Revizuire

Sentinta penala nr. 282

Data : 02.08.2012

Autor: Marin Viorel

Domeniu asociat: Revizuire

Titlu :

Asupra cauzei penale de faţă constată :

Prin sentinţa penală nr 620/ 08 12 2005 a Tribunalului Prahova , au fost condamnaţi inculpaţii N.V. şi , N.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea in concurs a cate o infracţiune de tâlhărie , prev şi ped de art 211 al 2 lit c şi al 2 /1 lit a Cp faptă din 08 08 2003 , parte vatamată G. I. , şi la cate o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de ultraj , prev şi ped de art 321 al 1 Cp faptă din aceeaşi dată .

Prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnată şi inc N. D. la o pedeapsă cu închisoarea rezultantă de 9 ani închisoare  , respectiv 7 ani închisoare pentru tâlhărie în formă calificată şi 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi prin aceeaşi sentinţă s-a revocat o pedeapsă anterioară de 2 ani aplicată prin sp nr 3296/ 23 11 2001 a Judecătoriei Ploieşti

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate în cauză următoarea situaţie de fapt :

In seara zilei de 08 08 2003 in jurul orei 21 21 . 30 partea vătămată G. I. însoţit de soţia sa G. E. , precum şi de martorii P. M.  şi C. A. au depăşit punctul C. din P. s-au îndreptat spre str M. spre sediul unei firme de geam termopan aflate vizavi de biserica din acea zonă precum şi la distanţă redusă de locuinţa înv N. S. 

Partea vătămată dorea să solicite ajutor calificat pentru remedierea unor deficienţe tehnice la sistemele de închidere a uşilor şi geamurilor benzinăriei SC B. SRL pe care o deschiseseră .

Dintre persoanele care îl însoţeau P. M. tocmai o ajutase pe G. E. la terminarea curăţeniei in incinta acestei benzinării

În ceea ce îl priveşte pe martorul C. A. acesta se cunoştea de mai mulţi ani cu fam G. şi fiindcă tocmai sosise în P. in vizită la mama sa , soţii G. îl rugaseră să îi însoţească la firma de geamuri termopan . de fapt soţii G.I şi E. se fereau să meargă singuri în acea zonă şi la o oră către seară , fiind ameninţaţi în repetate rânduri de către familia inculpaţilor , sens în care au şi adresat memorii organelor de poliţie , având deci motive serioase să se teamă că ar putea fi atacaţi de aceştia din urmă .

Observând ocazional apropierea părţii vătămate în linie dreaptă dinspre punctul C. cei patru s-au decis să atace în grup pentru a nu pierde ocazia ce li se oferea , pentru a se răzbuna .

Aceştia s-au deplasat către partea vătămată care mergea înaintea soţiei sale şi a martorilor .

Astfel ,partea vătămată G. I. a fost agresat mai intui de către inculpatul N. V. zis D. care l-a apucat pe acesta cu ambele mâini de pieptul cămăşii , şi apoi de gât , smulgându-i părţii vătămate de la gât un lanţ de aur de 18 k în greutate de 41 grame , având un medalion masiv de formă ovală , din aur şi porţelan reprezentând-o pe Fecioara Maria , medalion care era vizibil şi care fusese observat în ziua respectivă la gâtul părţii vătămate şi de martorul M. V. C. angajat al benzinăriei mai sus menţionate

Concomitent , învinuitul N. S. l-a lovit pe partea vătămată in zona feţei cu un corp tăietor , provocându-i o cicatrice la buza superioară precum şi o sângerare momentană, partea vătămată nemaiavând nici o posibilitate să reacţioneze la smulgerea lanţului întrucât s-a prăbuşit la pământ .

În continuare , pentru a o împiedica pe partea vătămată să se ridice cat şi pentru a intimida definitiv persoanele ce îl însoţeau şi a le opri pe acestea să intervină în vreun fel ceilalţi doi inculpaţi au acţionat şi aceştia in sensul că N. C. a zgâriat-o pe partea vătămată de mai multe ori pe ambele picioare , tot cu un corp  tăietor , provocând -i 6 excoriaţii şi în acelaşi timp inc N. D. a tras-o de păr pe partea vătămată şi a lovit -o cu piciorul in zona feţei provocându -i o echimoză cu crustă hematică mandibular drept , toate aceste leziuni fiind evidenţiate in certificatul medico legal solicitat de partea vătămată de SML Prahova , a treia zi după eveniment.

După aceasta toţi cei patru agresori au fugit in direcţia locuinţei lui N. S. , în fruntea acestora fiind N. V. care ţinea în mână lanţul de aur du medalion masiv sustras de la partea vătămată obiect ce a fost vizibil pentru martorii oculari P. M. şi C.A. care i-au şi atras atenţia asupra acestui fapt părţii vătămate şi şotiei sale G. E. ce au acuzat după atac o stare momentană de şoc .

În timp ce partea vătămată era ştearsă de sânge şi ajutată să se ridice de către însoţitorii săi , inculpaţii N. V. şi N. C. s-au grăbit să dispară , iar N. D.a anunţat organele de poliţie sub pretextul mincinos că partea vătămată şi soţia acestuia ar fi pătruns fără drept în locuinţa lor şi le-au spart geamurile casei.

O patrulă de poliţie s-a deplasat la faţa locului găsind-o pe partea vătămată şi pe soţia sa în stradă in apropierea staţiei de taxi de lângă Biserică şi nicidecum la locuinţa inculpaţilor .

Partea vătămată acuza o stare fizică generală alterată şi prezenta leziuni sângerări  şi a îndemnat patrula să se ducă după agresori astfel încât organele de poliţie deplasându -se la proprietatea inculpaţilor a constatat că nu existau distrugeri aşa cum au afirmat inculpaţii .

Constatând că până în acel moment planul lor pentru a-şi asigura scăparea în faţa legii nu avuseseră succes , au chemat o altă patrulă de poliţie spărgând ei gemurile locuinţei pentru a face credibile afirmaţiile făcute .

A doua patrulă de poliţie a constatat ţinând seama şi de primul raport al organelor de poliţie că părţile vătămate nu se puteau face vinovate de comiterea infracţiunii de distrugere şi organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceste infracţiuni.

Împotriva acestei sentinţe inculpaţii au declarat atât apel cât recurs iar sentinţa rămasă definitivă prin decizia nr. 286 pronunţata de ICCJ în dosar nr. 1766/ 57/ 2006 la data de 25 01 2008.

Împotriva acestei sentinţe inculpaţii au formulat cerere de revizuire întemeiata pe disp art 394 lit b Cpp , în sensul că , doi martori din această cauză au declarat mincinos situaţia care a condus la o hotărâre nelegală şi netemeinică solicitând revizuirea sentinţei penale nr. 620/ 08 12 2005, a Tribunalului Prahova pentru acest motiv .

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr 4791/105/ 07 10 2009 , iar prin sentinţa penală nr 62/ 19 02 2010 s-a dispus potrivit art 397 al 1 Cpp scoaterea cauzei de pe rol şi înaintea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru efectuarea cercetărilor prevăzute de lege şi înaintarea întregului material de cercetare la instanţă , in vederea legalei sesizări a acesteia. 

Cauza s-a înregistrat din nou pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.  2309/105/04 05 2010, de această dată cuprinzând şi referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în condiţiile prevăzute de art 399 şi urm . Cpp .

Constatând că este competentă să soluţioneze cererile de revizuire formulate de condamnaţi, întrucât a soluţionat cauza în primă instanţă , prin sentinta penală nr.620/ 2005 , potrivit deciziei nr. 30/2006 a ICCJ , care a reglementat această situaţie printr-un RIL pronunţat în materie , prin încheierea din 01 09 2011 pronunţată în dosar nr 2309/2010 , instanţa in baza art 403 al 3 Cpp rap la art 401 şi 405 al 2 Cpp a dispus admiterea in principiu a cererii de revizuire formulată de condamnaţi , pe baza următoarelor argumente :

Potrivit dispozitiilor  art. 394 lit.b  c.p.p. revizuirea unei hotarari poate fi ceruta atunci cand un martor sau mai multi au savarsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza .

Potrivit disp.art. 395 c.p.p. situatia care constituie cazurile de revizuire  prev. de art. 394 lit.b c .p.p. se dovedesc prin hotararea judecatoreasa sau prin ordonanta procurorului ,daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

Atunci cand instanta sau parchetul nu au putut  examina fondul cauzei situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire ( decizia 86/ 1991  a CSJ , completul de 7 judecatori).

Deci situatiile care constiuie cazuri de revizuire prev. de art. 394 lit.b c.p.p. trebuiesc dovedite prin hotarare judecatoreasca sau ordonanta procurorului daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei ( in acest sens fiind si practica judiciara in materie ( dec. 5639/2004 a ICCJ).

In cazul de fata , nu exista nicio hotarâre judecatorească sau ordonanta a parchetului prin care sa se dispuna asupra cauzei in fond, situatie in care devin incidente disp.art. 395 al.2. c.p.p.

Astfel, atat practica judiciară (decizia 128/2006 a ICCJ si mai recent decizia nr. 157/2011 a ICCJ)  cât si literatura juridica de specialitate este unanima în sensul ca o asemenea imposibilitate exista în caz de prescriptie penala faptuitorilor intrucat ramane nerezolvat fondul cauzei iar instanta de revizuire are posibilitatea sa epuizeze probatiunea si sa aprecieze cu privire la existenta faptei pentru ca pe aceasta baza sa poata examina temeinicia sustinerilor revizuientilor.

In speta fata de martori oculari C. si P. M. s-a început urmarirea penala  în dosarul penal nr. 2940/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art. 260 c.p., la data de 04.09.2009 .

Constatand ca în speta a intervenit potrivit disp.art.122 rap.la art. 124 c.p. prescripţia raspunderii penale  prin ordonanta din 21.03.2011 pronuntată de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti in dosar 2940/P/2009 s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de invinuitii C. A.  si P. M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 260 al.1. c.p.intrucat in cauza s-a implinit termenul de prescripţie al raspunderii penale.

In raport de cele arătate si de considerentele expuse pe larg mai sus, instanta a apreciat ca în speta, pentru a verifica existenta sau nu a marturiilor date de catre cei doi faptuitori este necesara admiterea in principiu a cererilor de revizire a celor 3 condamnati si audierea martorilor precizati.

Instanţa, înainte de admiterea în principiu a cererii de revizuire, a dispus ataşarea la dosarul cauzei si a dosarului penal nr 2940/P/2009 al Parchetului de pe langă Judecătoria Ploieşti , din care la data de 21 03 2011 s-a dat Ordonanţă de scoatere de suh urmărire penală de către cei doi faptuitori aşa cum s-a arătat mai sus ( filele 72 - 73 vol 1 din acest dosar ).

Instanţa rejudecând în fond cauza,a procedat la reaudierea inculpaţilor , precum şi la audierea în mod nemijlocit a martorei P. M. , iar în privinţa martorului C. A. deşi acesta a fost citat in numeroase randuri cu mandat de aducere nu s-a putut realiza ascultatea acestuia in cauza fiind citite declaraţiile acestuia date pe parcursul procesului penal potrivi art 327 al 3 Cpp.

Examinând pe fond cererea de revizuire formulată de cei trei condamnaţi , în condiţiile prev de art 394 al 1 lit b Cpp , instanţa apreciază că cererile de revizuire formulate de aceştia sunt neîntemeiate pentru motivele ce se vor arăta în continuare :

Potrivit art 394 lit b Cpp , revizuirea unei hotărari este posibilă cand un martor a săvarşit infracţiunea de mărturie mincinoasă in cauza a cărei revizuire se cere , dacă potrivit art 394 al 3 Cpp mărturia mincinoasă a determinat pronunţarea unei hotărari nelegale sau netemeinice de condamnare , achitare sau de încetare a procesului penal .

Făcând propria apreciere asupra probatoriilor existente la dosar , şi luand in considerare toate declaratiile părtilor date  in cursul procesului penal iar in privinţa martorilor P. M. şi C. A. , toate declaraţiile date de aceştia atat în faza de urmărire penală cat şi în cursul judecăţii în cazul martorei P. M. , inclusiv în faţa instanţei care judecă revizuirea , instanţa apreciază că in cauză declarţiile date de către cei doi martori oculari in faza de urmărire penală corespund adevărului , iar acestea se coroborează cu restul probatoriilor administrate in cauză , situaţia de fapt reţinuta de către cele trei instanţe cu ocazia judecării cauzei fiind conformă cu probatoriul existent la dosar .

Potrivit art 63 al 2 Cpp , probele nu au valoare dinainte stabilită , iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de umrărire penală ori de instnaţa de judecată in urma examinarii tuturor probelor administrate , în scopul aflării adevărului .

Aşa cum s-a arătat in practica judiciară  ( decizia nr 1660/ 06 05 2009 a ICCJ ) , analiza dispoziţiei  legale mai sus menţionată evidenţiază aspecte deosebit de importante şi anume , faptul că probele administrate in faza de urmărire penală au aceeaşi valoare probantă cu cele administrate in faza cercetării judecătoreşti , iar scopul probelor administrate atat in faza de urmărire penală cat şi in cea a cercetării judecătoreşti este aceeaşi şi anume aceea a aflării adevărului

Inlăturarea ca valoare probatorie a probelor administrate în faza de urmărire penală , în speţă a declaraţiilor unor martori , pe considererntul că în faza de cercetare judecătorească ori cu ocazia judecării unor căi extraordinare de atac cum este cazul cererilor de revizuire din prezenta cauză , pe considererntul că aceştia nu şi le-au mai menţinut , invocand anumite abuzuri ale organelor de cercetare penală , ar fi cu totul nejustificată .

Instanţa , urmează să verifice în speţă care dintre declaraţiile date de martori sunt corespunzătoare adevărului , respectiv cele date imediat după comiterea faptelor sau cele date ulterior , la câţiva ani de la producerea evenimentului în speţă , declaraţia martorei P. M. fiind dată în faţa instanţei de revizuire după aproape 9 ani de la acest incident .

Dacă credibilitatea depoziţiilor iniţiale nu poate fi contestată la cei doi martori , P. M. şi C. A., declaraţiile date ulterior de aceştia sunt evident făcute în vederea disculpării inculpaţilor ( pro cauza).

Astfel , în privinţa martorei P.M. ( fila 63 64  vol II instanţă ) , aceasta precizează în faţa instanţei de judecată că declaraţiile din faza de urmărire penală au fost scrise şi semnate de aceasta , şi declaraţiile pe care le -a dat in faţa organelor de poliţie corespund adevărului şi nimeni nu a obligat-o să le dea , în vreun fel .

Aceeaşi martoră a revenit şi a spus că toate aceste declaraţii au fost dictate de numita G. E. de faţă cu organele de poliţie , dar că deşi s-a plans de această situaţie , nu ştie modul in care s-a rezolvat, iar la procuror la consemnarea declaraţiei de martor nu a fost ameninţată de procuror ( fila 65 ).

Faţă de cele arătate , instanţa apreciază că  declaraţiile ulterioare date de  martora în cursul cercetării judecătoreşti cat şi in faţa instanţei de revizuire nu corespund adevărului, dat fiind perioada foarte mare scursă de la producerea evenimentelor cat şi susţinerile acesteia că ar fi fost supusă unor intimidări din partea organelor de poliţie prin intermediul numitei G. E. situaţii nedovedite, urmând sa constate ca fiind corespunzătoare adevăruliu prima declaratie dată de martora in faza de urmărire penală în condiţiile prevazute de lege .

In privinţa martoruliu C. A. , instanţa de revizuire constată că deşi a fost citat în numeroase rânduri cu mandat de aducere acest martor nu s-a prezentat pentru a fi audiat nemijlocit de instanţa de judecată dar prin intermediul apărătorului ales al inculpaţilor s-a depus la dosarul cauzei, o declaraţie a acestuia precum că retractează declaraţia dată în faza de urmărire penală , iar din procesele verbale de căutare rezultă că acesta ar fi plecat in străinătate si nu se cunoaşte adresa sa pentru a fi citat .

In privinţa acestui martor se constată că acesta nu a putut fi ascultat nici cu ocazia judecării cauzei in fond , dar prin serviciul registratură a depus la dosarul cauzei , o declaratie dată în faţa organelor de urmarire penală in care preciza că a declarat numai adevărul in faza de urmărire penală ,, liber şi nesilit de nimeni ,, dar că nu se poate prezenta in faţa instanţei de judecată pentru a fi audiat, intrucat a fost ameninţat cu moartea de rudele inculpatilor .

In raport de cele arătate , este evident că acest martor care nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a fi audiat nemijlocit şi care cu ocazia cercetăraii judecatoreşti a precizat ca işi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală intrucat aceasta corespunde adevărului şi că nu se poate prezenta in faţa instanţei de frica rudelor inculpaţilor , şi  care după circa 9 ani retractează prima declaraţie spunând doar că aceasta nu corespunde adevărului , nu poate credibil , cu atât mai mult cu cât a luat legătura cu apărotorul inculpaţilor pentru a depune la dosar o declaraţie dar nu s-a prezentat in instanţă pentru a fi audiat , fiind evident faptul că prima declaraţie este cea corespunzătoare adevărului .

In raport de toate considerentele expuse pe larg mai sus instanţa apreciază că declaraţiile date de cei doi martori în faza de urmarire penală sunt cele corespunzătoare adevărului , cele ulterioare fiind in mod evident date pro cauza , in sprijinul inculpaţilor pentru disculparea acestora , in condiţiile in care cei doi martori au cunoştinţă de faptul că s-a prescris raspunderea  penală pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă .

Având în vedere argumentele scrise pe larg mai sus şi constatând ca prezenţa inculpaţilor la locul faptei şi comiterea infracţiunilor sunt pe deplin dovedite , atat prin declaraţiile din faza de urmarire penală ale celor doi martori precizati mai sus , cat şi prin celelalte declaraţii de martori şi probe adminitrate in cauza , respectiv declaraţiile martorilor G. C. R. , B. C. G. , declaraţiile părţii vătămate şi ale soţiei acestuia precum şi actul medico - legal prin care se constată violentarea părtii vatamate , situatie reţinută cu autoritate de lucru judecat şi de ICCJ prin dec pen nr 286/ 25 01 2008 , instanţa urmează ca in baza disp.art. 406 alin.4. c.p.p., sa respingă cererile de revizuire formulate de către condamnaţii N. C., N.  V. , si N.D. , împotriva sentinţei penale nr.620/8 dec.2005 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul penal nr.7300/2004, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 286/25 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie prin care s-a aplicat acestora pedepsele rezultante de 9 ani închisoare pentru condamnata N.D., pentru savarsirea infracţiunilor de tâlhărie si ultraj contra bunelor moravuri prev. si ped. de disp.art. 211 al.2. lit.c si alin.2. lit.a cu aplicarea disp.art. 37 lit.c c.p. si a disp.art. 321 al.2. c.p., cu aplicarea disp.art. 37 lit.a c.p., si aplicarea finala  a disp.,art. 33 lit.a si art. 34 lit.b. c.p. , fapta din data de 8.08.2003, de 7 ani închisoare pentru condamnatul N. C., pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie prev. si ped. de art. 211 al.2. lit.c si alin.2. lit.a c.p., si ultraj contra bunelor moravuri prev. si ped. de art. 321 al.2. c.p. cu aplicarea finala a disp.art. 33 lit.a si art. 34 lit.b. c.p., fapta din data de 08.08.2003 si 7 ani închisoare pentru condamnatul N.V., pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie prev. si ped. de art. 211 al.2. lit.c si alin.2. lit.a c.p., si ultraj contra bunelor moravuri prev. si ped. de art. 321 al.2. c.p. cu aplicarea finala a disp.art. 33 lit.a si art. 34 lit.b. c.p., fapta din data de 08.08.2003, parte vătămata G. I. , ca neîntemeiate.

Faţă de soluţia pronunţată in cauză in baza disp art 192 al 2 Cpp instanţa va obliga pe fiecare din revizuientii N. C. si N. V. la cate 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

In baza aceluiaşi text de lege va obliga pe revizuienta N. D. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul aparatorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie catre Baroul de Avocaţi Prahova.

Domenii speta

Spete similare