Inadmisibilitate cerere de revizuire

Hotărâre 110 din 30.01.2019


DECIZIA CIVILĂ NR. 110

Data: 30.01.2019

Autor: Nineta Călin

Domeniu asociat: REVIZUIRE

Titlu: INADMISIBILITATE CERERE DE REVIZUIRE

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4862/105/2018, la data de 22.10.2018, revizuenta XXX a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1045/22.08.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 12623/281/2016, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea apelului ce a făcut obiectul judecăţii dosarului sus menţionat; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, revizuenta a precizat că, în speţă, cererea iniţială a reclamantei a vizat obligarea pârâtelor la emiterea, eliberarea şi comunicarea titlului de proprietate asupra terenului de 0,7 ha parcela 1048, tarlaua 25, liber de construcţii stabilit prin Hotărârea Comisiei judeţene din anul 1991, respectiv Sentinţa nr. 176/17.07.1996 a Curţii de Apel  Ploieşti devenită irevocabilă prin Decizia 1457/1997 a aceleiaşi instanţe, secţia Contencios.

Prin sentinţa civilă nr.406/26.01.2018 instanţa de fond a admis în parte acţiunea sa şi a admis, de asemenea, în parte cererile intervenienților YYY şi ZZZ şi a obligat Comisia Judeţeană de fond funciar la emiterea titlului de proprietate pentru 0,7 ha, după punerea în posesie conform Sentinţei nr.1259/1997 a Tribunalului Prahova în dosar nr.2829/1995.

Astfel, revizuenta a învederat că, în  fapt, instanţa de apel a Tribunalului Prahova la fila 11/12 a dispus: „Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimaţii intervenienți YYY. Respinge apelul apelantei reclamante XXX...."

Revizuenta a arătat că temeiul de drept al Cererii de Revizuire, este art.509 al.1, pct. 5,cpc:

„Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Aşadar, revizuenta a menţionat că motivele prevăzute de textul de lege sunt îndeplinite de revizuentă, ca urmare a depunerii următoarelor 2 acte pe care se întemeiază cererea sa, din următoarele considerente arătate mai jos:

a) Planul de situaţie al zonei, tarlaua 25

Există cererea înregistrată sub nr.9333/10.10.2018 al OCPI Prahova pe care le va ridica la 24.10.2018 şi le va depune în instanţă, cu privire la situaţia loturilor de teren din parcela 25 unde este terenul disputat de părţi.

S-a depus la dosar actul de proprietate al revizuentei, legalizat cu suprafaţa de 7000mp care nu şi-a schimbat în nici un fel poziţia.

La fila 10/12 instanţa de apel, al. ultim instanţa de apel reţine că: „Cea de a doua categorie de critici vizează reţinerea de către primă instanţă a faptului că susţinerile reclamantei cu privire la valabilitatea titlurilor de proprietate ale intervenienţilor exced obiectul cauzei şi sunt fundamentate pe două alegaţii diferite".

Această susţinere a instanţei nu este adevărată, ci susţine un lucru fals: Titlurile sunt corecte, dar terenul stăpânit de intervenienţi nu este cel din acte, făcându-se în mod voit o confuzie între lotul real stipulat în acte, şi lotul de pe terenul moştenit de mine, profitându-se de mărimea aproximativ egală a acestor suprafeţe de teren.

Actele de proprietate ale intervenientului ZZZ sunt Sentinţa civilă nr.XX din data de 26.10.1992 pronunţată de către Judecătoria Ploieşti în dosarul civil nr. 13993/1992, care nu îi este opozabilă pentru că ea nu are în cuprinsul său vecinătăţile. Primăria Boldeşti -Scăieni susţine că nu deţine aceasta sentinţă, care a fost pronunţata la cea un an după întocmirea adeverinţei sale de reconstituire din 19.12.1991 şi se pune întrebarea fireasca cum poate pretinde ZZZ că deţine acest lot.

În opinia revizuentei toate hotărârile emise ulterior datei validării adeverinţei sale de reconstituire prin Hotărârea Comisiei Judeţene Prahova sunt nule de drept, pentru că se suprapun peste lotul atribuit revizuentei.

În continuare, revizuenta a precizat că intimatul ZZZ are în proprietate 2544 mp prin 2 acte legale. Restul de 5694 mp din hot jud. nr.XX din data de 26.10.1992 sunt împărţiţi astfel 2456 din 5694 mp teren prin cumpărare, şi cei 3238 mp teren sunt luaţi în posesie din terenul nostru continuu de 7000mp. De fapt amplasamentul acestor 3238 mp nu este alăturat de terenul acestora, ci este situat conform altui act de vânzare-cumpărare nr. 4256/1919 în punctul „Dealul Scăienilor", act aşa cum rezultă din actul de vânzare UUU/ZZZ , din decizia civila nr.394/13.03.2012 - şi cum va demonstra şi expertiza.

Revizuenta a susţinut că actele de proprietate ale intervenienților YYY, se bazează pe un Act de schimb întocmit în temeiul Decretului nr. 151/1950, privind comasarea şi circulaţia bunurilor agricole, decret care a fost abrogat/anulat prin Legea nr. 18/1991, împrejurare recunoscută şi prin adresa nr. 89615 din 21 aprilie 1993, emisă de Ministerul Agriculturii, Direcţia generală de fond funciar, cadastru şi geodezie, care îndrumă instituţiile locale să nu ţină seama de actul de schimb care s-a făcut ilegal şi împiedică punerea în posesie a mai multor persoane.

Actualii intervenienți YYY cunoşteau faptul că acest teren a aparţinut altor persoane şi că este solicitat în cadrul procedurii de reconstituire a legilor fondului funciar, astfel încât nu se pot prevala de buna credinţă.

Entităţile locale nu au făcut nimic să restabilească ordinea de drept încălcată favorizând şi proteguind pe intervenienți şi pe autorii acestora XXX constatând insistenţa cu care doresc să li se restituie terenul acaparat abuziv a înstrăinat în cursul anului 2012 terenul în litigiu, deși cunoşteau care este situaţia lui juridică.

Revizuenta a apreciat că este o lipsă evidentă a celor două instanţe, care nu au solicitat expertiză cadastrală în cauză având în vedere că actele intervenienților aveau la fond o formă provizorie, care nu este confirmată de forma finală, iar terenul său este consemnat parţial în cartea funciară, iar terenurile intervenienților nu sunt consemnate în cartea funciară/hărţile cadastrale, așa cum reiese din consultarea evidenţelor de cadastru şi carte funciară.

Prin urmare cele două instanţe s-au pronunţat, fără să verifice şi fără să confrunte actele celor două părţi. Ori atunci când s-a discutat de atribuirea acestor loturi din partea Comisiilor locală şi judeţeană nu ştie pe ce s-a discutat.

Se pare că pe intenţia ocultă a Comisiilor de a ascunde aceste terenuri, libere de sarcini, prin faptul că nu s-a cercetat niciodată amplasamentul real al acestor terenuri.

b) Planul de amplasament al celor 7000 mp pretinşi de revizuentă, executaţi printr-o lucrare de specialitate depusă de un inginer de specialitate, situaţie care reprezintă un preambul al expertizei tehnice pe care urmează să o solicite instanţei de revizuire ca probă în cauză şi care atestă situaţia absolut evidentă, că deși actele sunt corecte, intervenientul ZZZ posedă suprafaţa sa de teren de circa 3000 mp, având dreptul de a poseda o suprafaţă aprox. egală, pe un alt amplasament, cu alte vecinătăţi.

Această cercetare tehnică evidenţiază cele susţinute de aceasta la primul punct, respectiv faptul că instanţa n-a avut în vedere niciodată clarificarea poziţiei cadastrale a loturilor ce fac obiectul judecăţii, si care ar putea clarifica fără putinţă de tăgadă eroarea sau corectitudinea instanţelor de fond sau apel.

A arătat în apel că soluţionarea cauzei de către prima instanţă s-a făcut fără a intra in cercetarea fondului, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra amplasamentului terenului în suprafaţa de 7000 mp, tarlaua 25, oraș XXX, pentru care urmează a se face punerea în posesie, datorită puterii de lucru judecat, într-un dosar soluţionat prin Sentinţa nr. 1259/20.11.1997, a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.322/10.04.1998, a Tribunalul Prahova.

În apel, instanţa a respins autoritatea de lucru judecat invocată de intervenienți, arătându-se diferenţele de interpretare juridică a puterii lucrului judecat faţă de autoritatea de lucru judecat.

În această idee şi în prelungirea acestor comentarii, a solicitat instanţei să aibă în vedere că nu poate fi considerată putere de lucru judecat acţiunea depusă în prezenta cauză, dosar 12623/281/2016, pentru următoarele considerente de drept:

A făcut dovada dreptului de proprietate, prin moştenire (certificat de moştenitor nr.35/25.03.13) asupra terenului de 7000 mp prin actul de vânzare-cumpărare nr.XXX/12.02 1919 - care nu a fost depus în dosarul nr. 2929/1995 deci, are un act nou.

Temeiul juridic nou al legii 165 /2013, care obligă Comisiile locale să transmită spre validare Referatul cu privire la situaţia juridică a terenurilor, cu precizări cu privire la motivele pentru care nu este posibilă retrocedarea pe fostul amplasament, când se propune un alt amplasament şi va preciza persoanele care ocupă legal amplasamentul solicitat.

Concluzia preliminară este că nu se poate socoti încheiată discuţia, respectiv, cercetarea judecătorească asupra unui drept de proprietate (imprescriptibilă prin lege) în situaţia în care are act (titlu) nou, temei de drept nou, respectiv, neîndeplinire evidentă şi flagrantă a condiţiilor de legalitate a atribuirii/neatribuirii unor suprafeţe de terenuri pe aceleaşi amplasamente sau pe alte amplasamente, de către Comisiile locale/judeţene de aplicare ale legilor fondului funciar.

Urmează a se depune la dosar actele de mai sus, pentru toate părţile înainte de primul termen de judecată, precum şi taxele solicitate de instanţă.

În dovedire, revizuenta a solicitat încuviinţarea probelor cu acte noi, expertiză topo care să certifice actele de proprietate ale părţilor.

Prin urmare, revizuenta a solicitat să se constate că cererea sa de revizuire este întemeiată.

Având în vedere probele şi considerentele arătate mai sus, revizuenta a solicitat admiterea cererii de Revizuire, astfel cum a fost motivată şi probată.

Cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art.509-513 . pr. civ., precum şi toate textele de lege invocate în acţiune.

În raport de motivele invocate prin cererea de revizuire formulată, intimata Comisia Judeţeană de Fond Funciar Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Astfel, intimata a precizat că cererea de revizuire este întemeiată în drept pe art.509 alin. l, pct.5 din Codul de procedură civilă, pe motive ce au în vedere situaţia în care după pronunţarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Însă, din motivarea în fapt, rezultă că cererea de revizuire este întemeiată pe motive care au în vedere soluţionarea fondului cauzei, în speţă, efectuarea unei expertize tehnice din care ar trebui să rezulte că intimaţii-pârâţi persoane fizice din dosarul de fond deţin o suprafaţă de teren ce aparţine revizuentei apelante, această expertiză constituind înscrisul reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat instanţei.

Drept urmare, intimata a solicitat instanţei respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.509-513 Codul de procedură civilă.

În raport de motivele invocate prin cererea de revizuire formulată, intimaţii YYY şi YYY au formulat întâmpinare  prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, faţă de motivele invocate mai jos; cu cheltuieli de judecată.

Astfel, intimaţii YYY şi YYY au susţinut că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită pârâtelor reţinute în cerere, emiterea, eliberarea şi comunicarea titlului de proprietate privind terenul în suprafaţă de 0,7 ha, situat pe raza oraşului XXX, Jud. Prahova, pe vechiul amplasament, respectiv parcela 1048, tarla 25, motivând că pârâta Comisia de aplicare a Legii 18/1991 XXX, i-a refuzat cererea de punere în posesie cu acest teren, deși deţine o hotărâre judecătorească, respectiv Sentinţa civilă nr. 176/1996, prin care instanţa a validat dreptul de proprietate autoarei sale XXX, pentru acest teren.

Comisia Locală de Fond Funciar XXX a dispus punerea în posesie a lui XXX cu suprafaţa de 2560 mp pe vechiul amplasament, respectiv tarla 25 parcela 1048, deoarece parte din terenul în cauză era ocupat de către autorul lor XXX, respectiv 864 mp, în baza unui act de schimb întocmit în anul 1972, iar suprafaţa de 3486 mp, a aparţinut lui ZZZ, conform contractului de vânzare cumpărare nr. XXX/1974.

Autoarea reclamantei apelante, respectiv XXX, a formulat acţiune în instanţă - Secţia de contencios administrativ, solicitând acesteia să oblige Comisia locală XXX, să o pună în posesie cu întreaga suprafaţă de 0,70 ha pe vechiul amplasament.

Prin Sentinţa civilă nr. 1259/1997, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost admisă în parte cererea reclamantei şi a dispus punerea în posesie a acesteia pe vechiul amplasament doar cu suprafaţa liberă, respectiv 2560 mp, pentru restul de teren până la 7000 mp, instanţa a dispus ca aceasta să fie pusă în posesie pe raza oraşului XXX, într-un alt amplasament.

Aceasta deoarece conform susţinerilor Comisiei Locale de Fond Funciar a oraşului XXX, nu s-a putut face punerea în posesie a reclamantei XXX cu întreaga suprafaţă pe acelaşi amplasament, deoarece restul de teren aparţine altor proprietari cu acte autentice de proprietate.

În urma judecării în fond a prezentei cereri de chemare în judecată, formulată de reclamanta XXX în dosarul nr. 12623/281/2016, instanţa a obligat Comisia Judeţeană de Fond Funciar Prahova, să emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 0,7 ha, după punerea în posesie, conform Sentinţei civile nr. 1259/1997, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosar nr. 2829/1997.

În apel, instanţa analizând probatoriul administrat în fond precum şi motivarea hotărârii, a respins apelul declarat de apelanta XXX, menţinând soluţia instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire apelanta reclamantă XXX, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 al. 1, pct. 5 C. pr. civ., motivând că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Înscrisurile la care face referire revizuenta sunt planul de situaţie al zonei, tarla 25 şi planul de amplasament al celor 7000 mp.

Faţă de motivele reţinute în cererea de revizuire şi temeiul de drept invocat în promovarea acestei căi extraordinare de atac, intimaţii YYY şi YYY au invocat excepţia inadmisibilității cererii de revizuire, pe care au solicitat să fie admisă şi să fie respinsă cererea ca inadmisibilă, faţă de următoarele motive:

Simpla împrejurare că partea ar fi descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii, (astfel cum susţine ea) nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepţia cazului când se face dovada imposibilităţii de prezentare a acestora în condiţiile arătate la art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă.

1. Or, în cauza dedusă judecaţii, nu poate fi reţinută imposibilitatea de prezentare a înscrisurilor, atâta timp cât aceste înscrisuri urmează să fie emise de OCP1 - instituție publică, ce puteau fi obţinute de revizuentă pe baza unor minime diligenţe, printr-o simplă cerere, anterior pronunţării instanţei de apel. Ori, analizând înscrisurile ataşate în susţinerea cererii, revizuenta nu face dovada că a solicitat aceste înscrisuri şi că acestea nu i-au fost prezentate sau că au fost reţinute, ori i s-a transmis că nu au fost găsite. Aceasta susţine doar că urmează să depună înscrisuri noi, pe care așa cum au precizat cu minime diligenţe putea să le obţină.

2 În ce priveşte condiţia privind descoperirea de înscrisuri noi după darea hotărârii, de asemenea intimaţii YYY  şi YYY au apreciat că nu este îndeplinită în cauză, întrucât înscrisurile invocate ca „acte noi" în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., respectiv planul de situaţie al zonei, tarla 25 şi planul de amplasament al celor 7000 mp, urmează să fie emise ulterior pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită şi prin urmare, au apreciat că acestea nu aveau fiinţă la data când s-a dat acea hotărâre, neputând servi ca temei al cererii de revizuire formulate în baza acestei dispoziţii legale.

Aceasta şi faţă de precizarea revizuientei cu privire la cel de-al doilea înscris, denumit planul de amplasament al celor 7000 mp pretinşi, intimaţii YYY şi YYY au apreciat că nu poate constitui înscris nou, deoarece așa cum reţine aceasta în cerere, punctul b), citând: „acesta constituie o lucrare de specialitate ce reprezintă un preambul al expertizei tehnice pe care urmează să o solicit instanţei de revizuire ca probă în cauză”.

3. În aprecierea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, este necesar să fie apreciate şi importanţa înscrisurilor noi prezentate, mai exact înscrisul trebuie să fie doveditor, de natură să conducă la modificarea soluţiei din hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ori, analizând motivele invocate în cererea de revizuire, respectiv faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe nulitatea absolută a titlurilor de proprietate ale intervenienților şi nu a analizat valabilitatea acestor titluri, cerere nouă formulată de reclamantă în faza de apel, intimaţii YYY şi YYY au apreciat că înscrisurile la care face referire revizuenta nu pot modifica în vreun fel hotărârea pronunţată în apel.

Aceste înscrisuri chiar dacă existau la data judecării cauzei, nu ar fi schimbat în vreun fel decizia instanţei, deoarece, așa cum a reţinut în considerente instanţa de apel, în lipsa unei cereri a reclamantei, tribunalul constată că în mod corect s-a pronunţat prima instanţă cu privire la valabilitatea titlurilor de proprietate ale intervenienților, în sensul că acestea exced obiectului cauzei.

În concluzie, faţă de motivele reţinute mai sus, intimaţii YYY  şi YYY au precizat că în cauza nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 509 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă, situaţie în care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Cu privire la valabilitatea titlurilor de proprietate ale intervenienților YYY  şi YYY , intimaţii YYY şi YYY au învederat scurte concluzii, pentru a arăta instanţei că revizuienta are o imagine eronată cu privire la acest titlu, respectiv terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 2964/2011, în care intimaţii sunt cumpărători, a fost deţinut de autorul lor XXX cu actul de schimb transcris sub nr. 169/1972, act ce a face dovada dreptului de proprietate al autorului lor XXX asupra terenului în litigiu, constatându-se astfel caracterul valabil al modului de dobândire al dreptului de proprietate asupra terenului de către acesta.

Cu privire la valabilitatea actului de schimb menţionat de către revizuientă şi în cuprinsul motivelor din prezenta cerere, intimaţii au precizat că aceasta a formulat mai multe acţiuni împotriva autorului lor, XXX pentru anularea actului de schimb menţionat mai sus, solicitare respinsă prin sentinţa civilă nr. 12663/ 11.11.1993 a Judecătoriei Ploieşti şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 2194/ 9.11.1994 a Tribunalului Prahova.

Văzând soluţia instanţei, reclamanta a formulat acţiune împotriva autorului lor, XXX şi pentru constatarea nulității absolute a acestui act de schimb, însă prin sentinţa civilă nr. 8446 din 06.06.2002, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a respins cererea formulată de Niculescu Maria, astfel că hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin controlul judiciar exercitat la cererea reclamantei de către instanţele de judecată privind actul de schimb, în cadrul acţiunii privind nulitatea absolută a acestuia, s-a constatat că prezentul act de schimb a fost întocmit cu respectarea cerinţelor Decretului nr. 151/1950, aflat în vigoare la acel moment.

Ulterior întocmirii actului de schimb, s-a procedat la transcrierea acestuia în registrul de transcripțiuni de la Notariatul de Stat al Jud. Prahova, moment în care dreptul de proprietate al numitului XXX asupra terenului în cauză, a devenit opozabil şi faţă de terţi.

În aceste condiţii, constatându-se caracterul valabil al modului de dobândire al dreptului de proprietate asupra terenului de mai sus de către autorul lor XXX şi în continuare şi al intimaţilor YYY  şi YYY , la dosar fiind ataşat contractul de vânzare cumpărare 2964/2001, intimaţii au apreciat că instanţa nu poate da curs cererii reclamantei de punere în posesie pe vechiul amplasament cu întreaga suprafaţă de 0,7 ha în vederea emiterii titlului de proprietate, deoarece o astfel de soluţie ar însemna să fie dată prin încălcarea drepturilor legitime ale subsemnaţilor, ceea ce ar însemna că îndreptarea unei ilegalităţi să se facă cu săvârşirea alteia.

În plus, refuzul comisiei locale de a proceda la punerea în posesie a reclamantei cu întreaga suprafaţă de teren pe acelaşi amplasament, este justificat şi în condiţiile în care acesteia i s-a făcut o altă propunere într-un alt amplasament, dar cu care aceasta nu a fost de acord.

Acestea sunt motivele de fapt pentru care intimaţii au arătat instanţei că soluţia instanţelor de judecată în prezentul dosar, au fost dată cu respectarea dispoziţiilor legii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 513 C. pr. civ.

În dovedire, intimaţii au solicitat proba cu înscrisuri.

În raport de motivele invocate prin cererea de revizuire formulată, intimatul ZZZ  Ioan Cristian a formulat întâmpinare  prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în principal, iar pe fond ca neîntemeiată, menţinând soluţia dată în apel, ca temeinică şi legală.

Astfel, intimatul ZZZ  a învederat că revizuienta arată că îşi întemeiază cererea de revizuire pe disp. art.509 alin.1, pct.5 C.pr. civ., invocând 2 acte: Planul de situaţie al zonei, tarla25 şi un plan de amplasament al suprafeţei de 7000 mp, pretinşi de revizuenta apelantă.

De asemenea, se mai invocă de către revizuenta şi actul de vânzare-cumpărare nr.XXX/12.02.1919, ca fiind un act nou.

Referitor la Planul de situaţie al zonei, tarla 25, revizuenta învederează că a depus la data de 10.10.2018 la OCPI Prahova, o cerere ce priveşte situaţia loturilor de teren din parcela 25, unde în accepţiunea acesteia, ar fi situat terenul disputat de părți.

În ceea ce priveşte al doilea act pe care îşi întemeiază revizuenta cererea, arată că, lucrarea privind planul de amplasament al suprafeţei de 7000 mp este efectuată de un inginer de specialitate, situaţie care va face obiectul unei expertize tehnice solicitate în instanţă.

Revizuirea prevăzută de art. 509 alin.1, pct.5 din C. proc. civ are în vedere situaţia în care după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părților.

In ceea ce priveşte calitatea de "nou" a înscrisului, jurisprudența a stabilit că poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi pe care partea nu l-a putut prezenta instanţei pentru că a fost reţinut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forţă majoră.

In speţă, atât planul de situaţie al zonei, tarla 25, cât şi lucrarea efectuată de un inginer specialist, nu pot fi considerate înscrisuri noi, întrucât pe de o parte, sunt făcute demersuri după pronunţarea hotărârii revizuite, în condiţiile în care actul se afla într-o instituţie publică (OCPI Prahova) şi care este la dispozițiunea oricui, iar în al doilea rând, nu se face dovada împiedicării obţinerii acestor înscrisuri.

De asemenea, intimatul a apreciat că şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare nr. XXX/12.02.1919, nu se poate pune în discuţie existenta unui "act nou", întrucât acest înscris a fost depus de revizuentă în alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, şi nu se poate invoca descoperirea întâmplătoare a unui înscris depus chiar de către revizuenta-apelantă ca probă într-un dosar de instanţă în care aceasta a fost parte.

În dovedirea celor învederate mai sus, intimatul a depus copia cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dos. nr. 3351/281/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, iar revizuenta-apelantă a depus în dovedirea acţiunii înscrisuri, printre acestea aflându-se şi actul de vânzare-cumpărare nr. XXX/12.02.1919.

O altă condiţie legată de importanţa înscrisului, este aceea care impune ca înscrisul să fie doveditor; cu alte cuvinte, nu orice înscris poate fi opus într-un proces de revizuire, ci el trebuie să fie de natură să poată conduce la modificarea soluţiei din hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Mai mult, prin Decizia nr. 76/2015, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că, "pentru ca înscrisul ce se prezintă în cererea de revizuire să fie "înscris doveditor" este necesar ca el, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluţie decât cea adoptata".

În ceea ce priveşte condiţia ca înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părților (forţa majoră), intimatul a apreciat că sarcina dovedirii celor două condiţii aparţine tot revizuentei. Însă, din cele arătate mai sus, se poate concluziona că, revizuenta-apelantă s-a aflat în posesia acestor înscrisuri şi/sau putea să facă diligenţe pentru prezentarea lor în faţa instanţei.

De asemenea, intimatul a apreciat că simplul fapt că revizuenta-apelantă a descoperit ulterior pronunţării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu justifică admiterea cererii de revizuire, deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe baza de acte şi dovezi posterior confecţionate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Mai mult, înscrisurile invocate ca fiind noi, puteau fi solicitate în orice moment al judecaţii de fond sau cale de atac, revizuenta-apelantă nefiind împiedicată cu nimic să o facă, astfel încât nesolicitarea acestor acte nu constituie motiv de revizuire.

În concluzie, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată, admiterea excepţiei invocată, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile legale dispuse de Art. 509 alin.1, pct. 5 din C.pr.civ.

Pe fond, a solicitat respingea cererii de revizuire ca neîntemeiată şi menţinerea hotărârii soluţionată în apel, ca temeinică şi legală, revizuenta nefăcând altceva decât o rejudecare a apelului fără a argumenta şi dovedi de ce nu a depus diligenţele necesare înfățișării acestor înscrisuri în timpul soluţionării acţiunii pe fond şi în apel.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au soluţionat cauza, după analizarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar, reţinând puterea de lucru judecat, arătând în considerentele sentinţelor civile motivele pentru care revizuenta-apelanta nu mai era îndreptățită să repună în discuţie o problemă de drept tranşată definitiv şi irevocabil de către o altă instanţă.

De reţinut, că apelanta nu a invocat în faţă instanţei de fond o astfel de excepţie, ci a susţinut, așa cum se arată şi în considerentele sentinţei civile, în faţa instanţei de fond, că nu le recunoaşte şi că sunt nule.

Intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cu cheltuieli de judecată.

La data de 27.11.2018,  revizuenta a formulat cerere de modificare şi completare prin care a arătat că temeiul de drept al cererii de revizuire  a fost art. 509 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., iar prin prezenta se completează motivele cererii de revizuire cu art. 509 alin. 1 pct. 1 teza 3, respectiv „s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Astfel, revizuenta a precizat că cererea iniţială a reclamantei a vizat obligarea pârâtelor la emiterea, eliberarea şi comunicarea titlului de proprietate asupra terenului de 0,7 ha parcela 1048, tarlaua 25, liber de construcţii stabilit prin Hot. Comisiei jud. din anul 1991, respectiv Sentinţa nr. 176/17.07.1996 a Curţii de Apel Ploieşti devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1457/1997 a aceleiaşi instanţe, secţia Contencios.

Prin sentinţa civilă nr.406/26.01.2018 instanţa de fond a admis în parte acţiunea sa şi a admis, de asemenea, în parte cererile intervenienților YYY şi ZZZ şi a obligat Comisia Judeţeană de fond funciar la emiterea titlului de proprietate pentru 0,7 ha, după punerea în posesie conform Sentinţei  1259/1997 a Tribunalul Prahova în dosar 2829/1995.

În fapt, revizuenta a precizat că instanţa de apel a Tribunalului Prahova, la fila 11/12, a dispus:

„Respinge excepţia autorităţi de lucru judecat invocată de intimaţii intervenienți YYY. Respinge apelul apelantei reclamante...."

În prezenta acţiune, revizuenta arată că temeiul de drept al cererii de revizuire, este art.509 al.1, pct. 5 C. pr. civ.:

„Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi derută dacă:

5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

1. Studiul topo de identificare imobil, efectuată de ing. Zizi Dumitrescu, ataşată, act nou introdus în cauză stabileşte în concluzii că:

„Din cercetarea topo efectuată la solicitarea petentei XXX, din măsurătorile efectuate coroborate cu precizările din actele existente reiese cu claritate că petenta este îndreptăţită să solicite Comisiei locale de fond funciar a oraşului YYY punerea în posesie pentru diferenţa de teren de 4350mp admise prin decizie definitivă de instanţa de contencios a Tribunalului Prahova pe tarlaua 25, parcelele 1021,1037 care nu sunt înscrise în evidentele de cadastru şi carte funciară."

Prin urmare, cercetarea inginerească făcută pe teren:

- susţine, prin identificarea vecinătăţilor, a suprafeţelor şi a dimensiunilor: diferenţa de teren până la 7000 mp, respectiv, 4350 mp,  inclus in tarlaua 25, care poate fi atribuit petentei.

- Mai mult decât atât, acest teren disponibil este susţinut cu acte, existând un titlu valabil Actul de vânzare-cumpărare nr. XXX/12.02.1919, act nou, prin care autorul lor, Nae Drăgoi, tatăl Mariei Nicolescu, mama revizuentei, a cumpărat 4000 mp, şi „cotele de moştenire ale fraţilor săi", dintre care, cei 4000mp arătaţi mai sus au făcut parte din tarlaua 25, fapt confirmat prin identificarea dimensiunii şi vecinătăţii prin studiul topo. Având în vedere această realitate obiectivă, revizuenta a precizat că este îndreptăţită să considere că aceşti 4350 mp disponibili, pot împlini suprafaţa de 7000 mp hotărâtă de instanţă că i se cuvin, chiar în imediata proximitate a terenului pe care îl deţine deja, respectiv, cei 2719mp cu care a fost pusă în posesie.

Per a contrario, pentru suprafaţa de teren de 3486 mp, posedată de ZZZ Cristian de la părinţii săi ZZZ Ion şi Maria, se stabileşte fără putinţă de tăgadă, pe baza actului său de vânzare-cumpărare UUU/ZZZ pentru 2544 mp teren cu 2 acte autentice, şi Sentinţa civilă nr. XX/1992 a Jud. Ploieşti şi Minuta încheiată de cele două părţi contractante că terenul său nu este alăturat terenului său, în tarlaua 25, ci este situat, conform altui act de vânzare cumpărare pe care îl posedă, nr.4256/1919, în punctul Dealul Scăienilor - cum a arătat şi expertiza (Studiul Topo).

Conform Certificatele de la OCPI Prahova, acte noi, nr. C10229/15.10.2018 şi C 10392/18.10.2018, privind terenul de 7000 mp, constată că acest teren este neatribuit, respectiv, „nu sunt înscrise în evidenţele de cadastru şi carte funciară" diferenţa de 4350 mp, poate fi restituită deci, pe raza oraşului YYY, tarlaua 25, parcele 1037, 1021, în continuarea parcelei 1048, teren cu care a fost deja pusă în posesie cu suprafaţa de 2719mp.

Confuzia şi neclaritatea Hotărârii judecătoreşti atacate, provin din împrejurarea că Instanţa nu s-a pronunţat asupra actelor de proprietate ale reclamantei şi intervenienților şi atunci nu a putut evalua obiectiv, posibilitatea practică de împlinire a drepturilor si obligaţiilor viitoare ale părţilor

Astfel se ajunge, ca o urmare direct a celor arătate mai sus, la situaţia concretă din speţa de faţă, când, din compararea actelor şi din realitatea factuală constatată pe teren, s-a ajuns la următoarea situaţie nemeritat si nelegal favorizantă pentru intervenienţi:

- dacă lotul de 786 mp deţinut de YYY  (prin cumpărare de la XXX) şi atribuit de instanţă lui XXX (pe baza actului de schimb de 2300mp), a fost recunoscut de instanţa de fond în prezenta cauză, atunci ar însemna că i se recunoaşte în fapt suprafaţa de 2300+786=3086 mp, adică mai mult decât deţine pe acte XXX, deci, i s-a recunoscut mai mult decât a cerut, iar acesta este motiv de revizuire, art. 509 alin. (1) pct. 1.

- Acest fapt rezultă cu claritate şi din cercetarea expertului topo (a se vedea verificarea făcută, reiese supraf. de 2957mp-pag. 7, cu roşu, din Studiul topo)

- dacă lotul de 3486 mp, inclus în tarlaua 25, parcela 1021, a lui ZZZ, a fost recunoscut de instanţă în prezenta cauză, aceasta înseamnă că intervenientul ar primi de două ori suprafaţa de 3486mp, respectiv, ar primi mai mult decât în acte, adică, mai mult decât a cerut, motiv revizuire art. 509 alin.(1) pct.1.

De asemenea, revizuenta a susţinut că motivele prevăzute de textul de lege sunt îndeplinite de aceasta, ca urmare a depunerii de acte pe care se întemeiază cererea, din urătoarele considerente arătate mai jos.

a) Planul de situaţie al zonei, tarlaua 25

S-au depus la dosar cele două Certificate OCPI Prahova

S-a depus şi s-au comunicat şi intimatelor actele menţionate şi Cererea de Revizuire în forma modificată şi completată.

b) S-a depus la dosar actul de proprietate al Revizuentei, legalizat la data de 12.02.1919 cu suprafaţa de 7000mp care nu şi-a schimbat în nici un fel poziţia de 100 de ani.

La fila 10/12 instanţa de apel, al. ultim instanţa de apel reţine că: „Cea de a doua categorie de critici vizează reţinerea de către primă instanţă a faptului că susţinerile reclamantei cu privire la valabilitatea titlurilor de proprietate ale intervenienților exced obiectul cauzei şi sunt fundamentate pe două alegaţii diferite".

Această susţinere a instanţei nu este adevărată, ci susţine un lucru fals: Titlurile sunt corecte, dar terenul stăpânit de intervenienți nu este cel din acte, făcându-se în mod voit o confuzie între lotul real stipulat în acte, şi lotul de pe terenul moştenit de revizuentă, profitându-se de mărimea aproximativ egală a acestor suprafeţe de teren.

Studiul topografic de identificare imobil (numit de noi şi expertiza) risipeşte orice semn de întrebare, şi lămureşte pe deplin, starea de fapt a loturilor supuse discuţiunii.

Astfel:

1. Actele de proprietate ale intervenientului ZZZ sunt: - Sentinţa civilă nr.XX din data de 26.10.1992 pronunţată de către Judecătoria Ploieşti în dosarul civil nr. 13993/1992, care nu îmi este opozabilă pentru că ea nu are în cuprinsul său vecinătăţile. Primăria YYY susţine că nu deţine aceasta sentinţă, care a fost pronunţată la cea un an după întocmirea adeverinţei sale de reconstituire din 19.12. 1991. Şi atunci se pune fireasca întrebare: Cum poate pretinde ZZZ că deţine acest lot. În opinia sa toate hotărârile emise ulterior datei validării adeverinţei mele de reconstituire prin Hotărârea Comisiei Judeţene Prahova sunt nule de drept, pentru că se suprapun peste lotul atribuit revizuientei.

 Intimatul ZZZ are în proprietate 2544 mp prin 2 acte legale. Restul de 5694 mp din hot jud. nr.XX din data de 26.10.1992 sunt deţinuţi pe terenul nostru de 7000mp. De fapt, amplasamentul acestor 5694 mp nu este alăturat terenului nostru,ci, este situat conform altui act de vânzare-cumpărare . nr. 4256/1919 in punctul „Dealul Scăienilor", act așa cum rezultă din actul de vânzare UUU/ZZZ , din Decizia civilă nr.394/13.03.2012- şi din Minuta înţelegere din 18.03.1986 cum a demonstrat şi Studiul Topo.

2. Actele de proprietate ale intervenienților YYY, se bazează pe:

Un Act de schimb întocmit în temeiul decretului 151/1950, privind comasarea şi circulaţia bunurilor agricole, decret care a fost abrogat/anulat prin Legea 18/1991, împrejurare recunoscută şi prin adresa nr. 89615 din 21 aprilie 1993, emisă de Ministerul Agriculturii, Direcţia generală de fond funciar, cadastru şi geodezie, care îndrumă instituţiile locale să nu ţină seama de actul de schimb care s-a făcut ilegal şi împiedică punerea în posesie a mai multor persoane.

Actualii intervenienți YYY cunoşteau faptul că acest teren a aparţinut altor persoane şi că este solicitat în cadrul procedurii de reconstituire a legilor fondului funciar, astfel încât nu se pot prevala de buna credinţă.

Entităţile locale nu au făcut nimic să restabilească ordinea de drept încălcată favorizând şi proteguind pe intervenienți şi pe autorii acestora XXX constatând insistenţa cu care doresc să i se restituie terenul acaparat abuziv a înstrăinat în cursul anului 20012 terenul în litigiu, deși cunoşteau care este situaţia lui juridică.

Li se pare o lipsă evidentă a celor două instanţe, care nu au solicitat expertiză cadastrală în cauză având în vedere că actele intervenienților nu sunt consemnate în cartea funciară/hărţile cadastrale, așa cum reiese din consultarea evidentelor de cadastru şi carte funciară depuse.

Prin urmare cele două instanţe s-au pronunţat în orb, fără să verifice şi fără să confrunte actele părţilor și se întreabă atunci când s-a discutat de atribuirea acestor loturi din partea Comisiilor locală si judeţeană, pe ce s-a discutat.

Se pare că pe intenţia ocultă a Comisiilor de a ascunde aceste terenuri, libere de sarcini, prin faptul că nu s-a cercetat niciodată amplasamentul real al acestor terenuri.

b) Planul de amplasament al celor 7000 mp pretinşi de revizuentă, executaţi printr-o lucrare de specialitate depusă de un inginer de specialitate, situaţie care reprezintă un preambul al expertizei tehnice pe care urmează să o solicite instanţei de revizuire ca probă în cauză şi care atestă situaţia absolut evidentă, că deși actele sunt corecte, intervenientul ZZZ deţine o suprafaţa de teren de circa 5694mp Tn tarlaua 25, din care 3485 mp sunt disponibili şi îi pot fi atribuiţi, pe baza actelor doveditoare pe care le-a prezentat.

Această cercetare tehnică evidenţiază cele susţinute la primul punct, respectiv faptul că instanţa n-a avut în vedere niciodată clarificarea poziţiei cadastrale a loturilor ce fac obiectul judecăţii, şi care ar putea clarifica fără putinţă de tăgadă eroarea sau corectitudinea instanţelor de fond sau apel.

A arătat în apel că soluţionarea cauzei de către prima instanţă s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra amplasamentului terenului în suprafaţa de 7000 mp, tarlaua 25, oraș XXX, pentru care urmează a se face punerea în posesie, datorită puterii de lucru judecat, într-un dosar soluţionat prin Sentinţa nr. 1259/20.11.1997 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.322/10.04.1998, a Tribunalului Prahova.

Ori, din Studiul Topo de identificare, mai rezultă un lucru cu totul şi cu totul excepţional: Hotărârea +Decizia sus menţionate nu specifică vecinătăţile loturilor atribuite prin expertiza Panait, dar în cazul în care ar fi pusă în aplicare, ar conduce la situaţia de a fi anulat un titlu de proprietate, respectiv, actul de vânzare-cumpărare nr XXX/ /1919 al autorului XXX, după 80 de ani, pentru că loturile pretinse de intervenienți ar ocupa însăşi suprafaţa de 4000mp delimitaţi strict de vecinătăţi precizate în titlu.

In apel, instanţa a respins autoritatea de lucru judecat invocată de intervenienți, arătându-se diferenţele de interpretare juridică a puterii lucrului judecat faţă de autoritatea de lucru judecat.

În această idee şi în prelungirea acestor comentarii, revizuenta a solicitat instanţei de Revizuire sa aibă în vedere că nu poate fi considerată putere de lucru judecat acţiunea depusă în prezenta cauza, dosar 12623/281/2016, pentru următoarele considerente de drept:

- a făcut dovada dreptului de proprietate, prin moştenire ( certificat de moştenitor nr.35/25.03.13) asupra terenului de 7000 mp prin actul de vânzare-cumpărare nr XXX/ /12.02 1919 - care nu a fost depus în dosarul nr 2929/1995, deci, au un act nou;

- are şi temeiul juridic nou al legii 165 /2013 care obligă Comisiile locale să transmită spre validare Referatul cu privire la situaţia juridică a terenurilor, cu precizări cu privire la motivele pentru care nu este posibilă retrocedarea pe fostul amplasament, când se propune un alt amplasament şi va preciza persoanele care ocupă legal amplasamentul solicitat.

Concluzia preliminară este că nu se poate socoti încheiată discuţia, respectiv, cercetarea judecătorească asupra unui drept de proprietate (imprescriptibilă prin lege) în situaţia în care avem act (titlu) nou temei de drept nou, respectiv, neîndeplinire evidentă şi flagrantă a condiţiilor de legalitate a atribuirii/neatribuirii unor suprafeţe de terenuri pe aceleaşi amplasamente sau pe alte amplasamente, de către Comisiile locale/judeţene de aplicare ale legilor fondului funciar.

S-au depus la dosar actele de mai sus, pentru toate părţile înainte de primul termen de judecată.

În dovedire, revizuenta a solicitat proba cu acte noi, expertiză (Studiu topo de identificare imobil) care să certifice toate susţinerile acesteia.

Prin urmare, a solicitat să se constate că cererea de Revizuire este întemeiată.

Având în vedere probele şi considerentele arătate mai sus, revizuenta a solicitat admiterea Cererii de Revizuire, astfel cum a fost motivată si probată.

Cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.509-513 C.pr.civ., precum şi toate textele de lege invocate în acţiune.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi dispoziţiile legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Tribunalul se  va pronunţa cu prioritate  asupra excepţiei de tardivitate a formulării cererii de revizuire invocată de către intimatul ZZZ, prin apărător, întrucât excepția tardivității formulării cererii de revizuire este prioritară în raport cu admisibilitatea cererii, cel din urmă aspect fiind reglementat în mod expres de art. 509 C.proc.civ., astfel încât chestiunea admisibilității cererii de revizuire nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, ci însăși analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac de retractare –– de a se cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare ori a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul), precum și a cerințelor speciale, exprese presupuse de cazul de revizuire invocat în speţă, ipoteza de la art. 509 alin. 1 pct. 1, respectiv 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., excepţie pe care o va respinge.

În conformitate cu art. 511 alin. 1 C. pr. civ., termenul de exercitare şi de motivare a revizuirii în cazul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct.1 de la comunicarea hotărârii. În speţă, decizia civilă nr. 1045 din 22.08.2018 a Tribunalului Prahova ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, a fost comunicată revizuentei la data de 17.09.2018 iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 17 octombrie 2018, astfel cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea fiind respectat termenul de o lună prevăzut de art. 511alin. 1 C. pr. civ.

Tribunalul constată că, potrivit art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., revizuirea se poate solicita dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Potrivit art. 511 alin. 1 C. pr. civ., termenul general de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile care se invocă.

Or, înscrisurile  în raport cu care revizuenta solicită revizuirea în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. datează din octombrie 2018 fiind respectat termenul de o lună.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire, tribunalul constată că, revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, motivele fiind expres și limitativ prevăzute de lege, impunând, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evoca fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere. Revizuirea poarta asupra hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul (art. 509, alin. 1 NCPC). Aşadar, hotărârile pot fi pronunțate în prima instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare (împrejurare în care este evocat fondul).

 Nu pot face obiectul revizuirii hotărârile prin care nu se analizează sau nu se evocă fondul.

Prin decizia civilă nr. 045 din 22.08.2018, ce face obiectul cererii de revizuire, Tribunalul Prahova a respins apelul ca nefondat, în considerentele deciziei, instanţa de control judiciar răspunzând tuturor criticilor aduse sentinţei instanţei de fond.

 Hotărârea instanţei de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a admis apelul şi, fie s-a schimbat sentinţa cu condiţia ca eventualul recurs exercitat împotriva ei să fi fost respins, anulat sau perimat.

Nu evocă fondul hotărârea de declinare a competenţei, hotărârea de expedient, hotărârea prin care se respinge sau se anulează apelul sau recursul în temeiul unei excepţii procesuale, hotărârea prin care s-a respins o contestaţie în anulare sau revizuire, hotărârea de perimare.

Astfel, având în vedere că prin decizia ce face obiectul prezentei cereri de revizuire a fost respins apelul ca nefondat, tribunalul urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., existenţa unui înscris nou, tribunalul constată că de asemenea cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că raportul de expertiză şi documentaţia emisă de OCPI  la 12 octombrie 2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. revizuirea se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru invocarea acestui motiv de revizuire, partea interesată trebuie să prezinte un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul anterior, înscrisul trebuie să aibă forţă probantă prin el însuşi, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea care se cere a fi revizită , înscrisul să fie determinant şi să nu fi putut fi produs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Revizuenta invocă înscrisuri emise ulterior datei pronunţării deciziei ce face obiectul revizuirii, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Aşadar, tribunalul constată că şi sub acest aspect cererea de revizuire este inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocate de intimaţii YYY  şi YYY  şi va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-apelantă XXX ca inadmisibilă.

În baza art. 453 C. pr. civ., va obliga revizuenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii YYY  şi YYY  şi 2500 lei către intimatul ZZZ .