Revizuire. Înscris nou. Condiţii.

Revizuire. Înscris nou. Condiţii.

-Codul de procedură civilă: art. 509 punct 5.

Pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Secţia I Civilă - Decizia civilă nr. 361/08  martie 2017.

Prin cererea de revizuire înregistrată la data această instanţă sub dosar nr. …/…/2017 revizuientul  D.V. a solicitat în contradictoriu cu intimata SNT FM„CFR M.”, anularea Deciziei civile nr…/2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, iar urmare a rejudecării apelului, pe fondul cauzei, respingerea apelului declarat de SNTFM „CFR M.” cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe.

În motivarea cererii de revizuire  revizuientul susţine că în pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a avut în vedere susţinerile apelantei-raportat la faptul că aceasta nu ar deţine acte de personal în arhivă, pentru perioada care a fost în discuţie în acţiunea reclamantului.

Într-un alt dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia vizând acelaşi obiect (dosar nr…/…/2015-decizia nr…/2016) a fost respins apelul  SNTFM „CFR M.”, rămânând definitivă sentinţa primei instanţe, prin care apelanta a fost obligată a elibera o adeverinţă, vizând veniturile brute realizate de acel coleg al reclamantului. Urmare a rămânerii definitive, apelanta, deşi susţinea că nu deţine acte, a eliberat acestui coleg adeverinţa solicitată, inclusiv aferent perioadelor pentru care în cauza sa cât şi în cauza celuilalt coleg, susţine că nu deţine acte justificative.

Astfel, cum rezultă din acest înscris nou apărut, respectiv adeverinţa nr. …/…/18.01.2017-pe care o anexează în copie-în realitate apelanta deţine prin intermediul structurilor subordonate ierarhic, acte suficiente pentru a putea executa obligaţia legală de a elibera adeverinţa solicitată.

Subliniază că în situaţia în care în timpul judecării apelului, instanţa avea cunoştinţă de existenţa actelor în arhiva apelantei şi implicit de faptul că susţinerile acesteia sunt false-hotărârea ce ar fi fost pronunţată era una de respingere a apelului.

În sensul admiterii prezentei revizuiri invocă jurisprudenţa CEDO, în care se reţine constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental” care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului /cauza Popescu Stanca contra României). CEDO a apreciat că reprezintă un defect fundamental care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat „circumstanţele nou descoperite” care au legătură cu cazul, nu fusese dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului-situaţie ce se circumscrie exact cu situaţia de fapt prezentată de revizuient.

Dacă, prin ipoteză, instanţa de apel respingea susţinerile vizând lipsa arhivei, cu consecinţa respingerii apelului, la acest moment apelanta, pentru că deţine actele necesare, ar fi eliberat deja adeverinţa în cauză, astfel cum s-a întâmplat în cazul colegului său.

Faţă de această situaţie de fapt, revizuientul susţine că se justifică rejudecarea apelului raportat la faptul că apelanta, cu rea credinţă a indus în eroare instanţa, susţinând în mod fals că nu deţine acte.

Precizează că urmare acestei injuste situaţii, este lipsit de drepturile recunoscute de legiuitor-sens în care, în scopul aplicării echitabile a dispoziţiilor legale şi al respectării dreptului la apărare instituit şi garantat de lege fiecărei persoane, solicită admiterea în principiu a prezentei cereri de revizuire, cu consecinţa rejudecării în fond a apelului având în vedere şi înscrisul nou prezentat.

În drept cererea de revizuire este fundamentată pe art.509 punct 5 Cod pr. civilă.

Intimata SNTFM „CFR M.„ SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire de faţă, precizând că revizuientul nu a fost niciodată angajatul său, că adeverinţa prezentată că înscris nou a fost eliberată urmare executării silite a deciziei civile nr…/2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi că în vederea întocmirii acesteia a fost nevoită să solicite informaţii de la o altă societate pe raza teritorială a căreia se afla la vremea respectivă SNTFR - Depoul T. şi anume CNCF „CFR” SA- Suc. Regională C.F. R. C., care i-a transmis cu adresa nr…/…/09.05.2016 informaţiile avute în vedere la eliberarea adeverinţei. Deci, cu rea credinţă  revizuientul  afirmă că societatea deţine acte suficiente pentru a putea executa obligaţia de a elibera adeverinţa solicitată, deoarece în adeverinţa invocată pentru perioada 22.04.1979-31.10.1997 a avut în vedere exclusiv adresa arătată emisă de o altă entitate juridică.

În drept art. 513 alin.2 şi urm. Cod pr. civ., Legea nr.82/1991 şi OMFP nr.2634/2015.

CURTEA, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale incidente reţine următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu procesual numai în cazurile strict determinate de lege. 

Fiind o cale de retractare şi nu de „cenzură judiciară”, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate printr-o decizie definitivă.

Potrivit art.509 punct 5 din Noul Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Rezultă că pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

 Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În cauză, adeverinţa nr…/…/18.01.2017 la care face referire revizuientul, nu întruneşte aceste cerinţe, nefiind un înscris reţinut de partea potrivnică, ci este un înscris emis de intimată în executarea unei obligaţii statuate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi nefiind determinant în darea soluţiei date de instanţa de apel, atâta vreme cât vizează o altă persoană decât reclamantul.

Ceea ce reclamă de fapt revizuientul  prin cererea de faţă este pronunţarea unei soluţii diferite într-o cauză similară, or această împrejurare constituie mai degrabă un aspect de practică neunitară şi nici de cum de admisibilitate a unei cereri de revizuire fundamentată pe un înscris emis în executarea unei alte hotărâri judecătoreşti.

În acest context, trebuie reamintit că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti irevocabile şi principiului securităţii raporturilor juridice (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29 iulie 2008).

În cauzele Mitrea contra României (nr. 26105/03/2008) şi Stanca Popescu contra României (nr. 8727/03/2009), curtea europeană statuează că în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deci, contra celor susţinute de revizuient situaţia de faţă nu se circumscrie normei legale invocate şi este conformă jurisprudenţei în materie.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.513 Cod de procedură civilă va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire de faţă.

Domenii speta

Spete similare