Recurs. Închiderea procedurii în temeiul art. 132 deşi s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Recurs.  Închiderea procedurii în temeiul art. 132 deşi s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Art. 131, 132  Legea nr. 85/2006.

Decizia civilă nr. 699/18.03.2014 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.6483 din 26.06.2013 pronunţată în dosarul nr. al T. B. – S. a VII - a C., s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC I. SRL, în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Din considerentele acestei sentinţe rezultă că lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat închiderea procedurii insolvenţei în baza art.131 din legea nr.85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, debitoarea SC I. SRL prin reprezentant E. D., desemnat de asociatul unic al debitoarei, acesta fiind  înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă sub acelaşi număr unic.

În motivarea recursului, legal timbrat, debitoarea a arătat că, deşi a informat lichidatorul judiciar despre existenţa unor bunuri imobile în patrimoniul său,  acesta nu a luat în considerare acest aspect, solicitând închiderea procedurii.

S-a invocat şi faptul că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, or acest text de lege nu este aplicabil deoarece în patrimoniul debitoarei mai există bunuri imobile (terenuri).

Având în vedere cele invocate, recurenta a arătat că închiderea procedurii s-a dispus în mod greşit, fiind incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Apreciind că lichidatorul judiciar K. V.nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale, recurenta a solicitat înlocuirea acestuia cu Cabinetul Individual de Insolvenţă N. M. I..

Faţă de motivele invocate, recurenta-debitoare a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul reluării procedurii de lichidare a patrimoniului debitoarei şi înlocuirea lichidatorului judiciar.

În drept, recurenta-debitoare a invocat dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi prevederile Legii nr.85/2006.

În cauză lichidatorul judiciar CII V. K. a formulat întâmpinare prin care a arătat că a îndeplinit procedura prevăzută în legea insolvenţei conform dispoziţiilor legale şi că, pe data de 20.02.2013 a fost contactat telefonic din partea debitoare de d-na avocat E. D. care i-a comunicat că asociatul debitoarei îi este client, că acesta a aflat de intrarea în insolvenţă a societăţii, însă nu este în ţară, precizând că doreşte să achite datoriile. Cu ocazia respectivă nu i s-a comunicat că debitoarea ar deţine bunuri imobile.

Ulterior, din analizarea bilanţurilor debitoarei afişate pe site-ul M.F., a presupus că societatea are active  imobiliare de natura terenurilor, aspect ce i-a fost confirmat de d-na avocat E., însă fără a-i fi comunicate actele sau datele de identificare a terenurilor.

Cum a încercat să identifice aceste terenuri cel puţin la O.C.P.I. în jurul Bucureştiului (Ilfov, Călăraşi,Giurgiu), însă acest lucru nu a fost posibil în lipsă de nr. CF şi nr. cadastral, a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea nr.85/2006.

Lichidatorul judiciar a apreciat că închiderea procedurii de către judecătorul - sindic în baza art.132 alin.2 reprezintă o eroare materială.

În plus, lichidatorul judiciar a precizat că nici în recurs debitoarea nu prezintă actele şi datele de identificare a bunurilor imobile pe care susţine că le deţine în patrimoniu.

Faţă de cele menţionate mai sus, intimatul-lichidator judiciar a arătat că este de acord cu admiterea recursului şi reluarea procedurii de lichidare, prin menţinerea lichidatorului numit de judecătorul-sindic, urmând ca recurenta-debitoare să depună actele din care să reiasă bunurile imobile nevalorificate.

Lichidatorul judiciar a anexat întâmpinării un set de înscrisuri în susţinerea celor afirmate prin întâmpinare.

La dosar recurenta-debitoare a depus un set de înscrisuri, în copii certificate, reprezentând contractele de vânzare-cumpărare prin care a achiziţionat mai multe terenuri în jud. Dâmboviţa.

În şedinţa publică din 11.03.2014 reprezentantul recurentei-debitoare a precizat, la solicitarea instanţei, că nu există o decizie de numire a unui administrator special al debitoarei, conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

La acelaşi termen Curtea, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru semnatarul recursului, a unit cu fondul această excepţie şi a reţinut cauza spre soluţionarea excepţiei şi, în subsidiar, pe fond.

Analizând cu prioritate excepţia invocată, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea o va respinge având în vedere că societatea debitoare avea un singur asociat, în persoana numitului E.P., acesta fiind şi administratorul statutar (conform menţiunilor aflate la fila 3 dosar fond).

Cererea de recurs este semnată de numita E. D., aceasta fiind împuternicită de asociatul unic al debitoarei, conform deciziei aflată la fila 5 dosar recurs.

Potrivit art.18 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2006, administratorul special desemnat de adunarea generală a asociaţilor debitoarei reprezintă doar interesele asociaţilor după ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Având în vedere atribuţiile administratorului special în procedura falimentului (de reprezentare a intereselor asociaţilor), împuternicirea de la fila 5 dosar recurs şi ţinând cont că numitul E. P. este asociat unic al debitoarei (neputându-se considera că ar putea exista o altă voinţă societară în sensul desemnării unui alt administrator special care să le reprezinte interesele), Curtea va respinge excepţia lipsei de reprezentant pentru semnatarul cererii de recurs, apreciind că asociatul unic, fiind singurul al căror interese sunt  protejate de administratorul special, deţine această calitate chiar în lipsa unui înscris în acest sens.

Pe fondul recursului, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat, văzând şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Criticile invocate de recurenta-debitoare vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art.132 alin.2 din legea nr.85/2006 de către judecătorul-sindic, respectiv greşita închidere a procedurii falimentului său în condiţiile în care societatea mai deţine bunuri imobile în patrimoniu (motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă).

Sub acest aspect Curtea constată că judecătorul-sindic, deşi i s-a cerut închiderea procedurii în baza art.131 din lege, a dispus închiderea ei în baza art.132 alin.2 din legea insolvenţei.

Indiferent însă de temeiul de drept invocat pentru închiderea procedurii insolvenţei, aceasta nu se putea face în condiţiile în care mai existau bunuri în patrimoniul debitoarei prin a căror valorificare se mai puteau acoperi din creanţele înscrise la masa credală.

Prin înscrisurile depuse în faţa instanţei de recurs, respectiv contractele de vânzare-cumpărare aflate la filele 37-81, Curtea constată că recurenta-debitoare deţine în patrimoniu mai multe terenuri situate în judeţul Dâmboviţa.

Curtea constată însă că susţinerea recurentei potrivit căreia ar fi comunicat existenţa acestor imobile către lichidatorul judiciar nu este probată, din înscrisurile existente la dosar nerezultând acest lucru, iar dovada deţinerii acestor imobile a fost depusă pentru prima oară în recurs.

Nu este fondată nici susţinerea potrivit căreia lichidatorul judiciar ar fi stat în pasivitate şi nu ar fi urmărit identificarea acestor terenuri, din înscrisurile depuse de lichidator la filele13-16 dosar recurs rezultând că acesta a efectuat demersuri la OCPI Ilfov, OCPI Giurgiu, OCPI Călăraşi şi OCPI Olteniţa pentru identificarea eventualelor imobile aparţinând debitoarei.

Faţă de susţinerile expuse mai sus, Curtea constată că sunt întemeiate criticile invocate de recurentă, închiderea procedurii insolvenţei făcându-se cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.132 alin.2 din legea nr.85/2006 (precum şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.131 din lege dacă menţionarea în dispozitivul hotărârii atacate a art.132 alin.2 reprezintă o eroare materială) atâta timp cât în patrimoniul debitoarei mai există bunuri imobile nevalorificate.

În ceea ce priveşte solicitarea de înlocuire a lichidatorului judiciar CII K.V., formulată în cuprinsul motivelor de recurs, Curtea nu se va pronunţa pe aceasta având în vedere că soluţionarea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar este în competenţa judecătorului-sindic, iar obiectul prezentului recurs este limitat la sentinţa civilă nr.6483/26.06.2013 a judecătorului-sindic, sentinţă prin care s-a analizat doar cererea de închidere a procedurii insolvenţei debitoarei. Prin urmare, calea de atac nu poate viza o măsură nesolicitată judecătorului sindic şi neanalizată de acesta.

Având în vedere toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 şi 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea procedurii insolvenţei debitoarei.

Domenii speta

Spete similare