Întinderea renumeraţiei lichidatorului judiciar. Implicaţiile modificărilor Codului fiscal referitor la măsurile de simplificare – taxare inversă – art. 160, asupra renumeraţiei lichidatorului judiciar.

Întinderea renumeraţiei lichidatorului judiciar. Implicaţiile modificărilor Codului fiscal referitor la măsurile de simplificare – taxare inversă – art. 160, asupra renumeraţiei lichidatorului judiciar.

- Legea nr. 85/2006, republicată

- Codul fiscal, art. 160

Prin Sentinţa 450/18 martie 2011, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureş nr.186/1371/2007 a admis în parte contestaţia formulată de  creditorul contestator M.F.P. - D.G.F.P. Mureş în contradictoriu cu debitoarea falită SC B. SA Târnăveni, prin lichidator judiciar R.V.A. Mureş SPRL faţă de planul de distribuire înfăţişat de lichidator  la 04.01.2011 şi în consecinţă a modificat planul de distribuire contestat, în sensul diminuării întinderii remuneraţiei cuvenite lichidatorului judiciar de la 97.545,15 lei la 85.881,86 lei, precum şi a TVA corespunzător de la 23.410,84 lei la 20.611,65 lei.

Judecătorul sindic a admis în parte contestaţia aceluiaşi creditor formulată împotriva raportului de distribuire din 04.01.2011 şi a dispus refacerea acestuia în sensul completării şi explicitării fără echivoc a plăţilor în cuantum de 67.455,60 lei reprezentând prestări servicii, precum şi respectarea exigenţelor impuse de dispoziţiile art.122 alin.1 1 din legea nr.85/2006, republicată şi a dispoziţiilor art.122 alin.1 din acelaşi act normativ.

Judecătorul sindic a reţinut că prin Încheierea 478/13.02.2009 s-a stabilit în beneficiul lichidatorului judiciar provizoriu a remuneraţiei la fel provizorie, de 4500 lei fără TVA pentru întreaga activitate desfăşurată în procedură, dar pe de altă parte, prin hotărârea adunării generale a creditorilor din 27.03.2009 i s-a recunoscut lichidatorului judiciar, confirmat, dreptul la o remuneraţie doar în componentă procentuală de 7% din încasările obţinute şi o remuneraţie în calitate de administrator judiciar de 6000 lei fără TVA, pentru perioada 14.02.2009-14.10.2010, o remuneraţie de 59.582,34 lei fără TVA.

S-a constatat că pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010  i se cuvine lichidatorului judiciar suma totală de 145.464,20 lei din care 59.582,34 lei deja i-a fost recunoscută prin Sentinţa 2423/28.06.2010 pentru perioada 14.02.2009-14.10.2009, prin urmare, pentru perioada 15.10.2009-30.11.2010 remuneraţia ce i se cuvine este de 85.881,85 lei pentru care datorează TVA 20611,65 lei.

Referitor la argumentarea şi dovedirea „aserţiunilor” cuprinse în raportul de distribuţie contestat, judecătorul sindic a constatat o superficialitate a lichidatorului judiciar, astfel că a dispus refacerea raportului de distribuire nr.2/04.01.2011 în sensul explicitării şi completării privind plăţile în cuantum de 67.455,60 lei.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de lichidatorul judiciar R.V.A. Mureş SPRL care a solicitat modificarea în sensul respingerii contestaţiei creditoarei D.G.F.P. Mureş, deoarece Planul de distribuire din 4 ianuarie 2011 este o variantă refăcută a planului de distribuire din 27 decembrie 2009, fiind observate şi incluse toate obiecţiunile iniţiale ale creditorului contestator.

S-a precizat că  diferenţa de 14.462,48 lei nu a fost trecută în planul de distribuţie iniţial întrucât la vremea respectivă erau în vigoare prevederile Codului fiscal referitor la măsurile de simplificare – taxare inversă - art.160, iar TVA nu poate fi considerată că face parte din remuneraţia lichidatorului judiciar, aceasta fiind un impozit indirect, care se virează la bugetul de stat.

În ceea ce priveşte obligarea la prezentarea comitetului  creditorilor a raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi încasare de creanţe, recurentul a precizat că această obligaţie a fost îndeplinită potrivit extrasului din BPI nr.699/19.01.2011 iar referitor la completarea şi explicitarea plăţilor în cuantum de 67.566,50 lei, la fel , după pronunţarea sentinţei, a fost îndeplinită şi această obligaţie procesuală, prin urmare cele două solicitări au rămas fără obiect.

Intimata D.G.F.P. Mureş a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece soluţia pronunţată nu poate fi lovită de vreo critică, instanţa fiind obligată să arate fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele administrate, excepţii, norme juridice aplicate, aspecte care s-au concretizat clar în sentinţă.

S-a precizat că în ceea ce priveşte remuneraţia lichidatorului judiciar în sumă de 97.545,15 lei şi TVA aferent de 23.410,84 lei propuse a fi distribuite, în condiţiile în care  raportarea procentului de 7% se face la suma încasată de la ultima distribuire, respectiv suma de 1,239.165,82 lei, remuneraţia ar fi cu mult mai mică decât suma propusă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art.3041 Cod procedură civilă  instanţa constată că recursul lichidatorului judiciar este fondat doar în ceea ce priveşte întinderea remuneraţiei. Astfel, judecătorul sindic reţine că pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010 i se cuvine lichidatorului judiciar cu titlu de remuneraţie  suma totală de 145.464,20 lei, din care 59.582,34 lei deja i-a fost recunoscută prin Sentinţa 2423/28.06.2010, pentru perioada 14.02.2009-14.10.2009.

Dacă din suma totală de 145.464,20 lei se scade suma deja recunoscută anterior de 59.582,34 lei, rezultă o diferenţă de 85.881,96 lei. La suma totală de 145.464,20 lei se calculează TVA în cuantum de 34911,40 lei, deoarece aşa cum susţine recurentul s-a modificat textul art.160 Cod fiscal.

Adunând suma de 85.881,96 lei diferenţa de remuneraţie de până la 145.464,20 lei cu suma de 34.911,40 lei reprezentând TVA de 19% aferentă suma totale de 145.464,20 lei, rezultă 120.793,36 lei. Astfel spus, suma de 97.545,15 lei solicitată cu titlu de remuneraţie de lichidator include suma de 85.881,96 lei ce reprezintă diferenţa dintre remuneraţia totală de 145.464, 20 lei calculată prin aplicarea procentului de 7% şi suma de 59.582,34 lei deja recunoscută potrivit hotărârii judecătorului invocată şi suma de 11.320,64 lei ce reprezintă TVA aferent diferenţei de 59.582,34 lei. Suma de 23.410,84 lei include TVA de 16.318,55 lei aferent sumei de 85.881,96 lei la care se adaugă onorariul fix de 6000 lei şi TVA aferent de 1140 lei.

Judecătorul sindic a procedat doar matematic la scăderea din totalul sumei de 145.464,20 lei ce i se cuvine lichidatorului judiciar cu titlu de remuneraţie procentuală de 7% pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010, suma de 59.582,34 lei deja recunoscută prin Sentinţa 2423/28.06.2010 şi a adăugat TVA acestei diferenţe, fără  însă a lua în calcul TVA-ul aferent sumei deja recunoscute precum şi suma de 6000 lei reprezentând onorariul fix la care se adaugă TVA aferent.

Faţă  de calculele prezentate şi de sumele solicitate de lichidator cu acest titlu în planul de distribuţie nu se confirmă susţinerile contestatoarei astfel că sentinţa va fi modificată în sensul respingerii contestaţiei creditoare împotriva planului de distribuţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile prin care  judecătorul sindic impune lichidatorului judiciar refacerea raportului de distribuţie în sensul completării şi explicitării plăţilor în cuantum de 67.455,60 lei, instanţa de recurs constată că nu se critică argumentele pentru care judecătorul sindic a impus aceste obligaţii procesuale, ci se invocă faptul că după pronunţarea sentinţei s-a prezentat situaţia justificării sumelor administrate reprezentând prestări servicii şi  raportul  asupra fondurilor  obţinute din lichidare şi încasare de creanţe a fost prezentat Comitetului creditorilor. Prin urmare, lichidatorul judiciar a înţeles să execute sentinţa atacată în ceea ce priveşte raportul de distribuire din 04.01.2011, aspect ce ţine de executare fără însă a afecta legalitatea sentinţei atacate în raport de datele şi actele avute în vedere la data pronunţării. Împrejurarea că la ora actuală nu ar mai fi loc de nici o altă completare sau explicitare, aşa cum susţine recurentul, nu este motiv de respingere a contestaţiei la raportul de distribuire ci dimpotrivă a recunoaştere a deficienţelor respectivului raport pe care lichidatorul judiciar a înţeles să le remedieze conform dispoziţiei judecătorului sindic.

Pentru considerentele arătate şi văzând şi prevederile art.312 alin.2 Cod procedură civilă instanţa va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei creditoarei D.G.F.P. Mureş împotriva planului de distribuire, în ceea ce priveşte întinderea remuneraţiei cuvenite lichidatorului judiciar, menţinând restul dispoziţiilor.

Domenii speta

Spete similare