Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei. Tehnica de aplicare a pedepsei

Când noua infracţiune a fost săvârşită în termenul de probă al graţierii condiţionate a unei pedepse şi în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării altei pedepse, trebuie revocate atât graţierea condiţionată, cât şi suspendarea condiţionată, cele două pedepse urmând să fie adăugate la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea nou-comisă.

Prin sentinţa penală nr.339 din 14.03.2012 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art. 215 alin. 1), 2) şi 3) C.pen., cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul V.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.346 şi 16 ind.1 Cod pr. pen, a fost admisă acţiunea civilă formulată de SC C. HARGHITA SA, şi în consecinţă:

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea părţii civile SC C. HARGHITA SA a sumei de 8.664, 78 lei (86.647.878 lei vechi) reprezentând prejudiciul material.

În baza art. 191 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de  809 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc din data de 31.10.2011,  a fost trimis în judecată inculpatul V.G. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune faptă prev. şi ped. de art. 215 alin.1), 2) şi 3) C.pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit.a) C.pen.

În motivarea rechizitoriului întocmit  s-a reţinut că la data de 24.06.2002 la sediul SC C. HARGHITA SA – parte vătămată - a fost înregistrată o „cerere-ofertă” din partea SC C.O.I. SRL prin care se solicita date privind preţul, modalitatea de plată, discount şi posibilitatea de livrare a unor cantităţi de ţeavă laminată şi cot sudabil. 

Cererea în cauză era semnată, în calitate de director al societăţii, de numitul G.D.

Urmare cererii-ofertă şi a discuţiilor purtate prin telefon de administratorul părţii vătămate cu numitul G.D. s-a stabilit furnizarea unor cantităţi din produsele amintite la punctul de lucru al SC C.O.I. SRL din mun. Bucureşti.

Marfa a fost livrată în data de 28.06.2002 cu mijlocul de transport al părţii vătămate condus de martorul S.L. Iniţial autovehiculul plin cu marfa comandată a ajuns în faţa sediului SC P. SA, după care, la insistenţele unei persoane care s-a declarat reprezentant al directorului G.D., a fost deplasat în faţa unui depozit situat lângă râul Dâmboviţa, respectiv în faţa depozitului închiriat de SC N.C. SRL în zona şoselei de centură situată în Sectorul Agricol Ilfov.

În locul respectiv, marfa a fost transferată din autovehiculul părţii vătămate într-un altul, cu ajutorul muncitorilor aflaţi la depozitul SC N.C. SRL. Administratorul acestei din urmă societăţi a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul l-a rugat a-l ajuta a transporta marfa dintr-un camion în altul, astfel că a dispus angajaţilor săi a ajuta la această operaţiune.

După transbordarea mărfurilor, reprezentantul părţii vătămate (S.L.) a primit fila CEC cu nr. BB 335 00004672, filă CEC completată parţial.

Pentru mărfurile furnizate, partea vătămată a emis la rândul său facturile seria HR XFH nr. 2028682/26.06.2002 şi nr. 2028683/26.06.2002, în valoare totală de 86.647.878 lei vechi.

După întoarcerea din cursă şi predarea filei CEC la compartimentul contabilitate de către şoferul părţii vătămate, s-a procedat la depunerea acesteia la bancă în vederea încasării preţului mărfurilor vândute. Cu această ocazie s-a constatat completarea incorectă a filei CEC, refuzată la plată de bancă pentru aceste considerente.

După acest incident, reprezentantul părţii vătămate a reuşit a mai lua o singură dată legătura cu numitul G.D., ocazie cu care l-a asigurat că se va efectua plata prin ordin de plată, după care acesta din urmă a refuzat orice apel din partea părţii adverse, suma facturată, reprezentând contravaloarea mărfurilor furnizate de partea vătămată rămânând neachitată.

Tot în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarele aspecte relative la datele de identificare cuprinse în cererea ofertă şi în fila CEC :

- carnetul cu file CEC ce cuprindea şi pe cea emisă a fost eliberat de R.I.B. SA pe numele altei societăţi şi nu pentru SC C.O.I. SRL;

- SC C.O.I. SRL nu are cont deschis la banca în cauză, nefiindu-i eliberate carnete CEC de către aceasta.

La data de 24.06.2002 când s-a eliberat marfa şi fila CEC, administratorul SC C.O.I. SRL era soţia inculpatului, aceasta preluând societatea de la numitul Z.P. prin contractul de cesiune autentificat în data de 07.06.2002:

- conturile declarate în cererea ofertă ca fiind ale SC C.O.I. SRL şi deschise la R.B. aparţineau altei societăţi, iar contul real al SC C.O.I. SRL deschis la această bancă era accesibil doar asociatului unic V.P.

- Adresa declarată în cererea ofertă ca fiind sediul SC C.O.I. SRL nu era reală, acesta fiind sediul vechi al firmei, înainte de cesionare.

- Numerele de telefon furnizate părţii vătămate nu aparţineau societăţii SC C.O.I. SRL ci altor persoane fizice sau juridice.

În acelaşi rechizitoriu s-a subliniat faptul că inculpatul a folosit în perioada 16.06.2002- 08.07.2002 numărul de telefon 0722219251, iar din lista de apeluri a rezultat că au fost purtate mai multe convorbiri cu reprezentanţii părţii vătămate. Mai mult, martorii audiaţi, în cauză au identificat pe inculpat în planşele foto prezentate pentru recunoaştere.

În raport de probele administrate, constatând că numitul G.D. era de fapt inculpatul V.G., iar faptele acestuia s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formele prevăzute de art. 215 alin.1), 2) şi 3) C.pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru infracţiunea sus enunţată.

În probaţiune s-a reţinut procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică frafic, factura fiscală privind prejudiciul, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, alte înscrisuri.

În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 86.647.878 lei vechi.

La termenul de judecată din data de 14.03.2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu a solicitat administrarea de probe şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În luna iunie 2002 între reprezentanţii SC C. HARGHITA SA, pe de o parte, şi inculpat pe de altă parte, s-au purtat unele negocieri privind vânzarea, respectiv cumpărarea unei cantităţi de ţeavă laminată şi cot sudabil.

Cu această ocazie, inculpatul şi-a declarat un nume şi o calitate falsă – G.D. administrator la SC C.O.I. SRL şi a furnizat vânzătorului unele date false cu privire la societatea cumpărătoare: numele administratorului, adresă, conturi bancare, solvabilitate, etc..

Ajungându-se la un acord comun, partea vătămată a transportat la cererea vânzătorului, cu mijloace auto proprii, mărfurile comandate în zona şoselei de centură a mun. Bucureşti. În zona depozitului aparţinând SC N.C. SRL mărfurile în cauză au fost mutate din mijlocul de transport al părţii vătămate într-un altul, ocazie cu care reprezentantul cumpărătorului a înmânat numitului  S.L., şoferul părţii vătămate fila CEC cu nr. BB 335 00004672, filă CEC completată parţial.

Fila CEC în cauză a fost introdusă pentru plată, însă trasul a refuzat-o la plată pentru completarea incorectă. Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că fila CEC în cauză a fost eliberată altei societăţi şi nicidecum către SC C.O.I. SRL şi faptul că aceasta din urmă nici nu avea cont deschis la trasul R.I.B. SA.

Ulterior, partea vătămată a încercat a relua legătura cu reprezentantul societăţii cumpărătoare însă acesta din urmă nu a procedat la emiterea unui instrument de plată valid.

Instanţa a reţinut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune săvârşită în modalităţile prevăzute de art. 215 alin.1-3) C.pen.

Potrivit acestui text de lege, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte.

Ori, este evident că inculpatul a dorit a induce în eroare reprezentanţii părţii vătămate cu privire la identitatea cumpărătorului mărfurilor în vederea determinării acestora a-i pune la dispoziţie produsele respective. Intenţia de a induce în eroare a rezultat, în mod neechivoc, din datele nereale inserate în cererea ofertă, cererea depusă la sediul vânzătorului anterior săvârşirii faptei, în acest scop.

De asemenea, s-a reţinut că înşelăciunea a fost săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase, inculpatul declarând un nume şi o calitate falsă, după cum s-a subliniat anterior.

În sfârşit,  s-a mai reţinut că infracţiunea a fost săvârşită cu prilejul încheierii şi executării unui contract de vânzare cumpărare. Furnizând date false cu privire la calitatea cumpărătorului, inculpatul a determinat vânzătorul a-i preda mărfurile solicitate şi chiar a le transporta în mun. Bucureşti.  În cauză, eroarea în care s-a aflat partea vătămată este determinantă, fiind evident faptul că aceasta ar fi refuzat predarea mărfurilor către o persoană fizică care, nu are nici o calitate în societatea SC C.O.I. SRL sau într-o altă societate comercială.

Starea de fapt enunţată mai sus s-a probat cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului coroborate cu înscrisurile doveditoare depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv: fila CEC cu nr. BB 335 00004672, cererea ofertă, adresa nr.491/2004 a R.B., adresele nr. 3399/2002 şi 3547/2002 ale R.I.B., adresa 204/06/508 din 11.02.2004 a R. SA, adresa 5621/2004 a M. SA, adresa 8751/2002 a C.C.I. Harghita, contractul de cesiune autentificat sub nr. 1239/2002 şi actul adiţional autentificat sub nr. 1254/2002.

La stabilirea încadrării faptei, instanţa  a avut în vedere faptul că, din cazierul judiciar a rezultat că la data săvârşirii infracţiunii – iunie 2002 – inculpatul era condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, prin decizia penală 827 din 07.04.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, în cauză fiind incidente prevederile art. 37 lit.a) C.pen.

Instanţa de fond a reţinut că faptele săvârşite de inculpat constituie pericol social, deoarece inducerea în eroare a unei părţii vătămate în vederea încheierii unei convenţii cu intenţia vădită de a obţine pentru sine folos material injust şi implicit de a prejudicia acea societate, lezează relaţiile patrimoniale ocrotite de lege, iar în raport de prejudiciul de 86.647.878 lei vechi este evident că s-a creat un pericol relativ la capacitatea de plată a vânzătoarei.

Pentru aceste considerente instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

 La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere, în primul rând prevederile art.320 ind.1 alin.7) C.proc.pen., potrivit cărora limitele pedepselor au fost diminuate cu o treime.

Apreciind asupra valorii prejudiciilor cauzate, asupra împrejurării că prejudiciul nu a fost recuperat, măcar în parte, asupra atitudinii procesuale a inculpatului,  precum şi asupra antecedentelor lui penale, Judecătoria Miercurea Ciuc, a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei penale descris mai sus, atât pe latură civilă, cât şi pe latură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853  alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc care solicită  admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei pronunţate  şi în rejudecare pronunţarea unei hotărâri legale.

În motivarea recursului, parchetul arată că hotărârea atacată nu este legală, întrucât instanţa de fond cu toate că a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, a omis revocarea suspendării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1700 din 18.10.2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.827 din 07.04.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi revocarea graţierii pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin aceeaşi hotărâre.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu,  în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală atacată, Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Inculpatul, în faţa instanţei de fond a uzat de disp.art.3201 Cod procedură penală privind recunoaşterea vinovăţiei, astfel cauza a fost judecată după procedura simplificată, nefiind administrată nicio probă în faţa instanţei, condamnarea dispunându-se în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

Prin urmare, sub aspectul vinovăţiei inculpatului, a încadrării juridice a faptei şi a pedepsei aplicate nu se poate aduce nicio critică hotărârii atacate, întrucât recursul nu vizează aceste chestiuni.

Sentinţa judecătoriei este nelegală pentru alte aspecte. Astfel, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii la legea CEC-ului prin sentinţa penală nr.1700 din 18.10.2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.827 din 07.04.2001 a Curţii de Apel Bucureşti. Prin aceste hotărâri judecătoreşti pedeapsa de 2 ani închisoare a fost suspendată condiţionat, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani, iar în privinţa pedepsei de 2 luni închisoare s-a constatat graţierea, în baza art.1 din Legea nr.543/2002.

Prin urmare, prima instanţă când a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii trebuia să revoce suspendarea condiţionată de 2 ani închisoare, dar şi graţierea privind pedeapsa de 2 luni închisoare, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în termenul de încercare al celor două pedepse, respectiv în termenul de încercare de 4 ani şi de 3 ani.

Procedând în alt mod, prima instanţă a pronunţat o hotărâre supusă casării sub acest aspect.

Având în vedere că temeiurile revocării sunt diferite, respectiv art.83 Cod penal în cazul pedepsei de 2 ani închisoare, şi art.7 din Legea nr.543/2002 în cazul pedepsei de 2 luni închisoare, Curtea apreciază că nu se impune contopirea acestor pedepse, chiar dacă ele au fost aplicate prin aceeaşi hotărâre, întrucât nici prima instanţă nu le-a contopit, iar art.83 Cod penal, dispune în mod expres că pedepsele revocate nu se contopesc cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar art.7 din Legea nr.543/2002 prevede că persoanele graţiate care, în  curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o infracţiune  vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării legii graţierii, astfel că cele două pedepse se vor adăuga pedepsei stabilite de către instanţa de fond.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează să admită recursul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, să caseze  în parte hotărârea atacată şi în rejudecare:

În baza art. 83 C. pen. urmează să revoce suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.G. prin sentinţa penală nr. 1700 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 urmează să revoce graţierea privind pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1700 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv de 2 luni închisoare urmează să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală recurată, astfel că inculpatul urmează să execute, în final, pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare.

De asemenea, urmează să se menţină celelalte dispoziţii din hotărârea atacată şi care nu contravin prezentei decizii.

Notă (judecător Mihaela Vasiescu): Legea nu oferă soluţii pentru stabilirea tratamentului sancţionator al persoanei care săvârşeşte o nouă infracţiune în cursul termenului de probă al graţierii condiţionate a unei pedepsei şi înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării altei pedepse. În această situaţie, pot fi imaginate mai multe posibile modalităţi de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni. Niciuna din aceste formule nu este, însă, la adăpost de critici.

a) Într-o primă modalitate, similar cauzei prezentate mai sus, instanţa stabileşte o pedeapsă pentru noua infracţiune. Revocă, apoi, atât graţierea condiţionată a executării primei pedepse, cât şi suspendarea condiţionată a executării celei de a doua pedepse şi cumulează aritmetic aceste două pedepse cu cea stabilită pentru noua faptă.

Această operaţiune recunoaşte, într-adevăr temeiurile diferite ale revocării graţierii condiţionate şi suspendării condiţionate, precum şi ale cumulului aritmetic, însă nu dă eficienţă regulilor sancţionării concursului de infracţiuni în care s-au comis primele două fapte. În plus, aplicând cumulul aritmetic între toate pedepsele, se ajunge la o agravare nejustificată a pedepsei aplicate, pedeapsă care poate fi disproporţionată şi care îşi pierde funcţia de resocializare, dând eficienţă doar funcţiei coercitive.

b) Într-o a doua modalitate, instanţa stabileşte pedeapsa pentru noua infracţiune. Revocă, apoi, graţierea condiţionată a primei pedepse şi suspendarea condiţionată a celei de a doua pedepse. Contopeşte cele două sancţiuni, după regulile concursului de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă o cumulează aritmetic cu cea stabilită pentru noua infracţiune.

Prin această operaţiune, se aplică dispoziţiile vizând sancţionarea concursului de infracţiuni, dar nu se pot urma întocmai temeiurile diferite ale graţierii condiţionate şi ale suspendării condiţionate. În plus, se ignoră faptul că, odată revocată graţierea condiţionată, pedeapsa devine executabilă, ceea ce atrage anularea suspendării condiţionate a executării celei de a doua pedepse.

În orice caz, dincolo de carenţele sale mai mult de ordin teoretic, această formulă atrage la final un tratament sancţionator adecvat pluralităţii săvârşite.

c) Într-o a treia modalitate, instanţa stabileşte pedeapsa pentru noua infracţiune. Revocă graţierea condiţionată, anulează suspendarea condiţionată. contopeşte, după regulile concursului de infracţiuni cele două pedepse, iar pedeapsa rezultantă o cumulează aritmetic cu cea stabilită pentru noua infracţiune.

Se ignoră aici faptul că, odată anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi dacă această pedeapsă a atras rezultanta mai grea, nu există nici un temei legal pentru ca pedeapsa rezultantă să fie cumulată aritmetic cu cea stabilită pentru noua infracţiune.

d) Într-o a patra modalitate, instanţa stabileşte pedeapsa pentru noua infracţiune, revocă graţierea condiţionată a executării primei pedepse, adaugă această pedeapsă la cea stabilită pentru noua faptă. Anulează suspendarea condiţionată. Contopeşte cele două pedepse –a cărei graţiere condiţionată a fost revocată şi a cărei suspendare condiţionată a fost anulată, după regulile concursului de infracţiuni, şi reţine o pedeapsă rezultantă. Această pedeapsă o cumulează juridic, după regulile recidivei sau ale pluralităţii intermediare, cu cea fixată pentru noua infracţiune în urma cumulului aritmetic cu pedeapsa a cărei graţiere condiţionată fusese revocată şi aplică pedeapsa rezultantă.

În acest caz, cu toate că se dă pe rând eficienţă dispoziţiilor legale relative la revocarea graţierii condiţionate, anularea suspendării condiţionate, concursului de infracţiuni şi, după caz, recidivei sau pluralităţii intermediare, nu se observă totuşi că pedeapsa a cărei graţiere condiţionată a fost revocată intră, fără vreun temei legal, atât în componenţa cumulului aritmetic, cât şi în componenţa cumulului juridic. În plus, această metodă oferă o formulă de cumul aritmetic şi juridic dificilă şi disproporţionată în raport de gradul mediu de complexitate al situaţiei juridice ivite.

Domenii speta

Spete similare