Recuzare. căi de atac. lege aplicabilă

4.RECUZARE. CĂI DE ATAC. LEGE APLICABILĂ

Prin Decizia 767/2006 s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu intimata – debitoare S.C. A.S. S.A Găneşti.

Instanţa de recurs, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut următoarele:

Prin încheierea pronunţată de judecătorul  sindic  la 04.07.2006 în dosarul 1622/F/2006  al Tribunalului Neamţ au fost respinse excepţiile  invocate de lichidatorul judiciar S.C. „R.V.A Mureş” S.R.L. şi de creditoarea A.D.S. Bucureşti, au  fost încuviinţate cererile de recuzare  a lichidatorului judiciar S.C. „R.  V. A. Mureş” S.R.L.  formulate de creditoarea S.C. „TC C. I.” S.R.L. Piatra Neamţ la data de 13.12.2005,  respectiv la 16 mai 2006, constatându-se  încetarea calităţii de lichidator  judiciar a S.C. „R. şi V. A. Mureş” S.R.L. în dosarul de  faliment nr. 1622/F/2004  privind pe debitoarea S.C. „A.S.”  S.A  Găneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 14.01.2004 a fost desemnată în calitate de administrator judiciar pentru debitoare SC „R.V. A. MUREŞ” S.R.L, cu toate atribuţiile ce decurgeau la acea dată din lege.

Anterior acestei deschideri de procedură iniţiată de creditorul K. L. I., cererea întemeiată pe Legea nr.64/1995, republicată, a  mai fost soluţionată, pe fond, printr-un număr de două sentinţe de către Tribunalul Mureş, soluţia fiind de fiecare dată casată cu trimitere spre rejudecare, ca urmare a deciziilor pronunţate de Curtea de Apel Mureş în  calea de atac a recursului.

Înainte de pronunţarea sentinţei nr. 110/2004, SC R.V. A. MUREŞ SRL, în baza unei alte hotărâri, respectiv sentinţa nr.1433 din 27.05.2003 care o desemna în calitate de administrator judiciar, a procedat la îndeplinirea primelor formalităţi legate de procedura SC „A.S.” SA Găneşti.  Astfel, s-au înregistrat cereri de creanţă de la diferiţi creditori, două dintre acestea fiind formulate de SC „A.A.” SA şi SC „A. S.MUREŞ” SA, societăţi aflate la rândul lor sub incidenţa Legii nr.64/1995, republicată, reprezentantă de SC „R.V. A. MUREŞ” S.R.L. Prin urmare, cele două creditoare şi debitoarea din cauza de faţă, aveau acelaşi reprezentant. Existenţa unui  conflict de  interese este evidentă în condiţiile în care S. C  „R.V.AMUREŞ” S.R.L a înscris iniţial în tabel pe cele două creditoare cu o sumă mult mai mare şi anume : la data de 26.06.2003 (după concilierea directă pe care o invocă în apărare şi care a avut loc la data de 24.02.2003), pentru ca ulterior, aceste sume să se reducă şi chiar în final să dispară, în condiţiile în care nu s-a propus şi nici aprobat de către judecătorul sindic un plan parţial de distribuire. De asemenea, lichidatorul judiciar recuzat nu a făcut nici o dovadă în sensul certificării unei compensări - încuviinţată de judecătorul sindic din dosarele de faliment ce vizează pe SC „A.  A.” S.A sau SC „A. S.MUREŞ”  S.A.  Aceste aspecte sunt în  măsură să conducă  la concluzia că printr-o îndestulare neautorizată legal de judecătorul sindic,  dată în favoarea unor creditori chirografari, înaintea altora garantaţi, SC „R V.  A. MUREŞ” S.R.L, care beneficiază  de  un  procent  cu  titlu  de  onorariu  din  lucrări, a  devenit incompatibilă şi  astfel  este în  măsură  să  afecteze  grav interesele  SC „A. S.” SA Găneşti.  Starea de incompatibilitate care se află, trebuia să fie reclamată şi evidenţiată de această societate de lichidare. Conform dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, care  completează legea specială (acolo unde aceasta nu cuprinde prevederi exprese în materie), cel care se află în incompatibilitate trebuie să facă cunoscut acest lucru. Absenţa iniţiativei SC „R.V.AMUREŞ” S.R.L a condus în final la formularea celor două cereri de recuzare care  sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte excepţia de litispendenţă, aceasta nu se justifică întrucât cererile au fost reunite şi soluţionate împreună, prin aceeaşi încheiere  fără a exista riscul pronunţării unor soluţii contradictorii.

Trimiterile referitoare la excepţia autorităţii de  lucru judecat nu sunt relevante în cauză, sentinţa nr. 188/F/2005, fiind pronunţată în soluţionarea unei propuneri de înlocuire a administratorului judiciar şi nu de recuzare, instituţii total diferite.

Nici  tardivitatea nu poate fi primită, întrucât o cerere de recuzare poate fi în principal formulată până la începerea dezbaterilor, dar şi după aceea, până la închiderea lor, de fiecare dată motivat, atunci când se ia cunoştinţă de  existenţa unuia din cazurile prevăzute  de dispoziţiile legale ce reglementează acest incident procedural.

Ca o consecinţă a admiterii cererilor de recuzare încetează calitatea  de lichidator judiciar a S.C. „R.V.AMUREŞ” S.R.L. în dosarul nr. 1622/F/2004 privind pe S.C „A.  S.” S.A. GĂNEŞTI.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs,  scutit de plata taxei de timbru conform dispoziţiilor art. 58 din legea 64/1995 republicată, lichidatorul judiciar S.C. R.V.A Mureş S.R.L.  Tg. Mureş.

În motivarea recursului s-au susţinut excepţiile tardivităţii şi autorităţii de lucru judecat cu privire  la cererile de recuzare încuviinţate  de judecătorul sindic, văzând  dispoziţiile art. 29 al. 1, 2 Cod procedură civilă şi 1201 Cod civil,  precum şi sentinţa civilă 188/F/15.03.2005 prin care a mai fost respinsă o cerere de recuzare.

Referitor la fondul cererilor de recuzare s-a susţinut că dispoziţiile art. 149 din Legea 31/1990 trebuie interpretate în sensul aplicabil procedurii reorganizării judiciare  şi a falimentului, împrejurarea că  pe lista creditorilor debitoarei se află înscrise două societăţi comerciale  aflate în procedura Legii 64/1995, având  acelaşi lichidator judiciar nu constituie  un motiv de  incompatibilitate  în  sensul dispoziţiilor legale în materie, respectiv ale prevederilor imperative  ale art. 8 din O.G. 79/1999.

Dintre intimaţii legal citaţi în cauză au fost reprezentaţi în  faţa instanţei lichidatorul judiciar S.C. „Management Reorganizare Lichidare” S.R.L. Iaşi, creditoarea S.C. „TC  Compil Impex”  SRL Piatra Neamţ care prin întâmpinările formulate au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, ţinând seama de  dispoziţiile art. 34 al. 1 Cod procedură civil, dispoziţiile art.  23 al. 6 din Legea 64/1995 republicată şi art. 149 din Legea  31/1990 şi ale  dispoziţiilor art. 27-36 Cod procedură civilă.

Intimata  - creditoare Agenţia Domeniilor Statului, referitor la  excepţia inadmisibilităţii recursului, a solicitat respingerea acesteia, apreciind  că aplicarea prevederilor art. 34 Cod procedură civilă contravine spiritului legii şi intenţiilor  legiuitorului, precum şi dispoziţiilor art. 126 din Constituţie privind înfiinţarea  unei instanţe extraordinare şi eliminarea  căilor de atac legale.

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în cauză, instanţa apreciază că este  întemeiată pentru considerentele  ce se vor arăta în continuare :

Problema admisibilităţii  promovării recursului împotriva  încheierii de admitere a cererilor de recuzare a  lichidatorului judiciar trebuie analizată  în contextul motivelor de recuzare invocate, ţinând seama de dispoziţiile art. 23 al. 6 din Legea  64/1995  republicată în vigoare la data  formulării cererilor, dispoziţii reţinute  de judecătorul sindic ca temei pentru soluţionarea cererilor de recuzare.

Examinând cererile de recuzare a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a apreciat că în cauză motivul de recuzare constă în interesele contrare ale lichidatorului judiciar  S.C. R.V. A.Mureş S.R.L.  cu cele ale debitoarei falite S.C.  A.  S. S.A. Găneşti. Aspectul  aplicării dispoziţiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicată în cadrul procedurii  reglementată de Legea 64/1995 este soluţionat prin  reglementarea expresă, cu caracter special, a dispoziţiilor  art. 23 al. 6 din  Legea 64/1995. Modul de interpretare  în cauză a acestor dispoziţii şi a  condiţiei existenţei intereselor contrare  reprezintă o problemă de verificare  a legalităţii şi temeiniciei  încheierii recurate, împrejurare ce  impune examinarea în fond a recursului şi nu a admisibilităţii acestuia.

Constatând că judecătorul sindic a reţinut interesele contrarii dintre  lichidator şi falită, întemeindu-se  pe împrejurarea că acelaşi lichidator  desfăşoară activităţi specifice  procedurii Legii 64/1995 şi cu privire la alte două societăţi care sunt  creditoare ale falitei din prezenta cauză, instanţa investită cu soluţionarea  recursului apreciază că în mod  temeinic şi legal au  fost examinate  de către judecătorul sindic  cererile de recuzare,  potrivit dispoziţiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicată.

Sub condiţia incidenţei dispoziţiilor art. 149 din  Legea 31/1990 republicată procedura recuzării lichidatorului este cea reglementată de Codul de Procedură Civilă, dispoziţiile art. 23 al. 6  reprezentând o normă de trimitere  cu caracter  obligatoriu în cadrul procedurii speciale a falimentului. 

Drept urmare, dispoziţiile art. 34 al. 1 Cod procedură civilă sunt  pe deplin  aplicabile, cu consecinţa imediată a  caracterizării ca inadmisibil a recursului promovat  împotriva încheierii de  încuviinţare  a cererilor de recuzare pronunţată de judecătorul sindic.

Dispoziţiile art. 12 din Legea 64/1995 ce reglementează calea de atac a recursului împotriva hotărârilor  judecătorului sindic reprezintă în acest  context  norma de drept comun în materia reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de dispoziţiile speciale în materia recuzării din Codul de procedură civilă la care chiar dispoziţiile Legii 64/1995 fac trimitere, ca excepţie de la  regulile procedurale stabilite prin legea 64/1995.

Decizia 767/09.11.2006

Domenii speta

Spete similare