Revizuire - hotarari judecatoresti potrivnice

Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2022, pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,  SC X E G SRL, având calitatea de reclamant in dosarul nr. X/104/2021, al Secţiei a II-a civila de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Olt, in contradictoriu cu intimatul SC S S R SRL, în  temeiul dispoziţiilor art. 509 al. l punctul 8 CP CIV, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 19/2022 din 18.01.2022 pronunţata de Tribunalul Olt, Secţia a II - a Civila de contencios administrativ si fiscal in termenul legal de 1 lună de zile de la comunicarea hotărârii, prin care a solicitat  admiterea cererii de revizuire si schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul anulării acesteia, întrucât in cauză există hotărâri judecătoreşti potrivnice date de Tribunalul Olt si Judecătoria Slatina care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunţata de Judecătoria Slatina si anume încheierea X/2021 din 12.10.2021 pronunţata in dosarul civil X/311/2021 rămasă definitiva prin neapelare.

În fapt, prin cererea înregistrata sub nr X/104/2021, societatea revizuentă a solicitat Tribunalului Olt in contradictoriu cu paratul SC S S R SRL T M jud. T, ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună: 1.rezolutiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. X/11.06.2020, încheiat intre SC S S R SRL T M, jud. T si SC X E G SRL prin repunerea părţilor  in situaţia anterioara încheierii contractului de vânzare – cumpărare X/11.06.2020 ca efect al rezoluţiunii ce urma sa o pronunţe instanţa de judecata in speţa Tribunalul Olt; 2.reluarea in proprietate a instalaţiei de aspiraţie fum de către SCS S R SRL T M, jud. T, instalaţie care se găseşte depozitata la sediul acestei societăţi din data de 26.08.2020; 3.restituirea de către SC S S R SRL a preţului plătit de societatea noastră in suma de 378694 lei; 3 obligarea paratului SC S S R SRL la plata daunelor interese constând in plata dobânzilor legale calculate la suma ce urma a fi restituita începând cu data efectuării plaţilor de către societatea noastră respectiv 11.06.2020 până la data introducerii acţiunii si in continuare pana la restituirea efectiva a preţului plătit de către noi in suma de 26554 lei; 3.obligarea paratului SC S S R SRL, reprezentând 0,5% din valoarea produsului nelivrat la timp si necorespunzător pentru fiecare zi calendaristica de întârziere.

Tribunalul Olt, analizând excepţia necompetentei generale a acestei instanţe invocata de parat prin sentinţa civila 19/2022 din 18.01.2022, pronunţata in dosarul civil X/104/2021, a admis excepţia necompetentei generale a instanţei invocate de parat si in temeiul art. 132 al.2 CP CIV a trimis cauza spre competenta soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura T.

Hotărârea a fost data fără cale de atac.

Tribunalul Olt, pentru a pronunţa aceasta hotărâre, a invocat dispoziţiile  art. 550 al. l CP CIV „prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul in care este stipulata sau in legătura cu aceasta ,sa fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se sub sancţiunea nulităţii modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului instituţionalizat este suficienta referirea la instituţia sau regulile de procedura ale instituţiei care organizează arbitrajul."

In speţa, părţile au convenit printr-o clauza compromisorie înscrisa in contract ca litigiile ce se vor naşte din contract sa fie soluţionate pe calea arbitrajului. Astfel, potrivit art. 14.3 din contractul de furnizare materiale nr. X/11.06.2020 încheiat intre părţi „orice litigiu decurgând din/sau in legătura cu prezentul contract referitor la validitatea, interpretarea, executarea, ori desfiinţarea lui va fi soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura T in conformitate cu regulile de procedura arbitrar al acesteia."

Tribunalul Olt referindu-se la punctul 14 din contractul de furnizare materiale nr. X/11.06.2020, a omis sa motiveze ca la punctul 14.1 s-a prevăzut ca litigiile care vor rezulta din prezentul contract se vor rezolva pe cale amiabila intre părţi, de asemenea instanţa a omis sa precizeze ca la punctul 14.2 s-a prevăzut ca „daca părţile nu vor reuşi sa soluţioneze diferendul pe cale amiabila atunci litigiul va fi supus soluţionării de către instanţele de drept comun din România de la sediul executantului."

Consideră ca sentinţa civila X/2022 din 18.01.2022 pronunţata de Tribunalul Olt a cărei revizuire se cere, este nelegala pentru că încalcă  autoritatea de lucru judecat prevăzuta de art. 430 CP CIV,a încheierii X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina în dosarul civil X/311/2021 rămasa definitiva prin neapelare.

Anterior promovării acţiunii in rezoluţiune a contractului de vânzare - cumpărare X/11.06.2020 încheiat intre SC X E G SRL si SC S S R SRL,ce a format obiectul dosarului civil X/104/2021 - SC S S R SRL a înregistrat la data de 22.07.2021 sub nr. X/311/2021 pe rolul Judecătoriei Slatina o cerere de emitere a unei ordonanţe de plata împotriva societăţii noastre solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fim obligaţi la plata sumei de 36964 lei ce ar fi reprezentat ultima transa ce ar fi trebuit achitata de societatea noastră din valoarea totala prevăzuta in contractul de vânzare - cumpărare X/11.06.2020.

Deci aceasta acţiune civila pornita de SC S S R SRL se referea la executarea contractului X/11.06.2020 încheiat cu societatea noastră. Se poate constata astfel cu uşurinţa ca societatea SC S S R SRL a ales sa îşi rezolve pretenţiile nu pe calea arbitrajului instituţionalizat ci pe calea dreptului comun, respectiv de către instanţele de judecata, conform punctul 14.2 din prevederile contractuale.

Judecătoria Slatina investita cu o astfel de acţiune in considerentele sale cu o autoritate de lucru judecat a constatat ca in temeiul art. 131 al. l CP CIV, raportat la dispoziţiile  art.1063 CP CIV a apreciat ca este competenta sa judece din punct de vedere general, material si teritorial,cauza cu care a fost sesizata.

SC S S R SRL T M pe toata perioada derulării procedurii de judecata nu a invocat in nici un moment necompetenta generala a Judecătoriei Slatina in favoarea Curţii de Arbitraj Timişoara.

Trecând la soluţionarea acţiunii civile formulate de SC S S R SRL pentru emiterea unei ordonanţe de plata - Judecătoria Slatina a constatat ca litigiul priveşte neexecutarea prevederilor contractului X/11.06.2020, in sensul ca societatea respectiva nu si-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind livrarea unei instalaţii de aspirat fum corespunzătoare si ca in aceasta situaţie in mod corect societatea noastră nu a achitat ultima transa de bani către societatea furnizoare.

Faţă de aceste aspecte, Judecătoria Slatina, cu o autoritate de lucru judecat prin încheierea X/2021 pronunţata la data de 12.10.2021 in dosarul civil X/311/2021, a respins cererea societăţii SC S S R SRL ca inadmisibila cu îndrumarea ca societatea are deschisa pentru realizarea pretenţiilor sale la instanţele de drept comun.

Instanţa de judecata nu a indicat societăţii reclamante sa se adreseze pe calea procedurii arbitrate, iar societatea nu a invocat apărări pe excepţia de necompetenta generala a Judecătoriei Slatina in favoarea Curţii de Arbitraj Timişoara, alegând să îşi rezolve demersul juridic in fata instanţelor de judecata.

Pentru motivele expuse, se constata ca sentinţa civila X/2022 pronunţata de Tribunalul Olt la data de 18.01.2022 in dosarul civil X/104/2021 este nelegala pentru ca încalcă principiul autorităţii de lucru judecata prev. de art. 430 CP CIV a primei hotărâri si anume încheierea X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul civil X/311/2021 care a stabilit ca litigiul privind neexecutarea contractului X/11.06.2020 încheiat intre cele 2 societăţi este de competenta instanţelor de drept comun si nu a Curţii de Arbitraj Timişoara.

De altfel, aşa cum rezulta din prevederile punctului 14 din contractul X/11.06.2020, capitol ce se refera la soluţionarea litigiilor ivite intre părţile contractante nu se desprinde concluzia ca cele două părţi au înţeles sa dea prin clauza compromisorie prioritatea arbitrajului instituţionalizat.

Dimpotrivă, prin demersul juridic al SC X E G SRL, cât şi  al SC S S R SRL prin acţiunile formulate si descrise mai sus a înţeles să aleagă ca modalitate de rezolvare a litigiilor pe calea dreptului comun, respectiv a instanţelor de judecata in speţa Tribunalul Olt si Judecătoria Slatina.

ICG, prin decizia civila 318/2016 a hotărât ca o clauza compromisorie alternativa nu este nula de drept, ea urmând a fi interpretata conform regulilor generale de interpretare a contractelor. In cazul unei astfel de clauze compromisorii exercitarea uneia sau alteia dintre opţiuni este subordonata in temeiul principiului forţei obligatorii a contractului consacrat in art. 1270 NCC, potrivit căruia acordul ulterior al pârtilor poate sa fie in favoarea instanţei de judecata sau arbitrajului.

Ori din cele descrise mai sus, atât SC X E G SRL prin demersul juridic ce a făcut obiectul dosarului civil X/104/2021 al Tribunalului Olt cat si SC S S R SRL prin demersul judiciar ce a făcut obiectul dosarului civil X/311/2021 al Judecătoriei Slatina, ambele având ca obiect în executarea prevederilor contractuale, au înţeles sa se adreseze instanţelor de judecata pentru a soluţiona litigiile din punctul lor de vedere privind neexecutarea prevederilor contractuale din contractul de vânzare - cumpărare X/11.06.2020 si nu pe calea arbitrajului, acesta nefiind prioritar.

Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 al.4 CP CIV, revizuenta a solicitat încuviinţarea cererii de revizuire şi  anularea in totalitate a sentinţei civile X/18.01.2022 pronunţata de Tribunalul Olt in dosarul civil X/104/2021 si continuarea soluţionării cauzei de către Tribunalul Olt.

In drept, au fost invocate prevederile art. 509 al. l punctul 8 CP CIV, 510 CP CIV, 511 CP CIV; 513 AL.4 CP CIV; 148 - 151 CP CIV; 192 CP CIV; 194 CP CIV; 195 CP CIV.

Intimata  S S R SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată si neîntemeiată, obligarea  X E G la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, in temeiul art. 453 din Codul de Procedura Civila; s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă, în temeiul art. 223 din Codul de Procedura Civila.

Intimata a arătat că între S S R S.R.L., in calitate de executant si S.C. X E G S.R.L, in calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de furnizare materiale nr. X din dala de 11.06.2020, având ca si obiect furnizarea de materiale. In prezent reziliat.

In dosarul X/104/2021, Tribunalul Olt nu era competent sa judece cauza, având in vedere ca prin contractul de furnizare materiale nr. X/11.06.2020 părţile au ales instanţa competenta.

Extras din art. 14 din contract:  SOLITIONAREA LITIGIILOR

14.1 Litigiile care  vor rezulta din prezentul contract se vor rezolva pe cale amiabila între părţi

14.2 Dacă părţile nu vor reuşi să soluţioneze diferendul pe cale amiabilă, atunci litigiul va fi supus soluţionării de către instanţele de drept comun din România de la sediul executantului.

14.3 Orice litigiu decurgând din sau în legătură  cu prezentul contract, referitor la validitatea  interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui va fi soluţionai de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura T, in conformitate cu Regulile de Procedura Arbitraj ale acesteia. Hotărârea arbitrala va fi definitiva si obligatorie pentru părţi.

Orice litigiu decurgând din sau in legătura cu contractul va fi soluţionat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura Timiş.

Tribunalul Olt  NU era competent nici teritorial, având in vedere acelaşi articol 14 din contract. Instanţa competenta este cea de la sediul executantului, si anume de la sediul subscrisei. Subscrisa avem sediul in jud. T, instanţa competenta fiind Tribunalul Timiş.

Tribunalul Olt nu era si nu este competent material, teritorial si general, iar sentinţa pronunţata de către Tribunalul Olt este legala.

La Tribunalul Olt a invocat si dispoziţiile art. 126 si art. 129 NCPC.

Art. 126- (1) Părţile pot conveni în scris sau. In cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală in faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, in afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Art. 129-(2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. In cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Cu privire la dosarul X/311/2021, acest dosar a avut ca obiect ordonanţa de plata. Societatea X E NU a invocat excepţia necompetentei.

Pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC, se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate in acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect ţi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci in procese diferite şi, in cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia putere de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.

Or, câtă vreme in ipoteza susţinută de revizuent se afirmă o pretinsă contrarietate intre hotărâri definitive ale instanţelor pronunţate în cauze similare (iar nu identice), nu se poate obţine anularea deciziei întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Cele doua dosare nu au avut acelaşi obiect

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Prin folosirea sintagmei „hotărâri definitive potrivnice", Înalta Curte reţine că legiuitorul a avut in vedere hotărâri care au fost pronunţate în dosare distincte, consecinţa fiind că prin hotărârea dată în cei de-al doilea dosar se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul dosar. De asemenea, instanţa supremă notează că legiuitorul a vizat întrunirea condiţiei triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cererii de chemare în judecată, (...) [ICCJ, s. a II-a civ., dec. nr. X/2015, In PS nr. 12/2015].

Obiectul revizuirii îl formează, potrivit noului Cod de procedură civilă, în principal, hotărârile judecătoreşti pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul. Intră în această categorie hotărârile pronunţate in primă instanţă, mai puţin cele prin care instanţa a anulat sau a respins cererea în baza unei excepţii peremptorii, fără o analiza in fond, hotărârile instanţelor de apel prin care s-a respins apelul ca nefondat sau prin care s-a admis apelul şi s-a schimbat în tot sau în parte soluţia, hotărârile instanţelor de apel prin care s-a evocat fondul după anularea hotărârii de prima instanţă, hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării  fondului după casarea cu reţinere. Rezultă că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile date in primă instanţă ţi apel, prin care nu se analizează sau evocă fondul, precum şi hotărârile date de instanţa de recurs prin care se anulează, respinge ca tardiv, se constată perimarea, se respinge recursul ca nefondat ori împotriva hotărârilor intermediare, până care instanţa de recurs admite recursul şi casează hotărârea atacată trimiţând spre rejudecare.

Intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta SC X E G SRL a formulat răspuns la întâmpinarea  depusa la dosarul cauzei de parata, întâmpinare care solicită să fie respinsă  ca fiind nefondata.

Prin întâmpinarea formulata, parata a solicitat: să se respingă cererea de revizuire formulată, ca fiind nefondata si neîntemeiată; să se dispună obligarea societăţii la plata cheltuielilor judiciare.

În esenţa, prin întâmpinarea formulata, parata invoca faptul ca în baza disp. art. 126 si 129 CP Civ., Tribunalul Olt nu este competent material, teritorial si general, iar sentinţa prin care s-a dispus declinarea competentei in favoarea Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura Timiş este legala si temeinica.

Prin cererea înregistrata sub nr X/104/2021, SC X E G SRL a solicitat Tribunalului Olt, in contradictoriu cu paratul SC S S R SRL T M, jud. T, ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună:

1. Rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. X/11.06.2020, încheiat între SC S S R SRL T M, jud. T si societatea noastră prin repunerea pârtilor in situaţia anterioara încheierii contractului de vânzare – cumpărare X/11.06.2020 ca efect al rezoluţiunii ce urma sa o pronunţe instanţa de judecata in speţa Tribunalul Olt.

2. Reluarea in proprietate a instalaţiei de aspiraţie fum de către SC S S R SRL T M, jud. T, instalaţie care se găseşte depozitata la sediul acestei societăţi din data de 26.08.2020.

3. Restituirea de către SC S S R SRL a preţului plătit de societatea noastră in suma de 373694 lei.

4. Obligarea paratului SC S S R SRL la plata daunelor interese constând in plata dobânzilor legale calculate la suma ce urma a fi restituita începând cu data efectuării plaţilor de către SC X E G SRL, respectiv 11.06.2020 până la data introducerii acţiunii si in continuare până la restituirea efectiva a preţului plătit de către reclamantă in suma de 26554 lei.

5. Obligarea pârâtei SC S S R SRL, reprezentând 0.5% din valoarea produsului nelivrat la timp si necorespunzător pentru frecare zi calendaristica de întârziere.

Tribunalul Olt, analizând excepţia necompetentei generale a acestei instanţe invocata de parat prin sentinţa civila 19/2022 din 18.01.2022, pronunţata in dosarul civil X/104/2021, a admis excepţia necompetentei generale a instanţei invocate de pârât şi, în  temeiul art. 132 al.2 CP Civ., a trimis cauza spre competenta soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura T.

Hotărârea a fost data fără cale de atac.

Tribunalul Olt, pentru a pronunţa aceasta hotărâre a invocat dispoziţiile art. 550 al. l CP Civ. „prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul in care este stipulata sau in legătura cu aceasta ,sa fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se sub sancţiunea nulităţii modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului instituţionalizat este suficienta referirea la instituţia sau regulile de procedura ale instituţiei care organizează arbitrajul."

În speţă, părţile au convenit printr-o clauza compromisorie înscrisa in contract ca litigiile ce se vor naşte din contract sa fie soluţionate pe calea arbitrajului. Astfel, potrivit art. 14.3 din contractul de furnizare materiale nr. X/11.06.2020, încheiat intre părţi,  „orice litigiu decurgând din/sau in legătura cu prezentul contract referitor la validitatea, interpretarea, executarea, ori desfiinţarea lui va fi soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura T in conformitate cu regulile de procedura arbitrar al acesteia."

Tribunalul Olt, referindu-se la punctul 14 din contractul de furnizare materiale nr. X/11.06.2020, a omis să motiveze că la punctul 14.1 s-a prevăzut ca litigiile care vor rezulta din prezentul contract se vor rezolva pe cale amiabila intre părţi, de asemenea instanţa a omis sa precizeze că la punctul 14.2 s-a prevăzut ca „daca părţile nu vor reuşi sa soluţioneze diferendul pe cale amiabila atunci litigiul va fi supus soluţionării de către instanţele de drept comun din România de la sediul executantului."

Consideră că sentinţa civila 19/2022 din 18.01.2022, pronunţata de Tribunalul Olt, a cărei revizuire se cere, este nelegala pentru că încalcă  autoritatea de lucru judecat prevăzuta de art. 430 CP Civ., a încheierii X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul civil X/311/2021 rămasă definitiva prin neapelare şi a încheierii civile X/2022 din 19.01.2022 pronunţata de Judecătoria Lugoj, in dosarul civil X/311/2021/al.

Anterior promovării acţiunii in rezoluţiune a contractului de vânzare - cumpărare X/11.06.2020 încheiat intre societatea reclamantă şi  SC S S R SRL, ce a format obiectul dosarului civil X/104/2021 - SC S S R SRL a înregistrat la data de 22.07.2021, sub nr. X/311/2021, pe rolul Judecătoriei Slatina, o cerere de emitere a unei ordonanţe de plata împotriva societăţii reclamante, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligaţi la plata sumei de 36964 lei ce ar fi reprezentat ultima transa ce ar fi trebuit achitata de societatea reclamantă  din valoarea totala prevăzuta in contractul de vânzare - cumpărare X/11.06.2020.

Deci, aceasta acţiune civila pornita de SC S S R SRL se referea la executarea contractului X/11.06.2020 încheiat cu SC X E G SRL.

Se poate constata astfel cu uşurinţa ca societatea SC S S R SRL a ales să îşi rezolve pretenţiile nu pe calea arbitrajului instituţionalizat, ci pe calea dreptului comun, respectiv de către instanţele de judecata, conform punctul 14.2 din prevederile contractuale.

Judecătoria Slatina investita cu o astfel de acţiune in considerentele sale cu o autoritate de lucru judecat a constatat ca in temeiul art. 131 al. l CP CIV, raportat la dispoziţiile art.1063 CP Civ. a apreciat că este competenta sa judece din punct de vedere general, material si teritorial cauza cu care a fost sesizata.

SC S S R SRL T M, pe toata perioada derulării procedurii de judecată,  nu a invocat in niciun moment necompetenta generala a Judecătoriei Slatina in favoarea Curţii de Arbitraj Timişoara.

Trecând la soluţionarea acţiunii civile formulate de SC S S R SRL pentru emiterea unei ordonanţe de plata - Judecătoria Slatina a constatat ca litigiul priveşte neexecutarea prevederilor contractului X/11.06.2020, in sensul ca societatea respectiva nu si-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind livrarea unei instalaţii de aspirat fum corespunzătoare si ca in aceasta situaţie in mod corect SC X E G SRL nu a achitat ultima transa de bani către societatea furnizoare.

Faţă de aceste aspecte, Judecătoria Slatina, cu o autoritate de lucru judecat prin încheierea X/2021 pronunţata la data de 12.10.2021 in dosarul civil X/311/2021, a respins cererea societăţii SC S S R SRL ca inadmisibila cu îndrumarea ca societatea are deschisa pentru realizarea pretenţiilor sale la instanţele de drept comun .

Instanţa de judecata nu a indicat societăţii reclamante sa se adreseze pe calea procedurii arbitrale, iar societatea nu a invocat apărări pe excepţia de necompetenta generala a Judecătoriei Slatina In favoarea Curţii de Arbitraj Timişoara, alegând să îşi rezolve demersul juridic in faţa instanţelor de judecata.

Pentru motivele expuse,  se constata că sentinţa civila 19/2022 pronunţata de Tribunalul Olt la data de 18.01.2022 in dosarul civil X/104/2021 este nelegala pentru că încalcă principiul autorităţii de lucru judecata prevăzut de art. 430 CP Civ. a primei hotărâri si anume încheierea X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul civil X/311/2021 care a stabilit ca litigiul privind neexecutarea contractului X/11.06.2020 încheiat intre cele 2 societăţi este de competenta instanţelor de drept comun, şi  nu a Curţii de Arbitraj Timişoara.

De asemenea, Judecătoria Lugoj a soluţionat o cerere formulata de către parata în contradictoriu cu societatea noastră prin care solicitase instituirea sechestrului asigurător asupra instalaţiei ce făcea obiectul contractului nr X/11.06.2020, in fata căreia parata nu a Invocat excepţia necompetentei generale si materiale in favoarea Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura Timiş.

De altfel, aşa cum rezulta din prevederile punctului 14 din contractul X/11.06.2020, capitol ce se refera la soluţionarea litigiilor ivite Intre părţile contractante nu se desprinde concluzia ca cele două părţi au înţeles să dea prin clauza compromisorie prioritatea arbitrajului instituţionalizat.

Dimpotrivă, prin demersul juridic al SC X E G SRL, cât şi al SC S S R SRL prin acţiunile formulate si descrise mai sus, s-a ales ca modalitate de rezolvarea litigiilor pe calea dreptului comun, respectiv a instanţelor de judecată, in speţa Tribunalul Olt si Judecătoria Slatina.

ICCJ, prin decizia civila 318/2016 a hotărât ca o clauza compromisorie alternativa nu este nula de drept, ea urmând a fi interpretata conform regulilor generale de interpretare a contractelor. In cazul unei astfel de clauze compromisorii, exercitarea uneia sau alteia dintre opţiuni este subordonata in temeiul principiului forţei obligatorii a contractului consacrat in art. 1270 NCC, potrivit căruia acordul ulterior al părţilor poate sa fie în favoarea instanţei de judecata sau arbitrajului.

Ori, din cele descrise mai sus, atât SC X E G SRL, prin demersul juridic ce a făcut obiectul dosarului civil X/104/2021 al Tribunalului Olt, cât şi  SC S S R SRL, prin demersul judiciar ce a făcut obiectul dosarului civil X/311/2021 al Judecătoriei Slatina, ambele având ca obiect in executarea prevederilor contractuale, au înţeles să  se adreseze instanţelor de judecata pentru a soluţiona litigiile din punctul lor de vedere privind neexecutarea prevederilor contractuale din contractul de vânzare - cumpărare X/11.06.2020 şi nu pe calea arbitrajului, acesta nefiind prioritar.

Faţă de cele expuse, s-a solicitat respingerea întâmpinării  formulată de către parata ca fiind nefondata.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 206 CP CIV.

S-a anexat copie de pe încheierea civila 105/2022 a Judecătoriei Lugoj, pronunţata in dosarul civil 7090/311/202l/al.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de  susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr X/104/2021, societatea revizuentă a solicitat Tribunalului Olt in contradictoriu cu paratul SC S S R SRL T M jud. T, ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună: 1.rezolutiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. X/11.06.2020, încheiat intre SC S S R SRL T M, jud. T si SC X E G SRL prin repunerea părţilor  in situaţia anterioara încheierii contractului de vânzare – cumpărare X/11.06.2020 ca efect al rezoluţiunii ce urma sa o pronunţe instanţa de judecata in speţa Tribunalul Olt; 2.reluarea in proprietate a instalaţiei de aspiraţie fum de către SCS S R SRL T M, jud. T, instalaţie care se găseşte depozitata la sediul acestei societăţi din data de 26.08.2020; 3.restituirea de către SC S S R SRL a preţului plătit de societatea noastră in suma de 378694 lei; 3 obligarea paratului SC S S R SRL la plata daunelor interese constând in plata dobânzilor legale calculate la suma ce urma a fi restituita începând cu data efectuării plaţilor de către societatea noastră respectiv 11.06.2020 până la data introducerii acţiunii si in continuare pana la restituirea efectiva a preţului plătit de către noi in suma de 26554 lei; 3.obligarea paratului SC S S R SRL, reprezentând 0,5% din valoarea produsului nelivrat la timp si necorespunzător pentru fiecare zi calendaristica de întârziere.

Prin sentinţa nr.  19 din 18.01.2022, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2021,  s-a admis excepţia necompetenței generale a instanței, invocată de pârâtă şi s-a trimis cauza privind pe reclamanta SC X E G SRL, în contradictoriu cu  pârâta SC S S R SRL,  spre competentă soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură T.

Potrivit art. 509 pct. 8 cpc Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

Totodată, alineatul 2 al art. 509 cpc prevede că Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Dispoziţiile legale menţionate sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, fiind posibil ca în aceeaşi pricină, două instanţe deosebite sau chiar aceeaşi instanţă, în dosare deosebite, să pronunţe hotărâri potrivnice, făcând posibil ca fiecare parte să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă şi să fie imposibilă punerea lor în executare.

Pentru atingerea acestui obiectiv, prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ.), s-a arătat că judecarea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri se realizează prin anularea celei din urmă hotărâri ce încalcă puterea de lucru judecat a primeia, în manifestarea sa de excepţie procesuală.

Cale extraordinară de atac a revizuirii nu poate asigura remediul procesual pentru încălcarea puterii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă de prezumţie relativă - ce concretizează doar o greşeală de judecată în evaluarea situaţiei de fapt şi juridice a litigiului - nici prin hotărâri pronunţate în dosare diferite şi, cu atât mai puţin, prin hotărâri pronunţate în acelaşi dosar în diversele etape procesuale de soluţionare a acestuia.

Aceasta, întrucât, pentru asigurarea respectării puterii de lucru judecat, în manifestarea sa de prezumţie (sub aspectul pozitiv al acesteia) a hotărârii anterioare, nu este suficientă doar măsura înlăturării ultimei hotărâri prin anulare - aşa cum în mod limitat îngăduie 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. (art. 513 noul C. proc. civ.), fiind în mod absolut necesar ca această măsură să fie urmată de refacerea completă a judecăţii, ceea ce, în mod evident, ar scoate acest caz de revizuire din tiparul său legal şi ar transforma instanţa de revizuire într-o instanţă de control judiciar.

Tribunalul reţine că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un element component al principiului securităţii raporturilor juridice, principiu care derivă, în mod implicit, din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la statul de drept.

De aceea, repunerea în discuţie a autorităţii de lucru judecat poate fi realizată doar în anumite condiţii strict şi limitativ reglementate prin lege prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi a impus condiţia implicită de a exista o identitate a părţii care promovează calea de atac extraordinară a revizuirii, limitând efectele revizuirii la cazul respectiv.

Reglementarea menţionată este una rezonabilă, de natură a proteja drepturile şi interesele legitime ale persoanelor aflate în diverse raporturi juridice. Aceste prevederi legale se aplică, de altfel, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.

 Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Reţine instanţa că prin încheierea nr. X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul civil X/311/2021 rămasă definitiva prin neapelare şi încheierea nr. X/2022 din 19.01.2022 pronunţata de Judecătoria Lugoj, in dosarul civil X/311/2021/al instanţele au soluţionat cererea privind emiterea unei ordonanţe de plata împotriva societăţii reclamante(sa fie obligată la plata sumei de 36964 lei ce ar fi reprezentat ultima transa ce ar fi trebuit achitata din valoarea totala prevăzuta in contractul de vânzare - cumpărare X/11.06.2020), respectiv cererea formulata de către parata în contradictoriu cu revizuienta din prezenta cauză, prin care se solicitase instituirea sechestrului asigurător asupra instalaţiei ce făcea obiectul contractului nr X/11.06.2020.

Excepţia autorităţii de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi. Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii pronunţate asupra acelui raport juridic reprezintă „elementul pozitiv” în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost bine stabilită, dar că au fost aplicate şi textele legale corespunzătoare.

Pentru a se invoca puterea de lucru judecat nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată anterior şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie. 

Pe de altă parte, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 131 cpc La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Stabilirea competenţei în soluţionarea cauzei revine fiecărei instanţe, caracterul interlocutoriu al încheierii prin care se stabileşte competenţa instanţei impunându-se instanţei care a pronunţat acea încheiere, nu însă şi instanţei de trimitere.

Se constată aşadar, că prin sentinţa nr.  19 din 18.01.2022, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2021nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. X/2021 din 12.10.2021 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul civil X/311/2021 rămasă definitiva prin neapelare şi a încheierii nr. X/2022 din 19.01.2022 pronunţata de Judecătoria Lugoj, in dosarul civil X/311/2021/a1,  care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 509 pct. 8 cpc.

Faţă de aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea de revizuire

Data publicarii pe portal:23.11.2022

Domenii speta

Spete similare