Contracte. Repunerea părţilor în situaţia anterioară

Obligaţia repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod civil. Esenţa acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite inclusiv plata preţului imobilului cumpărat cu clauza întreţinerii, chiar dacă aceste obligaţii au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. În concluzie, principiul restituirii in integrum nu se confundă cu acţiunea în nulitatea actului juridic-rezoluţiunea contractului de întreţinere, ci este consecinţa acestei acţiuni civile în instanţă.

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001229

Dosar nr.X/232/2015 APEL

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR.1229

Şedinţa publică din data de 16.11.2016

Instanţa constituită din :

Preşedinte : CC

Judecător: CC

  Grefier : CC

Pe rol fiind soluţionarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă CC, domiciliată în comuna CC, judeţul Dâmboviţa, împotriva  sentinţei civile nr.447/9.03.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr.X/232/2015,  în contradictoriu cu intimata intervenientă CC, domiciliată în CC şi cu intimatul reclamant CC, domiciliat în CC,  având ca obiect restabilire situaţie anterioară.

Apel legal timbrat cu suma de 303 lei, conform chitanţei aflată la fila 16 dosar apel.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns apelanta pârâtă CC, asistată de avocat CC, lipsă fiind celelalte părţi.

Grefierul de şedinţă, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanţă, pentru după care,

După referatul cauzei, preşedintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.

La întrebarea instanţei apelanta pârâtă CC arată că nu cunoaşte şi nici nu crede că tatăl său ar fi primit suma de 10.000 lei drept preţ pentru încheiarea contractului cu clauză de întreţinere.

Apărătorul apelantei pârâte, avocat CC arată că nu mai au alte cereri de formulat sau incidente de soluţionat.

Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluţionat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţii prezente în ordinea şi condiţiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-şi susţine cererile şi apărările formulate în proces.

Apărătorul apelantei pârâte, avocat CC, având cuvântul, arată că prin sentinţa civilă nr.554/5.04.2011 rămasă definitivă şi irevocabilă la 16.03.2012 s-a stabilit că este un contract pur de întreţinere şi s-a dispus rezoluţiunea acestuia. Faptul că nu s-a plătit acel preţ, această plată nu a fost făcută efectiv ci a fost menţionat în contract în vederea evaluării taxelor notariale. Intenţia a fost de înstrăinare sub formă de întreţinere. Acţiunea este înregistrată la data de 16.03.2015 şi s-a încercat să se obţină o plată nedatorată. Având în vedere aspectele detaliate prin cererea de apel, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile şi pe fond respingerea acţiunii. În caz de respingere a acestui prim motiv de apel, solicită admiterea apelului cu privire la cel de-al doilea motiv de apel invocat în subsidiar. Consideră că erau aplicabile disp.art.6 alin.5,6 Cod civil şi pe cale de consecinţă trebuia să se aibă în vedere că reclamantul nu putea să solicite întreaga sumă ci numai cota parte din această sumă. Mai arată că intimata CC nu şi-a însuşit cerere de chemare în judecată şi că au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, astfel cum au detaliat şi argumentat prin cererea de apel. Cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr.X/232/2015 reclamantul CC a chemat în judecată pe pârâta CC solicitând să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a  rezoluţiunii contractului de întreţinere autentificat de notar public CC sub nr.726 din 21.02.007 şi restituirea sumei de 10.000 lei, reprezentând preţul achitat pentru imobilul dobândit în baza contractului menţionat anterior; restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit al imobilului. Solicită şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii  arată că la data de 21.02.2007 a cumpărat de la numitul CC, tatăl pârâtei (decedat la data de 24.08.2010) imobilul situat în intravilanul comunei CC, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53, compus din suprafaţa de 4.209 mp teren din care: 651 mp curţi – construcţii, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53 – 1 şi cota de 5/8 din casa C1 construită din cărămidă, acoperită cu tablă, în suprafaţă de 34,70 mp, cota de 5/8 din anexa C2 construită din paiantă, acoperită cu carton, în suprafaţă de 34 mp; 3.558 mp teren arabil, identificat cu nr. cadastral provizoriu 53 – 2 cu următoarele vecinătăţi: N- moştenitorii defunctului CC; E- DC 1 – moştenitorii defunctului CC şi V- DE 119.

Preţul contractului a constat în suma de 10.000 lei, care a fost primit de la înstrăinător în ziua autentificării, conform declaraţiilor, respectiv în data de 21.02.2007, precum şi obligaţia dobânditorilor de a acorda întreţinerea constând din procurarea hranei zilnice, asigurarea menajului şi în caz de neputinţă, asistenţă medicală, iar la deces obligaţia de a îndeplini rânduielile obişnuite conform datinii.

Se precizează că prin sentinţa civilă nr.1581 pronunţată de Judecătoria Găeşti la data de 11.10.2007 s-a admis cererea formulată de CC şi CC, în contradictoriu cu pârâta CC şi s-a dispus partajarea bunurilor şi ieşirea din indiviziune conform încheierii interlocutorii şi raportului de expertiză tehnică de specialitate construcţii; s-a atribuit în proprietate şi posesie reclamanţilor lotul nr.1 compus din: casă cu 2 camere (12.566 lei) şi anexa cu 2 camere (valoare 9.550 lei) Total valoare lot: 13.823 lei. Au fost obligaţi să plătească sultă lotului nr.2 în valoare de 8.293 lei. Sentinţa a fost definitivă şi irevocabilă.

Datorită faptului că pârâta CC  a refuzat în mod constant, chiar şi la intervenţia executorului judecătoresc, primirea sultei, suma datorată a fost achitată prin mandat poştal.

Prin  acţiunea înregistrată sub nr.X/232/2010 CC i-a acţionat în judecată solicitând să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.726/21.02.2007 de notar public CC, contract sus menţionat în prezenta cerere.

Prin  sentinţa civilă nr.554 pronunţată de Judecătoria Găeşti la data de 5.04.2011 s-a admis acţiunea formulată şi s-a dispus rezoluţiunea contractului arătat, iar sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr-.274/16.03.2012 prin care Tribunalul a respins ca nefondat recursul.

Deşi până la pronunţarea sentinţei arătate reclamantul a făcut multe cheltuieli de îmbunătăţire, aducând plus valoare imobilului, aceste pretenţii vor face obiectul unei alte cereri, ce va avea ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra construcţiilor existente, datorită faptului că are calitatea de coproprietar, deţinând cota de 3/8 din casa C1 construită din cărămidă, acoperită cu tablă în suprafaţă de 34,70 mp şi cota de 3/8 din anexa C2 construită din paiantă, acoperită cu carton, în suprafaţă de 34 mp, construcţii situate în intravilanul comunei CC, identificat cu nr. cadastral 726/2007.

Se mai menţionează că CC a investit instanţa cu o cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere menţionat în prezenta cerere, însă în timp, în luna august 2010 acesta a decedat, iar pârâta CC, în calitate de fiică vitregă şi moştenitoare a defunctului şi-a însuşit şi continuat acţiunea introdusă.

În ceea ce priveşte  impozitele plătite până la momentul rezoluţiunii, în caz de rezoluţiune, ele trebuie să fie restituite de către proprietarul imobilului, deoarece el redobândeşte dreptul de proprietate.

De asemenea, se precizează că principiul restabilirii situaţiei anterioare este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Acest principiu este consecinţa principiului retroactivităţii efectelor nulităţii şi totodată, apare ca mijloc de asigurare a eficienţei lui practice.

Se mai arată că regimul juridic aplicabil rezoluţiunii/rezilierii contractului încheiat înainte de data de 1 octombrie 2011 este cel stabilit de dispoziţiile vechiului Cod civil, inclusiv în ceea ce priveşte materia prescripţiei extinctive şi decăderii, această interpretare fiind confirmată de alin 4, art.6 din Codul civil şi disp.art.201 – 205 din Legea nr.71/2011.

De asemenea, mai arată că restituirea preţului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligaţii contractuale are semnificaţia repunerii părţilor în situaţia anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluţiunii contractului, în temeiul art.1020-1021 Cod civil, ceea ce în momentul de faţă are autoritate de lucru judecat.

La data de 31.03.2015 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care arată că obiectul cererii nu este rezoluţiunea contractului ci restituirea preţului achitat la încheierea contractului de întreţinere, respectiv suma de 10.000 lei, suma arătată este cu precizie determinată în contractul nr.726/2007, nefiind necesar nici un calcul distinct pentru acest aspect. A mai precizat că înscrisul pe care se sprijină cererea este contractul de întreţinere autentificat sub nr.726/21.02.2007 de notar public CC, coroborat cu cele două sentinţe ataşate la dosarul cauzei iar în cuprinsul convenţiei părţilor CC şi CC, pe de o parte şi CC pe de altă parte, s-a stipulat expres ca suma de 10.000 lei a fost primită de la înstrăinător chiar la data autentificării, recunoscând acest aspect prin însuşi cuprinsul şi semnarea actului.

Ca efect al rezoluţiunii, bunul înstrăinat în patrimoniul beneficiarului întreţinerii, cu efect retroactiv, adică de la data încheierii contractului desfiinţat. Din acest punct de vedere este ca şi cum acel contract nu s-ar fi încheiat. În schimb, beneficiarul întreţinerii nu este obligat să restituie celeilalte părţi contravaloarea întreţinerii de care a beneficiat. Tot astfel, beneficiarul întreţinerii trebuie să restituie şi suma de bani primită cu titlu de preţ al imobilului înstrăinat, în condiţiile în care a primit o astfel de sumă şi a primit-o, aşa cum a arătat. În ceea ce priveşte impozitele plătite până la momentul rezoluţiunii, în caz de rezoluţiune, ele trebuie să fie restituite de către proprietarul imobilului, deoarece al redobândeşte dreptul de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 447/9.03.2016, Judecătoria Găeşti,  a  admis acţiunea formulată de reclamantul CC, contradictoriu cu pârâta CC, şi intervenient forţat CC, astfel cum a fost restrânsă la data de 31.03.2015, a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 10.000 lei, reprezentând suma achitată de acesta în timpul căsătoriei cu intervenienta forţată, cu titlu de preţ, în contractul de întreţinere autentificat sub nr.726/21.02.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 605 lei cheltuieli de judecată către reclamant (taxa judiciară de timbru).

A reţinut instanţa de fond că prin sentinţa civilă nr.554/05.04.2011 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr.X/232/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.274/2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul CC, decedat în cursul procesului şi continuată de moştenitoarea CC împotriva pârâţilor CC şi CC şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.726 la data de 21 februarie 2007 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi CC şi CC din CC, obligând pe pârâţi la cheltuieli de judecată constând în timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru.

Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la restabilirea situaţiei anterioare, deoarece nu a fost învestită cu o astfel de cerere, formulată însă pe cale separată în cauza de faţă.

Din cuprinsul contractului de întreţinere instanţa reţine că s-a consemnat primirea preţului de 10.000 lei de către înstrăinător, beneficiarul întreţinerii şi plata acestuia de către întreţinători, la data autentificării contractului, acest aspect fiind reţinut şi în considerentele sentinţei civile nr.554/2011 (a se vedea paragraful penultim de la fila 8 a sentinţei).

Deşi contractul de întreţinere este în esenţă un contract aleatoriu, s-a reţinut în doctrină şi jurisprudenţă că, urmare a rezoluţiunii, creditorul are obligaţia să restituie suma de bani primită cu titlu de preţ, ca prestaţie accesorie întreţinerii, sub acest aspect contractul neavând caracter aleatoriu.

Instanţa nu poate reţine, peste cuprinsul contractului autentificat de notarul public cât şi peste cuprinsul hotărârii judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, apărarea pârâtei că în realitate nu s-ar fi achitat suma menţionată cu titlu de preţ în contract.

De asemenea, este lipsit de relevanţă că doar reclamantul, care în prezent este divorţat de soţia sa, parte în contractul de întreţinere, a solicitat restituirea preţului, acesta fiind îndreptăţit să pretindă şi să primească întreaga sumă, iar nu doar ½, urmând a se desocoti ulterior cu fosta soţie, cocreditoare a obligaţiei de restituire a preţului de către debitoarea pârâtă.

Din perspectiva pârâtei, ca debitor al obligaţiei de restituire a preţului în calitate de moştenitoare a defunctului CC, beneficiarul contractului de întreţinere, obligaţia de plată nu este divizibilă ci solidară faţă de cei doi creditori îndreptăţiţi la restituirea preţului.

Conform art.1034 din Codul civil în vigoare la data contractului, aplicabil deci efectelor acestuia, conform art.6 alin.2 din Cod civil intrat în vigoare de la data de 1.10.2011, în cazul solidarităţii active fiecare dintre creditori este îndreptăţit să ceară debitorului obligaţiei plata întregii creanţe datorate iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori debitorul comun este liberat faţă de toţi creditorii săi solidari.

Totuşi, după chemarea sa  în judecată de către unul dintre creditori, debitorul nu poate plăti decât acestuia, fapt ce rezultă din dispoziţiile art.1035 alin. 1 Cod civil.

Tot astfel, instanţa reţine că, potrivit art.1038 Cod civil, creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori în toate actele care pot avea ca efect conservarea obligaţiilor, însă potrivit art. 1037 Cod civil creditorul solidar care a încasat creanţa este obligat să o împartă cu ceilalţi creditori, dacă nu probează că obligaţia a fost contractată în interesul său.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtă CC, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună , admiterea apelului , casarea sentinţei civile nr.447/09.03.2016 , iar pe fond respingerea acţiunii.

Analizând cu atenţie si la justa lor valoare considerentele reţinute de instanţa de fond in susţinerea soluţiei pronunţate , se poate observa foarte clar faptul ca instanţa nu a dat dovada de imparţialitate , interpretând probele administrate strict in favoarea reclamantului , dand astfel o interpretare greşita actului juridic dedus judecaţii , pronunţând o hotărâre judecătoreasca netemeinica si nelegala .

Prin Sentinţa civila nr.554/05.04.2011 pronunţata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010 rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 274/16.03.2012 pronunţata de Tribunalul Dambovita in Dosarul civil nr. X/232/2010 , a fost soluţionat in tot fondul procesului , astfel ca are de la pronunţare putere de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşata .

Astfel , in considerentele Sentinţei civile nr.554/05.04.2011 , instanţa in mod corect a reţinut ca natura contractului ( pag.9 alin.4 ) care face obiectul prezentei cauze este de intretinere si nicidecum de vanzare-cumparare asa cum si-au formulat paraţii apărarea , aceasta fiind considerata ca neîntemeiata .

Astfel ca , prin hotărârea judecătoreasca enunţata mai sus ,s-a dispus rezolutiunea contractului de intretinere autentificat sub nr.726/02.02.2007 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi CC si CC , ca urmare a neindeplinirii obligaţiilor de

intretinere asumate de CC si CC , fara sa se dispună restabilirea situaţiei anterioare , intrucat de drept bunul reintra in patrimoniul beneficiarului intretinerii ( sau moştenitorilor acestuia ) in cazul desfiinţării contractului ca urmare a neindeplinirii obligaţiilor de intretinere asumate .

Instanţa se pronunţa asupra restabilirii situaţiei anterioare numai in cazul in care din conţinutul contractului a cărui rezolutiune se cere si se dispune ,se constata ca acesta are la baza prestaţii reciproce ( exemplu : contract de vanzare-cumparare ,in care urmare a desfiinţării contractului, cumpărătorul restituie bunul, iar vânzătorul restituie preţul primit).

In cazul contractului de intretinere , ca urmare a desfiinţării acestuia , nu se pune problema restabilirii situaţiei anterioare , in sensul predării prestaţilor reciproce ( predarea bunului si a preţului primit ca in cazul vânzării cumpărării ), nefiind aplicabil principiul de drept restitutio in integrum ,intrucat asa cum am arătat si mai sus in urma desfiinţării contractului de intretinere bunul se intoarce de drept in patrimoniul proprietarului care nu a beneficiat de intretinerea asumata , iar debitorul intretinerii nu are ce sa primească pentru a fi pus in situaţia anterioara , intrucat el era beneficiarul imobilului doar in baza intretinerii pe care trebuia sa o acorde ,dupa decesul beneficiarului intretinerii .

Mai mult decât atat, se poate observa ca in cadrul Dosarului nr. X/232/2010 in care Judecătoria Gaesti a pronunţat Sentinţa civila nr. 554/05.04.2011, reclamantul CC si fosta sa soţie CC ,nu au formulat nici o apărare sau produs vreo proba din care sa rezulte ca au achitat efectiv suma de 10.000 lei precizata in contractul de intretinere .

In considerentele Sentinţei civile nr. 554/05.04.2011 pagina 5 alin . 7, 8,9,10 si 11 instanţa a menţionat punctul de vedere al paraţilor CC si CC invederat in întâmpinarea formulata , din care rezulta cu certitudine ca aceştia nu au achitat suma de10.000 lei solicitata in prezenta cauza , contractul fiind doar de intretinere , aspect pe care insa instanţa de fond care a pronunţat Sentinţa civila nr.447/09.03.2016 in Dosarul civil nr X/232/2015 , aflat pe rolul Judecătoriei Gaesti ( hotărâre judecătoreasca atacata prin prezenta cerere de apel ) , nu le-a luat in considerare la pronunţarea soluţiei , dar care erau justificate in aflarea adevărului.

Conform contractului de intretinere nu numai reclamantul CC trebuia sa asigure intretinere , ci si foasta sa soţie CC , ambii aveau calitatea de beneficiari ( dobanditori) ai imobilului in schimbul intretinerii ce trebuiau sa o asigure .

Aceştia au divorţat in anul 2011 , conform Sentinţei civile nr. 7207 / 07.10.2011 pronunţata de Judecătoria Sector 6 Bucureşti in Dosarul civil nr. X/303/2011 .

Suma de 10.000 lei precizata in Contractul de întreţinere nr. 726/21.02.2007 , nu a fost achitata efectiv de către reclamant si fosta sa soţie , aceasta suma a fost menţionata in contract in vederea evaluării intretinerii , evaluare ce era necesara pentru stabilirea taxelor notariale ce trebuiau percepute de notarul public in vederea perfectării si autentificării contractului de întreţinere.

Astfel ca , aceasta suma nefiind achitata in mod efectiv, este inadmisibil sa se solicite restituirea sa .

Faptul ca , suma de 10.000 lei nu a fost achitata efectiv , rezulta atat din considerentele , cat si din dispozititvul Sentinţei civile nr.554/05.04.2011 pronunţata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010, instanţa constatând si reţinând ca , contractul este unul de intretinere si nu de vanzare-cumparare , motiv pentru care nu a dispus restituirea sumei de 10.000 lei, pe care o solicita reclamantul CC in prezenta acţiune.

Consideră ca , in mod corect instanţa de fond trebuia sa aiba in vedere dispoziţiile art. 6 alin. 5 si 6 din Noul Cod civil.

Astfel , desi contractul de intretinere ce a făcut obiectul rezolutiunii a fost încheiat sub imperiul legii vechi ( codul civil vechi ) , obligaţia de restituire a pretinsului pret s-a născut la data de 16.03.2012 , data la care Sentinţa civila nr. 554 /5.04.2011 pronunţata de Judecătoria Gaesti in Dosarul civil nr. X/232/2010 , prin care s-a dispus rezolutiunea contractului de intretinere, a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 274/16.03.2012 pronunţata de Tribunalul Dambovita ( adică , este o situaţie juridica născuta dupa intrarea in vigoare a noului cod civil ) .

Mai mult decât atat, se poate observa ca reclamantul a înregistrat prezenta acţiune la instanţa la data de 16.03.2015 , data la care se implinea termenul de prescripţie de 3 ani de la care s-a născut dreptul la acţiune , situaţie fata de care instanţa a apreciat ca aceasta este formulata in termen .

Astfel , având in vedere ca asa cum a arătat mai sus aceasta obligaţie de restituire s-a născut la data de 16.03.2012 , deci ulterior intrării in vigoare a noului cod civil , reprezentând o situaţie juridica născuta dupa intrarea in vigoare a noului cod civil, consideră ca instanţa de fond trebuia sa aiba in vedere si sa aplice la pronunţarea hotărârii dispoziţiile noului cod civil privind - obligaţiile divizibile si obligatiile indivizibile .

Prin întâmpinarea formulată reclamantul CC a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi nefondat, păstrarea ca legală şi temeininică a sentinţei atacate.

Se arată că, contractul părţilor îndeplineşte condiţiile art.1171 Cod civil şi se bucură de prezumţia de validitate.

Ca efect al rezoluţiunii, bunul înstrăinat se reîntoarce în patrimoniul beneficiarului întreţinerii, cu efect retroactiv, adică de la data încheierii contractului desfiinţat.Din acest punct de vedere este ca şi cum acel contrat nu s-ar fi încheiat. În schimb beneficiarul întreţinerii nu este obligat să restituie celeilalte părţi contravaloarea întreţinerii de care a beneficiat.

Susţinerile apelante sunt netemeinice şi nefondate.

Cu privire la autoriatea de lucru judecat, priveşte rezoluţiunea contractului de întreţinere dar, aşa cum a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul cererii este repunerea părţilor în situaţia anterioară ca urmare a rezoluţiunii contractului şi restituirea sumei de 10.000 leo achitată cu titlu de preţ, în virtutea principiului restabilirii situaţiei anterioare.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, câtă vreme sentinţa nr.554/2011 a rămas definitivă şi irevocabilă la 16.03.2012 prin decizia nr.274 a Tribunalului Dâmboviţa, iar sesizarea instanţei a fost făcută la 13.03.2015, înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani, fiind aplicabile dispoziţiile vechiului cod civil.

Principiul restabilirii situaţiei anterioare sau al repunerii în situaţia anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituiot, astfel încît părţile raportului juridic să ajungă la situaţia în care acet act juridic nu s-ar fi încheiat.

Cu privire la divizibilitatea obligaţiei, este lipsit de relevanţă, întrucât dpar el a solicitat restituirea preţului, fiind îndreptăţit cum în mod corect a statuat instanţa să primească întreaga sumă.

Aplicabilitatea noului cadru de reglementare al rezoluţiunii/rezilierii contractului şi dispoziţii tranzatorii.Faţă de disp.art.2 şi 5 ale art.6 din Codul civil rezultă că noul cadru de reglementare se aplică exclusiv în materia contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.

Restituirea preţului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligaţii contractale, are semnificaţia repunerii părţilor în situaţia anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluţiunii contractului, în temeiul art.1020-1021 Cod civil,ceea ce în momentul de faţă are autoritate de lucru judecat.

Cu privire la lipsa de la interogatoriu, în raport de actul autentic existent, administrarea interogatoriului apare ca fiind inutilă, cererea fiind probată prin chiar actele depuse la dosarul cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată apelul ca nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor privind efectele rezoluţiunii unui contract de vânzare cumpărare cu clauza întreţinerii asupra restituirii preţului plătit cu ocazia încheierii acestui contract, autentificat sub nr.726/21.II.2007 de Notar Public CC urmare a principiului restitutio in integrum sau repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului juridic.

Sunt neîntemeiate susţinerile apelantei pârâte CC în sensul că instanţa de fond nu a dat dovadă de imparţialitate, interpretând probele din dosar în favoarea reclamantului CC, dând astfel o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre judecătorească netemeinicp şi nelegală.

S-a susţinut de către apelantă că natura contractului de întreţinere autentificat sub nr.726/21.II.2007 de către Biroul Notarului Public CC, este un contract de întreţinere nu de vânzare-cumpărare cu plata preţului bunului vândut.

Cu privire la natura contractului încheiat între părţi, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, atât în cuprinsul sentinţei civile nr.554/5.IV.2011, pronunţată de Judecătoria Găeşti, cât şi prin decizia civilă nr.274/16.III.2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa prin care s-a respins recursul pârâtului CC, împotriva sentinţei precizate, că natura contractului ce face obiectul acestei cauze este de întreţinere, aşa cum este precizată prin chiar titlul contractului şi prin calificarea expresă dată în conţinutul acestuia, stabilită de ambele părţi contractante, prin voinţa lor,precizată în scris şi încheiată în faţa unui notar public, constituind astfel un act juridic autentic, cu efecte erga omnes.

Acest caracter al contractului de întreţinere încheiat între părţi rezultă din însuşi dispozitivul sentinţei civile nr.554/5.IV.2011, pronunţată de Judecătoria Găeşti, prin care s-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.726/21.II.2007 la BNP CC şi CC pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere de către pârâţii CC şi CC faţă de vânzătoarea imobilului CC, în prezent decedată, acţiunea fiind continuată  de succesoarea acesteia CC.

Nimeni nu poate împiedica părţile în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza întreţinerii să instituie şi plata unui preţ,  o sumă de bani, în completarea întreţinerii vînzătoarei până la deces, aşa cum s-a procedat în cazul analizat, din care rezultă că preţul bunului vândut constă din plata sumei de 10.000 lei care a fost primită de defuncta vânzătoare CCia la data autentificării actului 21 februarie 2007 (f.5-6 dosar fond), precum şi obligaţia dobânditorilor CC şi CC de a acorda înstrăinătorului  întreţinere la domiciliul acestuia din imobilul înstrăinat-casă şi anexe şi suprafaţa de 4209 mp teren aferent, situat în extravilanul comuneiCC, satulCC, judeţul Dâmboviţa.

Cu alte cuvinte, natura contractului de întreţinere încheiat între părţi, este complexă, fiind atât un contract de întreţinere pe tot timpul vieţii vînzătoarei, cât şi un contract de vânzare-cumpărare, avându-se în vedere plata preţului imobilului de 10.000 lei primită de vânzătoare la data autentificării actului.

Cum prin sentinţa civilă nr.554/5.IV.2011, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr.X/232/2010, s-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere nr.726/21.II.2007 încheiat între părţi, se consideră actul desfiinţat de plin drept, ca şi când acesta nu ar fi existat niciodată între părţi.

Drept urmare, se impune restituirea în întregime a tuturor prestaţiilor efectuate de părţi, inclusiv restituirea preţului imobilului vândut, respectiv a sumei de 10.000 lei.

Repunerea părţilor în situaţia anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat niciodată.

Acest principiu vizează efectele nulităţii actului juridic între părţile raportului juridic născut din actul respectiv şi se poate realiza atât în cadrul acţiunii dse bază privind rezoluţiunea contractului de întreţinere, cât şi separat, printr-o acţiune civilă în pretenţii, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o decizie de speţă.

În vechiul cod civil care este aplicabil în acţiunea de faţă, acest principiu nu a fost reglementat în mod special, nici în vreo lege specială.

Cu toate acestea, a fost frecvent întâlnit în viaţa socială, fiind creaţia practicii judiciare şi a libertăţii de specialitate, care i-au aplicat regulile din teoria generală a obligaţiei civile, dacă părţile nu au prevăzut aceste reguli.

În noul cod civil s-a legiferat contractul de întreţinere în art.2254-2263, stabilindu-se  condiţiile de valabilitate, efectele pentru părţi, anularea, rezoluţiunea ori rezilierea sa prin hotărâre judecătorească.

Ori, instanţa de judecată trebuia să judece în litera şi spiritul legii, acesta din urmă rezultând, aşa cum s-a precizat mai sus şi din practica judiciară şi literatura de specialitate, care s-au pronunţat în mod constant, prin admiterea principiului restituirii integrale a  prestaţiilor părţilor dintr-un contract de întreţinere rezoluţionat de instanţa de judecată.

Cu atât mai mult, trebuie reţinut de către tribunal că, potrivit principiului restitutio in integrum, tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

Această obligaţie a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere a fost expres prevăzută de legiuitor în art.1254 alin.3 Noul Cod civil, text ce rezultă din practica judiciară şi literatura de  specialitate referitoare la această instituţie juridică.

Esenţa acestui principiu este aceea că în cazul în care un contract este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite inclusiv plata preţului imobilului cumpărat cu clauza întreţinerii, chiar dacă aceste obligaţii au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

În concluzie, principiul restituirii in integrum nu se confundă cu acţiunea în nulitatea actului juridic-rezoluţiunea contractului de întreţinere, ci este consecinşa acestei acţiuni civile în instanţă.

Cu alte cuvinte, urmare a admiterii acţiunii în rezoluţiune contractul de întreţinere prin sentinţa civilă nr.554/5.IV.2011 pronunţată de Judecătoria Găeşti s-a admis şi acţiunea în pretenţii  a cumpărătorilor imobilului cu  clauza întreţinerii şi plata preţului de 10.000 lei,. Moştenitorii vânzătoarei defuncte fiind obligaţi la plata preţului achitat de reclamanţii intimaţi la data autentificării vânzării cumpărării cu clauza întreţinerii.

Este neîntemeiată susţinerea apelantei pârâte potrivit căreia reclamanţii nu au achitat preţul bunului cumpărat de 10.000 lei, întrucât, pe de o parte suma este precizată în mod expres în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare încheiat la notariat, iar pe de altă parte, împotriva actului scris nu se poate face dovada contrară cu privire la plata bunului vândut, respectiv neplata preţului.

De altfel, nu există nici o dovadă la dosarul în rezoluţiunea contractului de întreţinere ori în dosarul de pretenţii, de neplată a acestei sume de către reclamanţii intimaţi.

Neîntemeiată este şi susţinerea apelantei potrivit căreia autoarea sa nu a vândut imobilul în discuţie, întrucât nu avea unde locui după vânzarea imobilului, întrucât, din cuprinsul contractului de întreţinere rezultă fără dubii, că vânzătoarea CC a înstrăinat imobilul proprietatea sa, cu preţul de 10.000 lei şi obligaaţia de întreţinere pe parcursul vieţii şi cheltuieli de înmormântare, fără a-şi prerezerva vreun drept de habitaţie, ceea ce înseamnă că părţile s-au înţeles ca aceasta să locuiască în continuare în acelaşi imobil.

Nefondată este şi susţinerea apelantei privitoare la faptul că acţiunea în pretenţii a fost fprmilată doar de un cumpărător al imobilului-CC şi nu şi de soţia acestuia CC în prezent divorţaţi, întrucât, potrivit art.78 Cod procedură civilă instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a intervenientei forţate CC, parte în contractul de întreţinere, din care derivă pretenţiile deduse judecăţii.

Cu privire la principiul solidarităţii active dintre creditori, art.1034 Cod civil prevede că, oricare dintre creditori este îndreptăţit să ceară debitorului obligaţiei plata întregii creanţe datorate iar plata efectuată numai unuia dintre creditori liberează creditorul faţă de toţi creditorii săi solidari.

În sfârşit, restituirea preţului bunului cumpărat, respectiv a sumei de 10.000 lei, se fundamentează pe îmbogăţirea gără justă cauză (actio de in rem verso), iar în cazul contractelor sinalagmatice, deci şi a contractului de întreţinere, acţiunea se fundamentează pe plata nedatorată (art.1092 Cod civil vechi), întrucât obligaţiile părţilor dintr-un contract sinalagmatic desfiinţat retroactiv  apare ca şi când nu a existat niciodată.

Urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat şi să păstreze sentinţa primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă CC, domiciliată în CC, împotriva  sentinţei civile nr.447/9.03.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr.X/232/2015,  în contradictoriu cu intimata intervenientă CC, domiciliată în CC şi cu intimatul reclamant CC, domiciliat în CC.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16.11.2016.

Domenii speta

Spete similare