest sens solicită instanţei sa constate că pretenţiile reclamantei sunt vădit disproporţionate faţă de înţelegerea contractuală.

In fond, înţelegerea părţilor a fost aceea de a vinde în rate de 4 (patru) ani, iar de această situaţie a profitat reclamanta care, nu a plătit preţui integral, înţelegerea fiind ca plata preţului să se facă în rate, însă a intrat în posesia activelor vândute de la data perfectării promisiunii de vânzare-cumpărare.

De la data perfectării promisiunii de vânzare-cumpărare, reclamanta se foloseşte de utilajele vândute, obţinând profituri importările iar în tot acest timp reclamanta nu a plătit către subscrisa decât avansul la încheierea contractului (30.000 euro) şi prima rată în valoare de 10.000 euro (scadenta în 30.05.2014), fiind restantă cu două rate de câte 20.000 euro, iar acum solicită compensaţia cu aproape două treimi din preţ.

Aşadar reclamanta achita suma de 40.000 euro din totalul de 100.000 euro, după care pentru suma de 60.000 euro diferenţă de preţ, solicită să se reducă prestaţiile proporţional cu cele neexecutate de către subscrisa, deşi nu a fost prejudiciată în nici un mod, dimpotrivă singura prejudiciată este subscrisa, care nu mai este în posesia utilajelor, a încasat doar o treime din preţul convenit şi cu toate diligenţele depuse de subscrisa, nu a obţinut şi cesiunea celor două contracte de leasing, dimpotrivă din înscrisuri rezultă că cesiunea nu a fost posibilă datorită activităţii culpabile a reclamantei care nu a comunicat şi nici nu a pus la dispoziţia societăţii de leasing relaţiile solicitate, acţiune care a dus la obligarea sa la plata de daune interese către proprietarul utilajelor, în valoare de peste 69.000 lei.

Interpretarea dispoziţiilor contractuale invocate nu se poate face decât respectând principiile generale consacrate de lege, printre care şi principiul bunei-credinţe, uitat de reclamantă.

Consacrarea principiului obligativităţii contractului – art. 1270 NCC ( corespondentul art. 969 cod civil) – contractul este „legea părţilor” (art. 1270 alin. 1 NCC – actualul art. 969 alin. 1 cod civil anterior) – se păstrează metaforele consacrate în această materie: „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante” – „conţinutul” legii părţilor se completează cu art. 1272 alin. 1 NCC: „(1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea de dau contractului, după natura lui” (replica fostului 970 alin. 2 C.C.).

Potrivit probelor pe care înţelege să le administreze (înscrisuri) apreciază că face dovada nu numai a bunei credinţe a subscrisei, ci şi dovada faptului că reclamanta a avut cunoştinţă de toate demersurile efectuate de subscrisa pentru cesionarea celor două contracte de leasing financiar (demersuri care au fost paralizate chiar de acţiunile reclamantei), dar şi a faptului că această acţiune a fost promovată cu intenţia vădită de a nu mai achita nici o sumă de bani din preţul convenit potrivit contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru toate aceste motive apreciază că cererea este neîntemeiată şi solicită să se respingă.

Probe: înscrisuri, interogatoriu, orice probă rezultă din dezbateri.

Reclamanta XXXX a depus întâmpinare, arătând:

I. În ceea ce priveşte invocarea tardivităţii formulării cererii de modificare a acţiunii, în sensul în care se susţine că aceasta ar fi fost formulată peste termenul prevăzut de art. 204 alin. 1Cpc, solicită să se reţină netemeinicia acestei apărări, în considerarea faptului că cererea de modificare a fost depusă în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 1 Cpc, până la primul termen de judecată la care a fost legal citată.

Solicită să se reţină netemeinicia susţinerii pârâtei, potrivit căreia termenul la care face trimitere art. 204 alin. 1 Cpc ar fi unul şi acelaşi cu termenul de judecată la care a fost citată în faţa Judecătoriei …. (instanţa necompetentă teritorial să judece prezenta cauză).

In ceea ce priveşte excepţia insuficientei timbrări, concluziile sale sunt de

respingere, in considerarea faptului că timbrajul a fost satisfăcut, potrivit solicitării

instanţei, in etapa regularizării cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveşte aserţiunea paratei cu privire la apărările făcute pe fondul

cauzei, se observa ca prin aceasta, parata nu face nimic altceva decât sa

confirme susţinerile subscrisei din cuprinsul cererilor formulate.

Astfel, se observa ca, parata recunoaşte prin penultima fraza de pe a doua pagina a intampinarii, ca, potrivit intelegerii partilor aceasta se obliga sa cesioneze subscrisei cele doua contracte de leasing.

Insa, atunci când face vorbire despre indeplinirea de către aceasta a obligaţiilor asumate, respectiv prin fraza imediat următoare, parata nu mai aminteşte nimic despre executarea sau nu a obligaţiei de cesiune a contractelor, vorbind doar despre indeplinirea obligaţiei de a preda utilajele care fac obiectul intelegerii dintre parti.

Referitor la susţinerea paratei, potrivit căreia, plăţile făcute acesteia de către …. (firma care face parte din acelaşi grup cu subscrisa, având acelaşi actionariat) nu ar reprezenta contravaloarea ratelor de leasing aferente celor doua contracte ci ar reprezenta contravaloarea chiriei aferente celor doua utilaje care fac obiectul contractelor de leasing, solicita sa se constate netemeinicia acesteia si sa se reţină ca unicul scop al acestei afirmaţii este acela de a induce in eroare instanţa de judecata.

Solicită in primul rând sa se observe si sa se reţină ca, sumele facturate de către parata societăţii … coincid surpinzator, pana la zecimale, sumelor pe care parata le datora in temeiul celor doua contracte de leasing, finanţatorilor ….

Explicaţia acestei operaţiuni este aceea ca, deşi bunurile fuseseră predate subscrisei, cea care avea legal posesia acestora era parata, in considerarea faptului ca, nu cesionase inca respectivele contracte de leasing subscrisei, si ca sumele plătite de către ….. reprezentând ratele de leasing, trebuiau sa aibă o justificare contabila.

De altfel se observa ca parata se contrazice singura. Cum ar fi putut oare sa inchirieze cele doua utilaje unei terţe persoane si sa incaseze de la aceasta o anumita chirie (intamplator egala cu valoarea ratelor de leasing), in condiţiile in care, parata recunoaşte prin chiar intampinarea depusa, ca predase aceste doua utilaje subscrisei.

In susţinerea aserţiunii de mai sus, solicită a se avea in vedere cele invederate cu privire la aceste aspecte, prin intermediul notelor scrise depuse la termenul de judecata din 21.09.2016, din cuprinsul cărora, supune atenţiei, in cele ce urmează, câteva aspecte pe care le considera deosebit de importante in a intelege demersul demagogic al paratei, prin care incearca inducerea in eroare a instanţei, cu privire la situaţia de fapt reala.

Astfel, solicită sa se reţină următoarele aspecte esenţiale in soluţionarea acestui litigiu:

La data de 30.05.2013 intre XXXX si XXXX a intervenit contractul de vanzare-cumparare nr. 132 ce are ca obiect vanzarea-cumpararea de utilaje in principal si preluarea a doua leasing-uri in subsidiar.

- conform punctului 5.3.4 din contract, XXXX in calitate de Vânzător se obliga sa cesioneze cu titlu gratuit către XXXX in calitate de Cumpărător, Contractul de Leasing Financiar nr. … din …, incheiat de către XXXX cu … si Contractul de Leasing Financiar nr … din … incheiat de aceeaşi societate cu …, cu condiţia ca pana la momentul cesiunii contractelor, subscrisa sa achite contravaloarea ratelor de leasing.

De la data încheierii contractului, societatea noastră a plătit conform punctului 5 1.3 din contractul de vanzare-cumparare, atât in favoarea XXXX, cat si direct către societatea parata, toate ratele de leasing aferente celor doua contracte de leasing. însumând in total 124.849,96 lei.

- de la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, anul 2013 si pana în anul 2015, … nu a întreprins nici un demers in sensul respectării obligaţiei asumate, mai exact a cesionării celor două contracte de leasing, deşi subscrisa îşi îndeplinise obligaţiile contractuale asumate, respectiv îi plătise acesteia, pe langa contravaloarea ratelor de leasing pentru cele doua utilaje, si contravaloarea primelor doua rate din preţul contractului, aferente anilor 2013 si 2014.

Data fiind aceasta atitudine a societăţii parate, de a nu isi respecta obligaţiile contractuale, deşi trecuseră doi ani de zile de la momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare, in anul 2015, subscrisa a inteles sa se prevaleze de excepţia neexecutarii contractului (exception non adimpleti contractus), motiv pentru care nu a mai achitat ratele scadente.

Concomitent, a efectuat demersuri pe langa societăţile de leasing, in vederea demarării procedurilor necesare incheierii contractelor de cesiune, numai ca in lipsa oricărei acţiuni intreprinse de către parata in acest sens, toate demersurile sale au rămas fara rezultat, dat fiind faptul ca, intre subscrisa si finanţatorii celor doua utilaje nu existau relaţii contractuale.

Consecinţa atitudinii indiferente a paratei cu privire la intreprinderea oricărui demers in vederea cesionarii celor doua contracte de leasing o reprezintă tocmai situaţia in care se regăseşte in prezent, respectiv aceea in care, subscrisa a plătit ratele de leasing aferente bunurilor celor doua contracte de leasing, fara insa a prelua contractele de leasing si prin urmare fara ca bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing, sa fi intrat in proprietatea sa.

Subscrisa a achitat timp de 2 ani ratele aferente contractelor de leasing ce ar fi trebuit sa fie cesionate, fara insa a avea vreo garanţie ca, la momentul finalizării acestor plaţi, mai exact a achitării integrale a leasingului, bunurile ce fac obiectul acestor contracte ar reveni societăţii. De altfel acest deznodământ nu a mai fost atins, ca urmare a neintreprinderii de către parata a oricărui demers in vederea cesionarii contractelor de leasing.

Drept consecinţa, utilajul care făcea obiectul Contractului de Leasing Financiar nr. … din …, incheiat intre parata … si … a fost recuperat deja de către finanţator, urmând inevitabil, ca acelaşi lucru sa se intample si cu cel de-al doilea utilaj care face obiectul Contractului de Leasing Financiar nr …. incheiat de aceeaşi parata, de aceasta data cu …

In contextul in care finanţatorul … a reziliat la data de 30.04.2015 contractul de leasing incheiat cu …, din culpa exclusiva a acesteia, sistarea plaţii de către subscrisa a ratei aferente Contractului de vanzare-cumparare nr…., scadenta la data de …. este perfect justificata si legitima.

In mod evident subscrisa nu putea efectua plata reprezentând preţul unui utilaj cu privire la care vânzătorul nu mai putea face vreodată transmiterea vreunui atribut măcar al dreptului de proprietate.

Valoarea totala a ratelor de leasing achitate de către subscrisa se ridica la 124.849,96 lei. Cu toate ca societatea a fost astfel, prejudiciata, a dat dovada de buna credinţa, si, considerând ca este in interesul ambelor parti, a propus compensarea sumelor reciproc datorate. Cu toate ca a notificat societatea parata in acest sens, aceasta nu a dat curs acestor propuneri, motiv pentru care a fost nevoită sa recurgă la forţa coercitiva a statului, respectiv sa formuleze cererea de chemare in judecata care face obiectul acestui dosar.

Referitor la reaua credinţa de care a dat dovada parata cu ocazia derulării acestei relaţii contractuale, solicită sa se reţină atitudinea manifestata de către parata … care le-a notificat in data de 01.06.2015 pentru a o pune in intarziere, deşi contractul nu mai putea fi executat tocmai din culpa acesteia, coroborat cu faptul ca, repetatele notificări comunicate către …. in vederea restituirii ratelor de leasing achitate de susbcrisa, i-au fost restituite de serviciile poştale, parata refuzând sa primească corespondenta, astfel incat a fost nevoită sa comunice cu aceasta prin intermediul executorului judecatoresc.În acest context, al relei-credinte manifestate de parata, se poate observa ca nici chiar cu prilejul comunicărilor transmise prin executor, aceasta nu a inteles sa iasă din pasivitate si sa isi respecte obligaţiile contractuale.

Neexecutarea contractului incheiat intre parti se datorează exclusiv culpei paratei, astfel incat sistarea plaţilor de către subscrisa nu reprezintă nimic altceva decât reacţia legitima si intemeiata fata de atitudinea adoptata de către parata cu privire la indeplinirea obligaţiilor contractuale.

Tocmai pentru a se pune la adăpost de consecinţele neexecutarii ilicite, parata se prevalează de neexecutarea de către subscrisa a obligaţiei de plata a ratei scadente la 30.05.2015, or o asemenea neexecutare este, asa cum a arătat, una licita, justificata si legitima. Neexecutarea licita {exceptio non adimpleti contractus) nu poate fi considerata o incalcare a principiului forţei obligatorii, intrucat in esenţa aceasta priveşte numeroasele situaţii in care debitorul este indreptatit sa nu isi execute obligaţiile asumate prin contract.

Este important de reţinut ca parata nu a depus nicio adresa si nu are niciun fel de corespodenta cu niciuna dintre cele doua societăţi finanţatoare, acest lucru demonstrând fara tăgada, ca parata nu a făcut niciun fel de demers pentru cesionarea celor doua contracte de leasing.

Cu privire la acest aspect, se observa ca parata nu aminteşte nici măcar o data in cuprinsul întâmpinării ori al cererii reconventionale despre soarta Contractului de Leasing Financiar nr … din … incheiat de aceasta cu …. Se observa ca parata nu aminteşte nimic despre acest contract sau despre utilajul finanţat prin acesta, tocmai pentru ca, la fel ca si in cazul contractului incheiat cu BCR Leasing, parata nu a intreprins nici cel mai mic demers in vederea cesionarii acestuia către subscrisa, potrivit obligaţiei asumate in acest sens.

Daca in cazul Contractului de Leasing Financiar nr. … din …, incheiat intre parata … si …, finanţatorul a avut bunăvoinţa sa ia in seama solicitarea pe care subscrisa a facut-o către acesta in anul 2015, cu privire la preluarea contractului de către subscrisa, cu toate ca aceasta procedura trebuia demarata de către parata, in ceea ce ii priveşte pe finanţatorul …. solicită sa se reţină ca, acesta i-a invederat de la bun inceput, ca intrucat intre acesta si subscrisa nu exista o relaţie contractuală si intrucat, titularul cererii având ca obiect cesionarea contractului de leasing este parata …, pana când nu va primi o solicitare in acest sens din partea acesteia, nu va lua in calcul, solicitarea subscrisei, privind preluarea contractului de leasing.

Revenind la contractul de leasing financiar nr. …, încheiat intre parata … si …., asa cum spunea, finanţatorul a avut bunăvoinţa de a da curs solicitării sale, aspect care rezulta din cuprinsul adresei nr. … emisa de către …, prin care, finanţatorul recunoaşte ca, in cauza, a fost purtata o corespondenta, cu reprezentanta sa, d-na …. Tot in cuprinsul acestei adrese, finanţatorul aminteşte despre faptul ca, utilizatorul nu este îndreptăţit sa solicite restituirea plaţilor efectuate pana in momentul reposesiei bunului finanţat. Solicită sa se reţină ca, aceasta prevedere din contractul de leasing încheiat intre parata si finanţator nu îi este opozabila si ei, dat fiind faptul ca, subscrisa nu a deţinut niciodată calitatea de utilizator, fiind terţ fata de contractul de leasing, motiv pentru care este îndreptăţită la restituirea sumelor plătite cu titlu de rate leasing, parata neputandu-se prevala de aceasta dispoziţie contractuala.

Cat despre invocarea de către parata, in cuprinsul intampinarii depuse, a faptului ca, cesiunea contractului de leasing nr. 83254 din 02.05.2013, încheiat intre parata … si … nu s-a putut materializa din culpa subscrisei, facand trimitere la adresa nr. 871/14,09.2015 emisa de finanţator, solicită in primul rând sa se reţină ca, aceasta afirmaţie este una scoasa din context, tendenţioasa si de natura a demonstra reaua credinţa a paratei. In al doilea rând, solicita sa reţineţi ca, nici măcar in ipoteza avansata de către parata, aceasta nu ar fi absolvita de culpa sa proprie, constând in neintreprinderea niciunui demers in vederea cesionarii contractului de leasing, timp de doi ani de zile.

Referitor la conţinutul adresei nr. 871/14.09.2015, emisa de către finanţatorul …. se observa ca, din aceasta, rezulta tara putere de tăgada, faptul ca, discuţiile privind cesiunea contractului de leasing au început abia in martie 2015, respectiv la doi ani distanta, de când parata ar fi trebuit sa procedeze in acest sens, si ca, dealtfel, si in 2015, discuţiile pe marginea acestui subiect au fost demarate tot de către subscrisa, nu de către parata.

Cat despre invocarea neindeplinirii de către subscrisa a unor condiţii impuse de către finanţator, cu privire la înaintare anumitor documente, se observa cu atenţie corespondenta purtata intre reprezentanta subscrisei si reprezentanţii finanţatorului, precum si inscrisurile ataşate acestei corespondente. Se va putea observa astfel, ca, subscrisa s-a conformat intru-totul solicitărilor finanţatorului, chiar si cu privire la actualizarea sediului social, inregistrand o cerere in acest sens la ONRC in 28.04.2016. Motivul pentru care finanţatorul susţine ca nu a mai apreciat oportuna cesiunea contractului îl reprezintă faptul ca, deşi subscrisa a făcut dovada efectuării demersurilor necesare, din motive independente de voinţa sa, nu a putut face dovada valabilităţii sediului social pana la 30.04.2015. Or, dincolo de subiectivismul acestei motivări a finanţatorului, solicită a se avea in vedere ceea ce parata incearca sa treacă in plan secund, respectiv faptul ca, aceasta nu a intreprins niciun demers in vederea încheierii contractului de cesiune a contractului de leasing.

Având in vedere toate aceste considerente, dezvoltate pe larg, atât in cererea introductiva de instanţa cat si in celelalte lucrări depuse la dosarul cauzei, solicita admiterea cererii introductive de instanţa, asa cum a fost aceasta formulata si ulterior modificata si totodată respingerea apărărilor si pretenţiilor formulate de către parata prin intermediul intampinarilor si al cererii reconventionale.

Instanţa la data de 11.01.2017, a  admis excepţia de decădere privind modificarea cererii principale şi a decăzut reclamanta din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Pârâta la data de 22.02.207 a formulat cerere de majorare a pretenţiilor (f.163-176).

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, în principal obligarea pârâtei să cesioneze contractele de leasing, iar în subsidiar să fie obligată pârâta să îi restituie ratele achitate în temeiul contractelor de leasing.

Pârâta a solicitat prin cererea reconveţională, obligarea reclamantei să achite ratele stabilite cu titlul de preţ şi penalităţile de întârziere.

Reclamanta a invocat excepţia de neexecutarea a contractului.

Instanţa apreciază că se impune în primul rând analizarea drepturilor şi obligaţiiilor părţilor pentru a se determina în concret care este obiectul contractului pe care părţile l-au intitulat „contract de vânzare cumpărare”.

Între reclamanta XXXX şi XXXX, în anul 2013, au intervenit mai multe contracte, prin care şi contractul nr.132 din data de 30.05.2013 (f.45-47).

Conform art.2.1 din contract, părţile au convenit ca vânzătorul să vândă şi să predea bunurile mobile constând în utilaje (individualizate în fişele de evidenţă contabilă), în schimbul sumei de 100.000 Euro,  preţ ce va fi plătit în 5 rate: - 30.000 Euro la semnarea contractului; - 10.000 Euro până la data de 30.05.2014; - 20.000 Euro până la data de 30.05.2015; - 20.000 Euro până la data de 30.05.2017.

La art.3.4 din contract se prevede că la fiecare scadenţă, vânzătorul va emite o factură cu valoarea ratei, iar plata se va face în termen de 30 de zile de la primirea facturii (art.3.5).

În cazul în care cumpărătorul nu va respecta termenele de plată ale fiecărei rate, se va obliga să achite penalităţi de întârziere, în cuantum de 0,1%, până la data efectuării plăţii, inclusiv pe perioada aferentă termenului suplimentar de executare acordat de vânzător.

La capitolul V din contract, părţile au prevăzut următoarele drepturi şi obligaţii:

-5.1.1 şi 5.1.2 cumpărătorul să preia bunurile şi să plătească ratele cu titlu de preţ;

-5.1.3 cumpărătorul se obligă să preia contractele de leasing în derulare de la vânzător, respectiv contractul de leasing financiar nr….. încheiat cu …. şi contractul de leasing financiar nr….., încheiat cu ….. În situaţia în care contractele de cesiune a contractelor de leasing nu au fost încheiate cu cel puţin 10 zile înainte de data scadentă a ratei aferentă oricărui contract de leasing, Cumpărătorul se obligă să plătească rata aferentă contractului de leasing direct, în numele vânzătorului;

-5.3.4 vânzătorul se obligă să cesioneze cu titlul gratuit cumpărătorului următoarele contracte de leasing, respectiv contractul de leasing financiar nr….. încheiat cu …. şi contractul de leasing financiar nr….., încheiat cu …..

Conform art. 1650 C.civ. ”Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”.

Astfel, prin operaţiunea de vânzare-cumpărare, vânzătorul se obligă să transmită proprietatea (sau alt dezmembrământ) asupra bunului, iar cumpărătorul să achite preţul (bani).

Însă, aşa cum se observă din contract pe lângă înstrăinarea unor utilaje, la art. 5.3.4 din contract, vânzătorul se obliga să cesioneze cu titlul gratuit 2 contracte de leasing.

Art.1315 NCC permite cesiunea drepturilor şi obligaţiilor deţinute de una dintre părţi (cedent) către un terţ faţă de momentul formării contractului (cesionar), terţul devenind astfel parte în contract şi urmând a avea o relaţie contractuală cu co-contractantul iniţial (contractantul cedat).

Condiţiile de bază ale cesiunii contractului sunt ca: (1) prestaţiile să nu fi fost încă integral executate şi (2) contractantul cedat să consimtă la cesiunea contractului.

Cesiunea contractului produce efecte în funcţie de momentul acceptării acesteia de către contractantul cedat.

Art.1317 NCC prevede că, în cazul în care contractantul cedat a consimţit în mod anticipat ca cedentul să îşi poată substitui o terţă persoană în raporturile născute din contract, cesiunea produce efecte faţă de contractantul cedat din momentul în care substituirea îi este notificată ori din momentul în care o acceptă.

În lipsa unui consimţământ anticipat, cesiunea produce efecte de la momentul acceptării acesteia de către contractantul cedat.

Efectul principal al cesiunii contractului este liberarea cedentului.

Astfel, primul alineat al art.1318 NCC prevede ca regulă, liberarea cedentului de obligaţiile sale faţă de cedat din momentul în care substituirea îşi produce efectele faţă de acesta.

Prin urmare, din interpretarea clauzelor contractelor raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că în contract s-a prevăzut pe de o parte, atât vânzare a 2 utilaje, iar pe de altă parte cesionarea  cu titlu gratuit a 2 contracte.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei să cesioneze contractele de leasing, solicitare formulată de către reclamantă, instanţa observă că această obligaţie nu mai subzistă, întrucât contractul de leasing financiar nr…. încheiat cu …. a fost reziliat încă din data de 30.04.2015.

Mai mult, conform art.1315 şi  urm. C.civ. şi dispoziţiilor din contractele de leasing, trebuie ca în prealabil să se obţină acordul Finanţatorului (aspect nedovedit), la cesionare, şi abia apoi, utilizatorul poate să cesioneze contractul de leasing.

În aceste condiţii instanţa urmează să respingă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să cesioneze contractele de leasing, întrucât aceste contracte numai sunt în fiinţă, iar pe de altă parte nu s-a dovedit obţinerea în prealabil a acordului finaţatorilor.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei, de a dispune obligarea pârâtei la restituirea ratelor achitate pentru pârâtă, în temeiul contractului de leasing nr. 83254/02.05.2013, instanţa apreciază că aceasta presupune o repunere a părţilor în situaţia anterioară., care impune în prealabil îndeplinirea condiţiei suspensive de desfiinţare a contractului.

Astfel, conform art.1635 C.civ. „Restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora”.

Reclamanta a achitat aceste rate în temeiul art. 5.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr.132 din data de 30.05.2013, contract faţă de care nu s-a dispus desfiinţarea.

Prin urmare, instanţa nu poate dispune restituirea ratelor de leasing cât timp contractul în baza căruia s-au plătit îşi produce în continuare efectele, fapt pentru instanţa va respinge cererea formulată de către reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională instanţă observă că pârâta a solicitat  obligarea reclamantei să achite ratele stabilite cu titlul de preţ şi penalităţile de întârziere.

Faţă de această solicitare instanţa va analiza şi excepţia de neexecutare invocată de către reclamantă.

Art. 1350 C.civ., după ce stabileşte în alin.1 că „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”, prevede în alin. 2, că „atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.

De asemenea, art. 1516 alin. 1 C.civ. afirmă dreptul creditorului „la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiilor”, iar art. 1530 C.civ. prevede dreptul creditorului „la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”.

Pentru a putea vorbi de răspundere civilă contractuală trebuie ca între cel chemat să răspundă şi cel faţă de care se răspunde, să existe un contract, o legătură contractuală.

Cu alte cuvinte, răspunderea civilă contractuală presupune existenţa unor raporturi juridice anterioare între creditor şi debitor, născute prin voinţa lor.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic, respectiv obligaţiile părţilor sunt interdependente şi reciproce, conform art.1171 C.civ.

În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţile contractante trebuie să fie executate simultan.

 Regula simultaneităţii executării prestaţiilor, regulă de bază sau efect special al contractelor sinalagmatice este prevăzută expres de art. 1555 alin.1 C.civ. care prevede că: „Dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.”

Astfel se explică faptul că, o parte are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale până în momentul în care cealaltă parte îşi execută propriile obligaţii. Această posibilitate se numeşte excepţie de neexecutare a contractului

În art. 1556 alin.1 C.civ., se arată că„Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.”

Pentru a putea invoca excepţia de neexecutare a contractului, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să îşi aibă temeiul în acelaşi contract sinalagmatic (chestiune prevăzută expres de art. 1556 alin.1 C.civ.).

b) o neexecutarea a obligaţiilor,  chiar parţială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt contractant, potrivit  art. 1556 alin. 1 C.civ.

Cauza neexecutării nu interesează, ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră care îl împiedică pentru moment pe debitor să execute obligaţia. Dacă însă neexecutarea datorată forţei majore este definitivă, vom fi în prezenţa încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare.

c) obligaţiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile. In principiu, din acelaşi art. 1556 alin.1 C.civ., se deduce că excepţia de neexecutare poate fi invocată numai dacă obligaţiile reciproce sunt ajunse la scadenţă sau trebuie executate imediat.

d) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia de neexecutare, faptă care l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia.

e) raportul contractual prin natura sa trebuie să presupună regula executării simultane a obligaţiilor celor două părţi. Trebuie să ne raportăm, pentru înţelegerea acestei condiţii, la art. 1555 noul Cod Civil care prevede regula de principiu a simultaneităţii executării obligaţiilor.

Excepţia de neexecutare suspendă executarea prestaţiei celui care o invocă, asemănător cu situaţia când el ar fi beneficiat de un termen.

La data de 01.06.2015 pârâta (vânzătorul) a formulat o notificare către reclamantă (cumpărătorul) prin care i-a pus în vedere acesteia din urmă, să achite rata în sumă de 20.000 Euro datorată în temeiul contractului de vânzare-cumpărare (f.74-77).

Reclamanta la rândul său, a formulat la data de 07.07.2015, un răspuns la notificare, prin care i-a învederat pârâtei faptul că deşi în calitatea sa de cumpărător a achitat atât ratele ce reprezintă preţul utilajelor, cât şi ratele din contractul de leasing, pârâta în calitate de vânzător nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a cesiona cu titlul gratuit contractele de leasing (f.69-72).

Instanţa reţine din răspunsul la notificare formulat de către reclamantă, că aceasta a refuzat să mai achite rata scadentă la data de 30.05.2015, pe considerentul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de cesionare cu titlul gratuit la contractelor de leasing.

Cumpărătorul în temeiul contractului a achitat ratele cu titlul de preţ pentru utilajele care constituiau obiectul contractului de vânzare-cumpărare până în anul 2015 (aspect recunoscut şi de către pârâtă prin întâmpinare), precum şi ratele contractului de leasing în favoarea …., conform adresei din data de 12.09.2017 (f.195-196).

După aproximativ 2 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul a demarat procedura de cesionare a contractului de leasing financiar nr…. încheiat cu …., însă ca urmare a nedepunerii specimenului de semnătură şi a actualizării sediului de către reclamantă a determinat la data de 30.04.2015, la încetarea convenţiei de cesiune încheiată la data de …. (f.191-196).

Din contractul de leasing financiar nr…. încheiat cu … (f.120-134) şi din adresa emisă de …. (f.64-65) rezultă că din art.2.3.3 din contractul de leasing încheiat între această instituţie şi pârâtă, că: „Utilizatorul nu este îndreptăţit să subînchirieze şi/sau să transfere cu titlul gratuit sau cu orice titlu bunul finanţat decât cu acordul prealabil scris al finanţatorului [...]”. De asemenea, se mai arată că „După obţinerea acordului prealabil scris al Finanţatorului privind subînchirierea şi/sau transferarea cu titlul gratuit sau cu orice titlu a bunului finanţat. Utilizatorul va lua măsurile necesare pentru ca (i) în cadrul relaţiilor sale contractuale cu asemenea terţe persoane acestea din urmă să recunoască şi să accepte dreptul de proprietate al Finanţatorului asupra bunului finanţat [...]”.

Conform ANEXEI G la contractul de leasing, pârâta (XXXX), la data de 02.05.2013 în calitate de utilizator îşi exprima opţiunea fermă şi irevocabilă, ca la sfârşitul perioadei de leasing,  să cumpere bunul ce făcea obiectul contractului de leasing, însă la nici o lună, pe data de 30.05.2013 se obliga prin contractul de vânzare-cumpărare nr.132, să cesioneze cu titlu gratuit contractul de leasing, deşi, pe de o parte nu era îndreptăţită să cesioneze (conform art.2.3.3 din contractul de leasing), iar pe de altă parte nu obţinute acordul în prealabil al Finanţatorului.

Mai mult, pârâta, deşi cesionase nu a făcut dovada că a întreprins vreo măsură, pentru ca în cadrul relaţiilor sale contractuale cu reclamanta, aceasta din urmă  să recunoască şi să accepte, dreptul de proprietate al Finanţatorului asupra bunului finanţat.

Întrucât pârâta nu a solicitat acordul de subînchiriere şi/sau să transferare cu titlul gratuit sau cu orice titlu bunul finanţat, …., a apreciat că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.132, atât utilizatorul, cât şi terţul se plasează în afara legii (se precizează că se va demara executarea silită şi se va formula plângere penală împotriva ambelor părţi ale contractului nr.132).

….., mai specifică faptul că pârâtei i s-a dat un termen (30.04.2015) pentru depunerea actelor, în vederea cesionării, punându-i-se în vedere, totodată, că factura din data de 02.12.2014 nu a fost achitată.

Astfel, la data de 30.04.2015 contractul de leasing financiar nr.83254/02.05.2013 încheiat cu … a fost reziliat (f.63), demarându-se procedura executării silite împotriva pârâtei pentru recuperarea  bunului (BELARUS 952,3) şi a creanţelor de către ….. (f.181-191).

În aceste condiţii, instanţa reţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în contractul de leasing nr. … şi nr. …., respectiv nu a obţinut acordul prealabil al finanţatorului pentru cesionare, iar lipsa acestui acord, se reflectă şi asupra contractului de vânzare-cumpărare nr.132, din de 30.05.2013.

Astfel, în lipsa acordului finanţatorului, pârâta în calitate de cedent nu se putea obliga valabil să cesioneze gratuit contractele de leasing către reclamantă.

Totodată, nici ulterior încheierii contractului, pârâta nu a făcut dovada vreunui demers pentru obţinerea acestui acord, ori altui demers pentru executarea obligaţiilor contractuale, aspect care rezultă şi din adresa emisă de … (f.64-65).

În aceste condiţii, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile excepţiei de neexecutare (obligaţii ce rezultă din acelaşi contract nr.132 din data 30.05.2013, exigibile- pârâta trebuia să demareze cesiunea încă de la momentul încheieri contractului, neexecutarea obligaţiei de cesionare a contractelor de leasing; existanţa culpei pârâtei), iar efectul excepţiei de neexecutare constă în suspendarea forţei obligatorii a contractului, cu consecinţa că partea care invocă excepţia de neexecutare nu poate fi urmărită silit în justiţie pentru executarea obligaţiilor sale.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse, instanţa urmează să respingă cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată şi va respinge cererea reconvenţională, aşa cum a fost modificată formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare