Cerere de revizuire

Cerere de revizuire Condiţiile invocării dispoziţiilor art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă. Atâta timp cât în cauza respectivă nu a fost invocată excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiile art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.10/2013, nu se poate solicita revizuirea deciziei civile nr. 1832/30.10.2013 pronunţate de Curtea de Apel  Bucureşti Secţia a- IV-a Civilă, chiar dacă a intervenit ulterior o decizie a Curţii Constituţionale, prin care s-a declarat neconstituţional temeiul legal, care a stat la baza pronunţării deciziei atacate.

Sediul materiei : dispoziţiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă

Prin  sentinţa civilă nr.17146/04.10.2012 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a admis cererea reclamantulu C.F. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. şi în consecinţă a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 175.228,026 lei reprezentând contravaloarea tranşei de 60% din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 acordate prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9(1998, validată prin decizia nr.221/09.02.2010 a ANPR, sumă actualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor, începând cu data de 29.10.2008 şi până la achitarea efectivă; a obligat pe pârâtă să achite reclamantului suma reprezentând actualizarea în raport cu indicele de creştere a preţurilor a tranşei de 40%, în valoare de 116.818,68 lei, pentru perioada 29.10.2008 – 23.02.2011; s-a luat act că reclamantul a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a hotărî  astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 7 si 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, dreptul la despăgubire stabilit de acest act normativ se stabileşte prin hotărârea comisiei judeţene constituită în baza art. 7 din lege, procedura ulterioară presupunând doar validarea acestei hotărâri de către comisia constituită la nivelul administraţiei centrale.

Astfel, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, comisiile judeţene şi a Municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor, iar hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. De asemenea, potrivit art. 4 din HG nr. 1277/2007, comisia centrală are doar atribuţii de validare a hotărârii Comisiei Judeţene, prin aceasta din urmă stabilindu-se insă despăgubirile.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, in cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar, în situaţia în care se achită în anul următor, direcţiile generale ale finanţelor publice le actualizează în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică înaintea plăţii, faţă de luna decembrie a anului anterior.

Prin decizia nr. XXI a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii si s-a stabilit că, in aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv, a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.

In cauză, instanţa a constatat că, prin Hotărârea nr. 4584/29.10.2008 a Comisiei Judeţului Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost aprobata cererea reclamantului, stabilindu-se valoarea totală a compensaţiilor  la suma de 292.046,71 lei.

Ulterior, prin Decizia nr. 221/09.02.2010 a Vicepreşedintelui ANRP, a fost validată hotărârea, acordându-se reclamantului compensaţii in cuantum de 292.046,71 lei.

Instanţa nu  a putut reţine ca întemeiate apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în sensul că, potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286 /2004, compensaţiile se achită in limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, astfel că plata este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie, dreptul reclamantului fiind afectat de o condiţie, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată.

A reţine că lipsa fondurilor  duce la prelungirea termenului de plată  înseamnă o încălcare a dreptului reclamanţilor, nealocarea unor sume de bani cu această destinaţie nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligaţii, soluţia contrară însemnând golirea de conţinut a dreptului reclamantului.

Reţinând că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata compensaţiilor, astfel cum au fost stabilite prin actele mai sus menţionate, pârâta nefăcând dovada contrară, a achitării sumei solicitate si nici a faptului ca nu au fost alocate astfel de sume,  instanţa o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 175.228,026 lei, reprezentând tranşa de 60% din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr. 4584/29.10.2008 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 221/09.02.2010 a ANRP.

De asemenea, având în vederea întârzierea plăţii, inclusiv a tranşei de 40%, precum şi decizia nr. XXI a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, aplicabilă în speţă, instanţa a dispus actualizarea sumei de 175.228,026 lei în raport cu indicele de creştere a preţurilor, începând cu data de 29.10.2008 şi până la achitarea efectivă şi o va obliga pe pârâtă să achite reclamantului suma reprezentând actualizarea în raport cu indicele de creştere a preţurilor a tranşei de 40%, în valoare de 116.818,68 lei, pentru perioada 29.10.2008-23.02.2011.

Împotriva  sentinţei civile nr.17146/04.10.2012 a formulat apel pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin decizia civilă nr.622 A/17.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III a Civilă s-a respins, ca nefundat, apelul formulat de recurenta – pârâtă Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr.17146/04.10.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul – reclamant Constantin Florin.

Pentru a dispune în acest sens s-au reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi anume că, prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 a Comisiei Judeţului Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost aprobată cererea depusă de reclamantul Constantin Florin,stabilindu-se valoarea totală a compensaţiilor băneşti la suma de 292.046,71 lei, această hotărâre fiind validată de ANRP prin Decizia nr. 221/09.02.2010.

Instanţa de fond a înlăturat în mod judicios susţinerile formulate în apărare de către pârâtă şi reiterate în cererea de apel, sub acest aspect neputând fi luate  în considerare arătările pârâtei apelante, cum că plata nu a putut fi efectuată ca urmare a nealocării de la bugetul de stat a unor sume de bani cu o astfel de destinaţie, respectiv compensaţii băneşti în temeiul Legii nr. 9/1998, întrucât dacă s-ar  primi o astfel de susţinere pentru justificarea prelungirii termenului  de plată s-ar ajunge în final, la încălcarea dreptului reclamantului recunoscut printr-o hotărâre  a Comisiei judeţene ce a fost validată de către apelantă, acest drept devenind iluzoriu, deci lipsit de substanţă.

Nefondată  a fost  şi critica referitoare la actualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflaţie, această măsură fiind dispusă de instanţă, în condiţiile în care însăşi prima tranşă a fost achitată cu întârziere către beneficiar, respectiv intimatul reclamant, ori soluţia adoptată de prima instanţă pe acest aspect este în deplină concordanţă atât cu prevederile legale în materie cât şi cu considerentele expuse în decizia nr. XXI, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma soluţionării recursului în interesul legii.

Întrucât criticile formulate de apelanta pârâtă nu sunt întemeiate, tribunalul a procedat la respingerea apelului declarat în cauză de către ANRP şi a menţinut  hotărârea primei instanţe.

Împotriva deciziei nr.622 A din 17.06.2013 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012 al Tribunalului Bucureşti Secţia a III a Civilă  a formulat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin decizia civilă nr. 1832/30.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel  Bucureşti Secţia a- IV-a Civilă, s-a  admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva  Deciziei civile nr. 622 A/17.06.2013 pronunţată în dosar nr. 12354/299/2012 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Constantin Florin, a fost modificată  decizia civilă nr.622 A din 17.06.2013 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012  al Tribunalului Bucureşti în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei civile nr.17146/din 04.10.2012 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în sensul respingerii acţiunii ca prematură.

În motivarea deciziei, pe excepţia prematurităţii invocate în cuprinsul motivelor de recurs, s-au învederat următoarele:

Potrivit art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.10 din 27.02.2013 plata despăgubirilor, în cazul titlurilor de plată emise şi neachitate integral până la data intrării în vigoare a OUG nr.10/2013 se face în tranşe anuale de minim 20.000 lei, eşalonat pe timp de 10 ani iar plata tranşelor se face începând cu 1.01.2014.

Faţă de aceste dispoziţii, dreptul de creanţă reprezentând a doua tranşă de despăgubiri în sumă de 175.228,026 lei nu este încă actual şi deci acţiunea este prematur introdusă, motiv pentru care fiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă s-a admis recursul şi s-a modificat decizia civilă nr.622 A/17.06.2013 în sensul admiterii apelului formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor cu consecinţa schimbării sentinţei civile nr.17146/04.10.2012 în sensul respingerii acţiunii ca prematur formulată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Constantin Florin,  solicitând modificarea deciziei Civile nr.1832 R in sensul respingerii recursului formulat de ANRP împotriva Deciziei Civile nr.622A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București.

În motivarea cererii de revizuire, se învederează următoarele:

După intrarea in vigoare a OUG 10/2013, la 28.02.2013, recurenta parata a formulat recurs împotriva deciziei Civile nr.622A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civila.

In cererea de recurs recurenta pârâtă a invocat pentru prima data excepția prematurităţii cererii de chemare in judecată, întemeiată pe prevederile art. 1 alin. 1  si 2 din OUG 10/2013 care prevedeau ca plata despăgubirilor se va face in tranşe anuale de minim 20.000 lei, eșalonat pe timp de 10 ani, iar plata transelor se face începând cu 01 .01.2014.

Instanța de recurs a mai reținut că dreptul de creanţă  al reclamantului, nu ar fi încă actual şi deci acțiunea ar fi fost prematur introdusă, conform prevederilor art. 1 OUG nr. 10/2013.

Deși, OUG 10/2013 a intrat in vigoare la 1 an de la introducerea cererii de chemare in judecata, Curtea de Apel București a considerat că legea se va aplica retroactiv, deși obligația de plata a despăgubirilor a devenit scadenta încă de la momentul validării Hotărârii Comisiei Județene.

Curtea  de Apel  Bucureşti a mai considerat că o cerere de chemare in judecată introdusă in vederea valorificării drepturilor de creanță ale reclamantului a fost prematur introdusa, deși termenul legal de plata fusese depășit cu mulți ani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata.

La data de 12.12.2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. I si III din OUG 10/2013. Aceste articole neconstituționale stabileau ca plata despăgubirilor în cazul titlurilor emise si neachitate integral până la data intrării in vigoare a ordonatei se va face începând cu data de 01.01.2014 in transe anuale de minim 20.000 lei, eșalonat pe 10 ani.

Decizia CCR privind OUG nr.10/2013 a intrat in vigoare la data  24 ianuarie 2014, când a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.63.

Titlul deciziei este următorul: Decizia nr.528 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicării Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase in Basarabia, Bucovina de Nord si Ținutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum si ale Legii nr.393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților si Slovenilor, in urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 si Legii nr.393/2006.

Ca urmare a faptului ca OUG 10/2013 a fost declarată neconstituțională de către CCR, se revine la perioada anterior valabila de recuperare a despăgubirilor, prevăzute de Legea nr.9/1988, respectiv plata trebuind a se face in doua transe anuale:  prima tranşă de bani de 40 % fiind plătită  în anul  în care au fost stabilite, iar cea de a doua  tranşă de 60 % va fi  plătită  în anul următor.

În final, revizuentul solicită  admiterea cererii, modificarea  deciziei nr. 1832 R în sensul respingerii  recursului  formulat de  ANRP  împotriva deciziei civile nr. 622  A/17.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă.

În dovedirea susţinerilor, s-a ataşat decizia Curţii Constituţionale privind admiterea excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile OUG nr.10/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.63/24.01.2014, partea I.

Analizând cererea de revizuire formulată din prisma criticilor formulate şi a motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, Curtea învederează că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, constituie motiv de revizuire „dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare”.

Pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:

1.să existe un dosar în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată;

2.în cauza respectivă să fie invocată excepţia de neconstituţionalitate cu privire la o dispoziţie legală incidentă în cauză;

3. instanţa învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate să sesizeze Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei invocate;

4. instanţa de judecată să pronunţe, în cauza, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, o hotărâre definitivă, fundamentată pe dispoziţia legală atacată la Curtea Constituţională;

5.Curtea Constituţională să admită excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În cauza de faţă, se constată că nu este incident motivul de revizuire invocat, deoarece nu este întrunită cea de-a doua condiţie (în cauză nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate cu privire la o dispoziţie legală incidentă în cauză), având în vedere următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1832/30.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel  Bucureşti Secţia a- IV-a Civilă, s-a  admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva  deciziei civile nr. 622 A/17.06.2013 pronunţată în dosar nr. 12354/299/2012 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. F., a fost modificată  decizia civilă nr.622 A din 17.06.2013 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012  al Tribunalului Bucureşti în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei civile nr.17146/din 04.10.2012 pronunţată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în sensul respingerii acţiunii ca prematură.

Pe parcursul soluţionării cauzei, niciuna dintre părţi nu a invocat neconstituţionalitatea  dispoziţiilor art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.10/2013 şi nu s-a dispus sesizarea Curţii Constituționale.

Astfel, hotărârea judecătorească, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la data de 30.10.2013 şi s-a fundamentat pe dispoziţiile art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.10/2013.

După pronunţarea acestei decizii, la data de 12.12.2013 a fost pronunţată de către Curtea Constituţională decizia nr.528/2013, prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.10/2013.

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr.63/24.01.2014, partea I.

Instanţa de revizuire învederează că, atâta timp cât în cauza respectivă nu a fost invocată excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiile art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.10/2013, nu se poate solicita revizuirea deciziei civile nr. 1832/30.10.2013 pronunţate de Curtea de Apel  Bucureşti Secţia a- IV-a Civilă, chiar dacă a intervenit ulterior o decizie a Curţii Constituţionale, prin care s-a declarat neconstituţional temeiul legal, care a stat la baza pronunţării deciziei atacate.

În acest sens, instanţa de revizuire învederează că, potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr.47/1992 „  Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

De asemenea, conform art.31 din Legea nr.47/1992 „(1) Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie”.

Caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale se produce de la data publicării în Monitorul Oficial şi numai pentru viitor.

Singura excepţie de la dispoziţiile menţionate este reprezentat de dispoziţiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă care impun condiţia ca excepţia să fie invocată pe parcursul soluţionării cauzei, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive.

În lipsa invocării excepției de neconstituţionalitate şi nesesizării Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată, nu este incident motivul de revizuire invocat.

Pentru aceste considerente, constatându-se că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV A CIVILĂ /DECIZIA CIVILĂ NR. 515 R/11.03.2014

Domenii speta

Spete similare