Revizuire. Tardivitate

Accesul la cunoaşterea deciziilor publicate în partea I a Monitorului Oficial este asigurat, contrar susţinerilor recurenţilor, chiar Legea nr.202/1998 dispunând în acelaşi art.19, teza finală că „sumarele monitoarelor oficiale sunt accesibile permanent”.

În consecinţă, faţă de această prevedere legală nu se poate vorbi de acces limitat.

În termenul de 3 luni prevăzut de art.324 alin.3, revizuienţii puteau lua cunoştinţă de existenţa deciziei Curţii Constituţionale, prin consultarea  site-ului  Monitorului Oficial, al rezumatelor pe care chiar legea invocată impune a fi postate.

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 3842/96/2012, revizuenţii B. V., S.F., S.L., S. J. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2, pronunţată la data de 16 ianuarie 2007, de către Tribunalul Harghita, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.1360/R, pronunţată la data de 18 septembrie 2008, de către Curtea de Apel Târgu Mureş, şi în consecinţă, modificarea în tot a deciziei civile nr. 2, pronunţată la data de 16 ianuarie 2007 de către Tribunalul Harghita, în sensul respingerii apelului declarat de intimata Eparhia Reformată din Ardeal.

În motivarea cererii de revizuire se arată faptul că, la data de 18 octombrie 2004, intimata Eparhia Reformată din Ardeal, a solicitat Judecătoriei Odorheiu Secuiesc constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care revizuienţii au dobândit apartamentele 2, 3, 4 şi 5 din imobilul situat în municipiul Odorheiu Secuiesc, str. xxxxxx, înscrise în CF nr. 507, 507/A, 507/A/C, 507/A/P/I/C, 507/A/P/II/C, 507/A/P/III/C şi 507/A/P/IV/C al localităţii Odorheiu Secuiesc.

În faţa primei instanţe, revizuienţii au ridicat excepţia tardivităţii acţiunii promovate împotriva lor, însă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 2228, pronunţată la data de 16 decembrie 2005, a respins această excepţie, motivându-şi soluţia prin faptul că, în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945/22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, termenul de introducere a cererilor privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după 1989 privind imobilele care au aparţinut cultelor religioase, a fost prelungit cu încă 6 luni, deci până la data de 25 septembrie 2004, iar acţiunea intimatei a fost depusă anterior acestei date la oficiul poştal.

Cu toate acestea, instanţa de fond le-a dat câştig de cauză revizuienţilor în speţă, în sensul respingerii cererii de constatarea a nulităţii absolute a contractelor noastre de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Eparhia Reformată din Ardeal, apel care a fost admis, iar prin decizia nr. 2, pronunţată la data de 16 ianuarie 2007, s-a dispus constatarea nulităţii absolute a contractelor.

Decizia de mai sus a rămas irevocabilă prin respingerea recursului revizuienţilor prin decizia nr. 1360/R, pronunţată la data de 18 septembrie 2009.

 Cu privire la motivele de revizuire, se arată că, prin OUG nr. 184/2012, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945/ 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002 la Titlul art. VI alin. 3, s-a prevăzut că „actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării”. Prin alin.4, s-a statuat că, „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecătoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile art. 46 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare”.

OUG nr. 184/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din data de 18 decembrie 2002, intrând în vigoare la aceiaşi dată. Faţă de această situaţie, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acţiune a celor interesaţi s-a prescris cu împlinirea datei de 18 iunie 2003.

Termenul de 6 luni prevăzut mai sus a fost prelungit prin Legea nr. 48/2004 pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, iar mai târziu prin Legea nr. 247/2005.

Prevederile de mai sus au fost cuprinse în OUG nr. 94/2000 iniţial, în forma modificată de Legea nr.247/2005 la art. 4¹, iar ulterior republicării actului normativ de mai sus în Monitorul Oficial nr. 797 din data de 1 septembrie 2005 la art. 6.

Revizuienţii în cursul judecării recursului, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale mai sus în dosarul nr. 512/43/2007 în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş, cererea lor fiind transmisă Curţii Constituţionale. Prin decizia nr. 535, pronunţată la data de 14 iulie 2008 excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă de Curtea Constituţională a României.

Ulterior, prin decizia nr. 1352, pronunţată la data de 10 decembrie 2008 de către Curtea Constituţională a României, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul II a Legii nr. 247/2005 privind cea de-a doua prelungire a termenului fixat pentru exercitarea dreptului la acţiune.

Recent, prin decizia nr. 615, pronunţată la data de 12 iunie 2012, de către Curtea Constituţională a României, s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004, prin care s-a dispus prelungirea termenului introdus la art. 6, alin. 4 din OUG nr. 184/2002.

În motivarea acestei soluţii, Curtea Constituţională a României a reţinut că „instituirea unui nou termen pentru exercitarea acţiunii în anularea unor acte juridice de înstrăinare a unor imobile după împlinirea termenului de prescripţie, este de natură să înfrângă principiul securităţii raporturilor juridice civile, prin nesocotirea aşteptărilor legitime ale cetăţenilor în raport cu previzibilitatea legii, prin raportare la conţinutul unei norme de la un moment dat”, respectiv că, „reglementarea unui nou termen pentru introducerea unei acţiuni în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor aparţinând cultelor religioase, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, este de natură să înfrângă principiul securităţii raporturilor juridice civile, precum şi dreptul la un proces echitabil”.

În aceste condiţii, cei interesaţi în constatarea nulităţii absolute a contractelor prin care s-au înstrăinat imobile care au constituit obiectul OUG nr. 94/2000 au avut la îndemână un termen de 6 luni pentru intentarea acestor acţiuni, termen cuprins între 18 decembrie 2002 şi 18 iunie 2003. În această situaţie, la data la care Eparhia Reformată din Ardeal s-a adresat instanţei judecătoreşti pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care revizuienţii au dobândit apartamentele în cauză, cererea era prescrisă.

În aceste condiţii, având în vedere cele de mai sus, trebuie constatat că din moment ce prelungirea termenului de exercitare a dreptului la acţiune este neconstituţional, acesta fiind cuprins într-o completare a articolului de lege faţă de care revizuienţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în mod firesc, prin declararea ca neconstituţională a prevederii de mai sus, raportat la data introducerii acţiunii introductive de către intimată, aceasta este prescrisă.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 10 din C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care în mod necesar şi evident, nu poate fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, Eparhia Reformată din Ardeal, la data de 01 februarie 2013, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi ca atare respingerea cererii cu obligarea revizuienţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, se arată faptul că, cererea de revizuire este bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 10 din C.pr.civ. Potrivit art. 324 alin. 3 C.pr.civ. „pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României Partea 1”.

În speţă, decizia Curţi Constituţionale nr. 615 din data de 12 iunie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, faţă de care termenul limită până la care revizuirea putea fi intentată în termen era 06.10.2012.

În speţă, cererea de revizuire este înregistrată la data de 02.11.2012. pentru aceste motive, solicită admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire şi ca atare, respingerea cererii.

De asemenea, DGFP Harghita, în calitate de intimată, a formulat la data de 11 martie 2013, întâmpinare în cauză privind acţiunea de revizuire formulată de către revizuenţii B. V., S. F., S. L. şi S. J., cu privire la excepţia tardivităţii invocată de către Eparhia Reformată din Ardelal , având în vedere prevederile art. 324 C.pr.civ., potrivit cărora „pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I”, consideră că, în speţă acest termen nu s-a respectat, astfel excepţia invocată poate fi admisă.

Prin notele de şedinţă depuse de către revizuienţi la termenul de judecată din data de 12 martie 2013, aceşti au solicitat repunerea în termenul de revizuire.

Prin decizia civilă nr.40/19.03.2013 Tribunalul Harghita a respins cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire, formulată de revizuenţii B. V., S. F., S. L. şi  S. J., a admis excepţia tardivităţii, invocată de intimata EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL,  şi, în consecinţă,  a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. V., S. F., S. L. şi  S. J., împotriva Deciziei civile nr.2 din 16.01.2007, pronunţată în dosarul nr.3273/2006 a Tribunalului Harghita, ca tardivă.

Prin aceeaşi hotărâre revizuienţii au fost obligaţi la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată pe seama intimatei EPARHIA REFORMATA DIN ARDEAL.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut, în esenţă că decizia Curţi Constituţionale nr. 615/12.06.2012 de care se prevalează revizuienţii, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din data de 06.07.2012, astfel că, termenul legal  prevăzut de art.324 alin.3 C.pr.civ., până la care se putea formula cererea de revizuire era data de 06.10.2012.

Motivul invocat de revizuienţi, respectiv limitarea accesului gratuit al cetăţenilor la actele publicate în Monitorul Oficial, pe internet, la o perioadă de 10 zile, nu se poate încadra în cele prevăzute de alin.1 al art.103 C.pr.civ., acest motiv neconstituind o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

S-a mai arătat că, jurisprudenţa C.E.D.O. a stabilit că, regula previzibilităţii este relativă, întrucât norma de drept nu trebuie să poată fi înţeleasă de către toţi, ci de către practicienii dreptului care  pot da sfaturi avizate reclamantului.

S-a arătat că se constată şi existenţa unui just raport de proporţionalitate între măsura dispusă şi scopul urmărit, întrucât partea care are deschisă calea unei căi extraordinare de atac, are un interval de timp rezonabil pentru a recurge la formularea ei, în speţă, 3 luni de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, iar preocuparea legiuitorului pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice îi profită în egală măsură tuturor destinatarilor legii procesuale civile.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, apel revizuienţii solicitând  modificarea  în tot a  deciziei atacate în sensul repunerii în termenul de revizuire şi admiterea revizuirii aşa cum a fost formulată.

În motivarea apelului revizuienţii au arătat, în esenţă, că  din examinarea prevederilor art.18 din Legea nr.202/1998 rezultă că accesul la conţinutul Monitorului Oficial este condiţionat de plata unor abonamente, iar din prevederile art.19 din acelaşi act normativ rezultă că accesul cetăţenilor este limitat în timp, la un termen de 10 zile, dacă nu achită un abonament.

În aceste condiţii revizuienţii ar fi avut posibilitatea  de a lua la cunoştinţă despre decizia Curţii Constituţionale nr.615 doar în intervalul 07.07.2012-17.07.2012.

Faţă de accesul limitat la serviciile e-monitor, în lipsa unor alte căi reglementate în legislaţia actuală revizuienţilor nu le-a stat la dispoziţie nicio altă soluţie de a se informa cu privire la soluţiile pronunţate de  Curtea Constituţională. Astfel fiind, nu sunt îndeplinite  condiţiile accesibilităţii legii impuse de jurisprudenţa C.E.D.O.

În aceste condiţii, revizuienţii au luat cunoştinţă despre decizia Curţii Constituţionale mai sus arătate, de la avocatul lor care la rândul său a luat cunoştinţă la 25.10.2012 pe parcursul judecăţii unui alt dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj. În consecinţă, aceasta este data de la care trebuie să curgă termenul de 3 luni pentru formularea revizuirii.

Tribunalul Harghita a făcut o confuzie între liberul acces la actele normative supuse publicării în Monitorul Oficial şi capacitatea sau pregătirea de a înţelege aceste acte.

Prin întâmpinare, intimaţii  Eparhia Reformată din Ardeal şi Municipiul Odorheiu Secuiesc, au solicitat, motivat, respingerea apelului.

La termenul de  judecată din 05.06.2013, în temeiul art.328 C.pr.civ., instanţa a recalificat calea de atac formulată împotriva deciziei civile nr.40 din 19 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Harghita, din apel în recurs.

Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Este evident că, în raport cu data înregistrării cererii de revizuire şi data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.615/2012, respectiv 12.06.2012, termenul prevăzut de art.324 (3) C.pr.civ., a fost depăşit.

S-a susţinut atât în faţa Tribunalului Harghita cât şi în faţa instanţei de recurs că revizuienţii au fost împiedicaţi să ia cunoştinţă de conţinutul deciziei Curţii Constituţionale, datorită accesului limitat în timp şi oneros la Monitorul Oficial în care sunt publicate deciziile Curţii.

Într-adevăr, potrivit art.18 din Legea nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, se prevede că formatul electronic al acestei publicaţii este pus la dispoziţia utilizatorilor contra cost iar în art.19 se prevede că produsul electronic conţinând actele publicate poate fi accesat gratuit, pe internet, timp de 10 zile de la publicarea acestor acte.

Cu toate acestea, accesul la cunoaşterea deciziilor publicate în partea I a Monitorului Oficial este asigurat, contrar susţinerilor recurenţilor, chiar Legea nr.202/1998 dispunând în acelaşi art.19, teza finală că „sumarele monitoarelor oficiale sunt accesibile permanent”.

În consecinţă, faţă de această prevedere legală nu se poate vorbi de acces limitat.

În termenul de 3 luni prevăzut de art.324 alin.3, revizuienţii puteau lua cunoştinţă de existenţa deciziei Curţii Constituţionale, prin consultarea  site-ului  Monitorului Oficial, al rezumatelor pe care chiar legea invocată impune a fi postate.

Şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul de acces la o instanţă de judecată presupune respectarea principiului securităţii juridice care impune ca soluţia pronunţată  în mod definitiv de o instanţă să nu mai fie repusă în discuţie.

Tocmai de aceea a aprecia că termenul de 3 luni ar trebui să curgă de la data la care revizuienţii au cunoscut efectiv  decizia Curţii Constituţionale ar duce la o încălcare a principiului securităţii juridice în condiţiile în care aceştia puteau să cunoască deciziile Curţii Constituţionale publicate în Monitorul Oficial în termenul de 3 luni, termen suficient pentru ca dreptul la un proces echitabil să fi respectat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a arătat  (în decizia din 10.04.2003 în cauza Nunes Dias contra Portugaliei) că normele naţionale privitoare la termenele în care pot fi exercitate anumite căi de atac urmăresc să asigure  o bună administrare a justiţiei şi să respecte, în special,  principiul securităţii juridice, principiu garantat de Convenţie.

În ceea ce priveşte condiţia stabilită de art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia legea trebuie să fie accesibilă, apreciem că prin publicarea deciziilor Curţii Constituţionale atât pe suport de hârtie cât şi în format electronic, prin postarea gratuită în extenso a acestor decizii timp de 10 zile iar apoi în rezumat pe site-ul Monitorului Oficial, conţinutul este accesibil persoanelor interesate. În cauză, cu atât mai mult cu cât revizuienţii au beneficiat de  asistenţă juridică de specialitate, un practicant al dreptului este dator a se informa cu privire la apariţiile sau modificările  legislative şi a le aduce în atenţia clienţilor săi.

Nu se poate reţine nici încălcarea art.13 din Convenţie, art.322 pct.10 instituind dreptul de a se adresa instanţei  în termenul rezonabil prevăzut de art.324 alin.3 C.pr.civ.

În consecinţă, s-a constatat că în cauză, Tribunalul Harghita  a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente astfel că, nefiind în prezenţa vreunuia din motivele de recurs reglementate de art.304 C.pr.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea de Apel Tg-Mureş a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienţii B. V., S. F., S. L. şi  S. J., împotriva deciziei civile nr.40 din 19.03.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita.

În temeiul art.274 C.pr.civ., Curtea de Apel a obligat reclamanta să plătească  pârâtei Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc suma de 1.500 lei iar pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal suma de  1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare