Revizuire. Condiţii.

C. pr. civ.: art. 509 pct. 1, art. 431.

Soluţionând excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de recurs nu era obligată să cerceteze aspectele legate de fondul cauzei, să înlăture, motivat, susţinerile revizuientului reclamant sau considerentele hotărârii pronunţate în primă instanţă.

Caracterul absolut al excepţiei, reglementat de art. 432 C. pr. civ., şi modul de soluţionare a acestei excepţii potrivit procedurii reglementate de art. 248 C. pr. civ., nu deschid calea unei căi extraordinare de atac, întemeiate pe dispoziţiile art.509 pct.1 C. pr. civ., în sensul în care lipsa oricăror referiri la aspectele de fond ale cauzei ar atrage nepronunţarea asupra unui lucru cerut.

Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 Noul C. pr. civ. nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât dispoziţiile art. 509 Noul C. pr. civ., în integralitatea lor, nu reglementează această posibilitate.

Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2015 la această instanţă sub nr.xxx, revizuientul KJ a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.359/R din 22 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr.xxx în sensul schimbării în tot a deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de admitere a acţiunii introductive astfel cum a fost formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii revizuientul a arătat că instanţa nu a făcut o cercetare a fondului analizând doar excepţia invocată de intimată.

În opinia revizuientului excepţia a fost greşit admisă întrucât restituirea sumei reprezentând creanţa fiscală şi dobânda fiscală la aceasta a avut în vedere disp.art.124 Cod fiscal şi nicidecum momentul la care revizuientul a achitat taxa.

În virtutea rolului activ al instanţei judecătorul are obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul în cauză şi să folosească toate mijloacele şi informaţiile veridice pentru justa soluţionare a cauzei.

În opinia revizuientului judecătorul avea obligaţia de a da prioritate dreptului comunitar faţă de legislaţia internă, avea obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv să cerceteze şi să se pronunţe motivat, asupra aspectelor de fond ale cauzei.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în privinţa modului de calcul al dobânzilor datorate de stat pentru perceperea nelegală a taxelor  auto. În acest sens, Curtea a stabilit că dobânzile se datorează de la data plăţii de către contribuabili a obligaţiilor fiscale.

Acest aspect nu a fost tranşat prin nicio hotărâre judecătorească.

Potrivit art.430 alin.1 C. pr. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Revizuientul a arătat că în prezenta cauză nu a solicitat acordarea de dobânzi de la data introducerii acţiunii, perioadă pentru care are deja un titlu executoriu ci acordarea de dobânzi până la această dată.

Din această perspectivă, în opinia revizuientului, obiectul celor două cauze este unul diferit şi, ca atare, nu există autoritate de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire, Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 24 august 2011,  reclamantul revizuient KJ a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.484 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule actualizată cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data plăţii până la restituirea efectivă.

Prin sentinţa civilă 2729 din 20 iunie 2012, Tribunalul Mureş a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta DGFP Mureş-AFP Sighişoara să restituie suma solicitată precum şi dobânda calculată potrivit art.124 din OG nr.92/2003.

Prin Decizia nr.39/R/08 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Tg-Mureş, hotărârea pronunţată de tribunal a rămas irevocabilă.

Prin cererea înregistrată la 04 noiembrie 2013, reclamantul a solicitat anularea deciziei 745/4.09.2013 emisă de DGRFP Braşov, prin care s-a respins contestaţia la decizia de restituire; modificarea deciziei de restituire şi a procesului verbal privind calculul dobânzilor în sensul cuprinderii în acesta  şi a diferenţei de dobânzi cuvenite pentru perioada 25.06.2010 (dată la care a efectuat plata taxei) până la 29.08.2011, data introducerii acţiunii în instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2373 din 29 septembrie 2015 a Tribunalului Mureş, acţiunea reclamantului a fost admisă.

Prin Decizia civilă nr.359/R/22 aprilie 2015,  a Curţii de Apel Tg-Mureş a fost admis recursul declarat de DGRFP Braşov-AJFP Mureş, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a fost respinsă acţiunea.

Împotriva acestei decizii, a fost formulată prezenta cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.509 C. pr. civ.

Revizuientul nu a indicat expres,  motivele prevăzute la art.509 pct.1-11 C. pr. civ., însă din modul în care sunt expuse considerentele cererii de revizuire instanţa va proceda la încadrarea în drept a acesteia în disp.art.509 pct.1 C. pr. civ..

Potrivit art.509 pct.1 C. pr. civ., „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă 1.s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”

Revizuientul a arătat că instanţa de recurs era obligată să analizeze pe fond cauza astfel că, din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă care sunt temeiurile pentru care susţinerile reclamantului revizuient şi respectiv considerentele primei instanţe, au fost înlăturate.

Potrivit art.248 C. pr. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra excepţiilor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu alte cuvinte, soluţionând excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de recurs  nu era obligată  să cerceteze aspectele legate de fondul cauzei, să înlăture, motivat, susţinerile revizuientului reclamant sau considerentele hotărârii pronunţate în primă instanţă.

Caracterul absolut al excepţiei, reglementat de art.432 C. pr. civ., şi modul de soluţionare a acestei excepţii potrivit procedurii reglementată de art.248 C. pr. civ., nu deschid calea unei căii extraordinare de atac întemeiate pe disp.art.509 pct.1 C. pr. civ. în sensul în care lipsa oricăror referiri la aspectele de fond ale cauzei ar atrage  „ne pronunţarea asupra unui lucru cerut”

Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 NCPC nu poate forma obiectul  căii extraordinare de atac a revizuirii întrucât dispoziţiile art. 509 NCPC, în integralitatea lor, nu reglementează această posibilitate.

Având în vedere cele de mai sus Curtea a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul revizuient K. I..

Domenii speta

Spete similare