Contestație în anulare

DREPT PROCESUAL CIVIL

Contestație în anulare

- art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă

În situația în care prima instanță s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, partea interesată are la îndemână calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, și nu calea recursului întrucât critica vizând “plus petita” sau “extra petita” se circumscrie motivului de revizuire anterior menționat, neputând fi circumscrisă și unuia dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.

În consecință, critica recurentului privitoare la pronunțarea de către prima instanță asupra unui lucru ce nu s-a cerut – în speță inexistența unui PUG – nu se subsumează niciunui motiv de casare, astfel că nu se poate reține incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, care vizează situația în care “instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 117 din 12 februarie 2020

Prin Decizia nr. (...)/CA din 05.11.2019 Curtea de Apel (...) a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Local al Municipiului (...) în contradictoriu cu intimații reclamanți (R1), (R2), (R3), (R4), (R5), (R6), (R7), (R8), (R9) și (R10) împotriva Sentinței civile nr. (...) din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menținut-o în totul și a obligat partea recurentă să plătească părții intimate suma de 6.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului (...) nr. (...)/1993 a fost aprobată etapa I. b din documentația „reactualizare plan urbanistic general (...)”. După cum reiese din chiar conținutul hotărârii, această documentație – etapa I. b urma să devină instrument operativ de lucru pentru aparatul de specialitate al Consiliului local până la aprobarea noului plan urbanistic al municipiului.

Instanța a precizat că documentația – etapa I. b, aprobată la data de 1 aprilie 1993, nu a fost administrată drept probă la dosarul cauzei deoarece potrivit susținerii pârâtului nu se regăsea în arhiva autorității publice, însă conform celor afirmate de reprezentantul său în ședința publică din data de 14 noiembrie 2018, precum și conform răspunsului la interogatoriu, această documentație a fost inclusă în documentația - etapa anului 1993 aprobată prin HCL nr. 6/3 III 1994, dar și în documentația – etapa 1999 ce a făcut obiectul HCL nr. (...)/2000. Planșa desenată cu privire la etapa I b – Zonare funcțională – aprobată prin HCL nr. (...)/ 1 aprilie 1993, reprezentând instrument efectiv de lucru în urbanism, conform susținerilor pârâtului, găsindu-se în cadrul Serviciului Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei (...) având dimensiuni de mai mult de 2 m.p., ceea ce a făcut să nu poată fi depusă în copie la dosar.

Așadar, în anul 1993 a fost aprobată doar o etapă din documentație. Potrivit art. 1 din HCL nr. (...)/1993, etapa aprobată a vizat reactualizarea Planului urbanistic general, deși prin Procesul verbal al ședinței extraordinare a consiliului local al municipiului (...) din data de 1 aprilie 1993 s-a reținut lipsa unui plan de urbanism al municipiului (...) care a dus la sistarea eliberării tuturor autorizațiilor de construire după data de 18 martie 1993.

Conform susținerilor pârâtului, prin hotărâri de consiliu local adoptate pe parcursul anilor următori, au fost aprobate alte etape ale planului urbanistic general al municipiului (...), respectiv prin HCL nr. 12/1994, HCL nr. 30/1994, HCL nr. 42/1994, HCL nr. 6/1994 și HCL nr. 42/1995, fiind inserate actualizări sintetizate în proiectul întocmit de SC (S) SA, iar aprobarea planului urbanistic general al municipiului (...) s-ar fi realizat prin HCL nr. (...)/2000.

Însă, documentația depusă în copie la dosarul cauzei reprezentând, conform susținerii pârâtului, planul urbanistic general al municipiului (...) aprobat prin HCL al municipiului (...) nr. (...)/2000 nu are avizul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și al organismelor interesate, ceea ce s-a obținut fiind doar Avizul Unic nr. (...)/19 februarie 2004 dat de Consiliul Județean (...), aviz obținut ulterior, după patru ani de la emiterea HCL al municipiului (...) nr. (...)/2000.

Instanța a arătat că s-a reținut în mod corect că Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia reprezintă una dintre categoriile de documentații de urbanism reglementate de art. 45 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, reținând prevederile dispozițiilor art. 46 alin. (1) teza I din același act normativ.

Anterior Legii nr. 350/2001, documentația de urbanism - Plan urbanistic general era reglementat de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor. Astfel, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data adoptării legii, impunea obligativitatea eliberării unei autorizații de construire, ca act de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, doar în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, aprobate potrivit anexei, care face parte integrantă din lege. Potrivit lit. B pct. 2 din Anexa 1 „Avizarea și aprobarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului”, documentația Plan urbanistic general la nivel de municipiu se aviza de către Departamentul pentru urbanism și amenajarea teritoriului și de către Organismele teritoriale interesate și se aproba de către Primăriile municipale.

Instanța a subliniat faptul că Tribunalul a apreciat just că, chiar dacă ar fi acceptată opinia pârâtului în sensul că au fost adoptate etape ale planului urbanistic general al municipiului (...) prin hotărârile antemenționate și nu doar etape de proiectare ale acestuia, raportat la dispozițiile modificate din Legea nr. 50/1991, conform art. III din Legea nr. 125/16 octombrie 1996, respectiv lit. B pct. 2 din Anexa 1 „Avizarea și aprobarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului”, (forma în vigoare a Legii nr. 50/1991 la data emiterii HCL nr. (...)/2000), rezultând că actului administrativ prin care pârâtul a susținut că s-a aprobat planul urbanistic general al municipiului (...) îi lipsesc celelalte avize și aprobări prevăzute de lege, respectiv avizul dat de către Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și de către Organismele teritoriale interesate și aprobarea Consiliului local municipal.

Instanța a apreciat ca fiind argumente în plus referitoare la inexistența unui plan urbanistic general al mun. (...) următoarele: însuși recurentul a recunoscut în cererea de recurs că un proiect al acestui plan a fost actualizat de SC (S) SA (...) și a stat la baza emiterii HCL nr. (...)/2000, iar „Procedura privind achiziționarea de servicii având ca obiectiv „întocmirea Planului Urbanistic General al municipiului (...)” este în continuare în derulare, în acest sens fiind încheiat cu (...) contractul nr. (...) din 08.07.2008, modificat prin 4 acte adiționale. (…) Data exactă a aprobării noului Plan Urbanistic General al municipiului (...) nu poate fi precizată de pe acum.

De asemenea, s-a arătat că prin Sentința civilă nr. (...)/CA/2010 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2008, irevocabilă prin Decizia nr. (...)/CA/2011-R pronunțată de Curtea de Apel (...), s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că, la nivelul municipiului (...) nu există un Plan urbanistic general aprobat în condiții legale deoarece documentația avizată prin Hotărârea de Consiliu Local nr. (...)/2000 nu a mai obținut avizele necesare, inclusiv a ministerului de resort și, prin urmare, nu are valoare juridică atribuită Planurilor urbanistice generale de către art. 46 și de art. 49 din Legea nr. 350/2001, de bază legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare și nu este opozabil în justiție. Dezlegarea dată acestei probleme de drept de către instanța de fond și în dosarul nr. (...)/(...)/2011, referitor la neaprobarea în condițiile legii a unui Plan urbanistic general al municipiului (...), a fost acceptată și menținută de către instanța de recurs, așadar, s-a subliniat faptul că judecătorul fondului nu putea să facă abstracție în prezenta cauză de efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, în consens cu prevederile art. 431 alin. (2) Cod procedură civilă.

De altfel, s-a arătat că recurentul însuși a amintit prin recurs prevederile art. 3 din Ordinul nr. 13/N/10.03.1999, conform cărora: „Unitățile teritorial-administrative de bază care au contractat elaborarea planurilor urbanistice generale, până la publicarea prezentului ordin, precum și cele care se pot înscrie în termenele limită prevăzute de HGR nr. 59/1999 vor continua și vor definitiva documentațiile ca planuri urbanistice generale propriu-zise.”

Instanța a apreciat că, așa cum s-a reținut mai sus, recurentul-pârât a afirmat că procedura privind achiziționarea de servicii având ca obiectiv „Întocmirea Planului Urbanistic General al municipiului (...)” este în continuare în derulare, iar data exactă a aprobării noului Plan Urbanistic General al municipiului (...) nu poate fi precizată.

Instanța a reținut prevederile dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 350/2001 alin. (1) și alin. (2).

Concluzionând, s-a arătat că s-a reținut de către Curte că, în lipsa acestui act administrativ de bază, producător de efecte juridice în privința amplasării, proiectării, executării și funcționării legale a construcțiilor pe raza mun. (...), nu se poate acorda eficiență juridică și un status legal unor hotărâri de Consiliu Local ce aveau ca efect prelungirea valabilității unui P.U.G. inexistent. Ca atare, s-a apreciat că hotărârile contestate de intimații-reclamanți au fost în mod legal și temeinic anulate de prima instanță.

Sub aspectul îndeplinirii de către reclamanți a condiției interesului pentru a acționa în instanță în sensul anulării celor trei HCL (...), instanța a apreciat că în mod corect a respins judecătorul fondului excepția invocată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (2) pct. p) și r) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, s-a reținut că reclamanții locuiesc pe strada (...) din municipiul (...), la nr. 44 și 40, iar pentru imobilul teren situat la nr. 42 de pe aceeași stradă a fost solicitat și a fost emis Certificatul de urbanism nr. (...)/30.03.2017, care certifică faptul că, conform PUG și RLU terenul are un regim de înălțime de P+2-3, cu interdicție pentru locuințe colective până la elaborare și aprobare PUD, dar, conform mențiunii cuprinse în certificatul de urbanism, acesta „... poate fi utilizat în scopul declarat: Imobil de locuințe P+3 – elaborare și aprobare PUD”.

Or, prin acțiunea formulată, s-a arătat că reclamanții invocă inexistența legală a unui Plan urbanistic general al municipiului (...), ceea ce presupune că edificarea unei construcții în zona în care ei locuiesc s-ar putea executa conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul doar „... pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii și cu respectarea Regulamentului general de urbanism”, caz în care condițiile privind regimul de înălțime în acea zonă a municipiului (...) sunt mult mai restrictive decât cele menționate în Certificatul de urbanism nr. (...)/30.03.2017.

În consecință, instanța a apreciat că reclamanții justifică un interes legitim, determinat și actual, corelativ dreptului de a locui într-o zonă a municipiului (...) în care se respectă regimul de înălțime și toate celelalte condiții referitoare la locuințele colective pentru acea zonă și, totodată, interesul lor „... vizează ordinea de drept ..., satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice”.

Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate motivele de recurs invocate, Curtea a respins recursul formulat și, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, a menținut sentința recurată, ca temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul Consiliul Local al Municipiului (...), solicitând admiterea contestației și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a deciziei atacate.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că, prin decizia atacată, instanța de recurs a respins recursul, fără să se pronunțe asupra unui motiv de casare invocat în cererea de recurs. Astfel, arată contestatorul, unul din motivele de casare invocat în cererea de recurs a fost că instanța de fond și-a depășit limitele investirii, deoarece nu a fost sesizată cu vreun capăt de cerere privind constatarea inexistenței Planului Urbanistic General.

Apreciază contestatorul că este admisibilă contestația în anulare întrucât acest motiv de casare nu a fost abordat de către instanța de recurs și nici nu reiese din raționamentul juridic sintetizat în considerentele hotărârii.

Prin recursul formulat, arată contestatorul, a invocat trei motive de casare a hotărârii instanței de fond, și anume: lipsa interesului intimaților-reclamanți în promovarea prezentei acțiuni, motivarea instanței de fond față de puterea de lucru judecat și depășirea limitelor investirii. Instanța de recurs a cercetat primele două motive, însă a omis a analiza dacă instanța de fond și-a depășit sau nu limitele investirii întrucât în acțiunea formulată nu s-a regăsit niciun capăt de cerere privind constatarea inexistenței PUG-ului.

Cererea de chemare în judecată viza trei hotărâri de consiliu prin care s-a realizat prelungirea succesivă a valabilității PUG-ului (nr. 62/2011, 10/2013 și 220/2015). Tribunalul nu a fost chemat să se pronunțe asupra valabilității PUG-ului, aspect punctat și de reprezentantul reclamanților în ședința de judecată din data de 06.03.2019. Așadar, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, iar instanța de recurs nu a cercetat acest motiv de casare.

În drept, a invocat prevederile art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare.

În apărare se arată în esență că, contestatorul susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unui motiv de casare, constând în pretinsa depășire de către instanța de fond a limitelor investirii, întrucât, prin considerentele sentinței s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, adică s-ar fi pronunțat o plus petita. Or, arată intimații, între cererile formulate în acțiune și dispozitivul sentinței de fond există o deplină concordanță (s-a solicitat anularea a 3 acte administrative, iar instanța a dispus exact în acest sens).

Contestatorul invocă prevederile art. 503 alin. 2 pct. 3 noul Cod de procedură civilă, ce permit promovarea contestației în anulare în cazul nedezlegării, de către instanța de recurs, a unui motiv de casare. Or, este inadmisibilă formularea unei contestații în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod de procedură civilă, acest text de lege permițând promovarea contestației în anulare în cazul nedezlegării, de către instanța de recurs, a unui motiv de casare, din cele prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă.

Faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui motiv de casare, în speță că nu s-a pronunțat asupra criticii recurentului conform căreia prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, nu se regăsește printre motivele de casare prevăzute de art. 488 din noul Cod de procedură civilă, acesta fiind reglementat drept motiv de revizuire, prevederile art. 509 noul Cod procedură civilă alin. 1 pct. 1 noul Cod procedură civilă stabilind că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu sau cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Motivul pentru care contestatorul nu a formulat cerere de revizuire este acela că susținerile sale se raportează la considerentele sentinței de fond, și nu la dispozitiv, fapt care nu putea fundamenta o cerere de revizuire.

Totodată, arată că instanța de recurs a verificat sentința de fond chiar și prin prisma argumentației conform căreia instanța de fond și-ar fi depășit limitele investirii, atât cu privire la modul de reținere de către instanța de fond a inexistenței unui PUG, cât și cu privire la reținerea cu putere de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

În drept a invocat prevederile art. 503 și urm. noul Cod procedură civilă.

Instanța, analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. (...)/CA din 05.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2018, întemeiată pe art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, s-a invocat faptul că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de casare în susținerea căruia s-a invocat depășirea de către prima instanță a limitelor investirii raportat la împrejurarea că reclamanții nu au cerut constatarea inexistenței PUG-ului.

Prin decizia atacată a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul Consiliul local al mun. (...) împotriva Sentinței nr. (...)/20.03.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2018, hotărâre prin care s-a dispus anulare Hotărârilor Consiliului local al mun. (...) nr. 62/31.03.2011, nr. 10/24.01.2013 și nr. 220/17.12.2015 privind prelungirea valabilității planului urbanistic general al mun. (...).

Contestația este nefondată pentru considerentele prezentate în continuare.

Recursul, contestația în anulare și revizuirea sunt căi extraordinare de atac, fiecare putând fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, legiuitorul prevăzând la art. 459 alin. 3 Cod procedură civilă că acestea pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii, recursul urmând a se judeca cu prioritate.

În situația în care prima instanță s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, partea interesată are la îndemână calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, și nu calea recursului întrucât critica vizând “plus petita” sau “extra petita” se circumscrie motivului de revizuire anterior menționat, neputând fi circumscrisă și unuia dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.

În consecință, critica recurentului Consiliul local al mun. (...) privitoare la pronunțarea de către prima instanță asupra unui lucru ce nu s-a cerut – în speță inexistența unui PUG – nu se subsumează niciunui motiv de casare, astfel că nu se poate reține incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, care vizează situația în care “instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”.

În plus, Curtea a constatat că în susținerea cererii deduse judecății de către reclamanții (R1), (R2), (R3), (R4), (R5), (R6), (R7), (R8), (R9) și (R10), privind anularea unor hotărâri de prelungire a valabilității planului urbanistic general al mun. (...), și care a format obiectul dosarului nr. (...)/2018, s-a invocat inexistența unui PUG, aspect ce a fost analizat de judecătorul fondului și pe care s-a fundamentat soluția din dispozitivul Sentinței nr. (...)/20.03.2019.

Mai mult, din considerentele Deciziei nr. (...)/CA din 05.11.2019 rezultă că instanța de recurs a verificat legalitatea sentinței mai sus menționată, inclusiv din perspectiva argumentului constând în inexistența unui PUG care să poată fi prelungit, concluzionând că “nu se poate acorda eficiență juridică și un status legal unor hotărâri de consiliu local ce aveau ca efect prelungirea valabilității unui PUG inexistent”.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 508 Cod procedură civilă Curtea a respins contestația în anulare declarată de contestatorul Consiliul Local al Municipiului (...), împotriva Deciziei nr. (...)/CA din 05.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2018.

În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatorului, Curtea l-a obligat să achite intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 3500 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța nr. (...)/03.02.2020, depusă la fila 49 din dosar.

Domenii speta

Spete similare