Revizuirea se poate cere dacă cedo a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti,iar consecinţele acestei încălcări se vor produce până la remedierea lor prin revizuirea hotărîrii pronunţate

3.Revizuirea se poate cere daca CEDO a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.

-art. 322 pc.9 Cod procedura civila.

Prin cererea din data de 05.03.2010, revizuenta RRM  a  formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2008/10.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila în dosar nr. 26240/2/2005 solicitând instantei ca urmare a admiterii cererii de revizuire în contradictoriu cu intimatul OI sa schimbe în tot decizia revizuita în sensul respingerii recursului recurentului pârât ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 2008/10.11.2006 s-a formulat de catre revizuenta plângere la Curtea  Europeana a Drepturilor Omului.

Prin decizia din 10.11.2009  Curtea  Europeana a Drepturilor Omului a constatat în cauza nr. 34325/5, RRM împotriva României, o încalcarea a drepturilor si libertatilor fundamentale ale revizuentei realizata prin decizia civila nr. 2008/2006, urmare a interpretarii excesive si lipsite de echilibru a OUG nr. 40/1999. Revizuenta precizeaza ca hotarârea C.E.D.O constata continuarea pâna în prezent a consecintelor grave ale încalcarii drepturilor sale, si arata ca respective consecinte nu pot fi remediate decât prin revizuirea C.A.B. În  drept, cererea de revizuire a fost întemeiata pe art. 322 pct. 9 Cod procedura civila.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:

Art. 322 pct.9 c.proc.civ. stabileste ca revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.

Curtea a constatat admisibila cererea revizuentei RRM prin raportare la hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata în cauza RRM împotriva României.

Curtea a constatat ca cererea de revizuire a fost formulata în termen, având în vedere ca perioada de 3 luni începe sa curga de la data publicarii în Monitorul Oficial a hotarârii Curtii. Pâna la data solutionarii prezentei cai extraordinare de atac hotarârea Curtii Europene nu a fost publicata în Monitorul Oficial.

Respingerea anterioara a unei alte cereri de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila nu este relevanta în privinta admisibilitatii  cererii de revizuire,  mai ales ca în decizia nr. 1572/2008 (file 34-36 dosar) se precizeaza ca formularea unei cereri de revizuire în conditiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila era prematura, atâta timp cât  Curtea  Europeana a Drepturilor Omului nu pronuntase o hotarâre fata de plângerea revizuentei.

Pe fondul cererii de revizuire, Curtea retine ca prin decizia civila nr. 2008/10.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, în opinie majoritara, a fost admis recursul formulat de recurentul pârât  OI împotriva deciziei civile nr. 212/02.02.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, în contradictoriu cu intimata reclamanta RRM În consecinta, a fost modificata decizia recurata, în sensul ca s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta Rotaru Mihaela Rodica împotriva sentintei civile nr. 9834/03.12.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului  3  Bucuresti.

În fapt, reclamanta îl chemase în judecata pe pârât solicitând instantei sa dispuna evacuarea acestuia din garsoniera situata în  Bucuresti, B. Reclamanta era proprietara apartamentului în baza unei hotarâri judecatoresti din anul 1996, iar pârâtul detinea apartamentul în baza unui contract de închiriere încheiat cu  SC Centrul Istoric SA la data de 23.10.1996.

Prin sentinta civila nr. 9834/3.12.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a fost respinsa actiunea în evacuarea pe motiv ca durata contractului de închiriere s-a prelungit de drept în temeiul dispozitiilor art. 9-11 din OUG nr. 40/1999 pâna la încheierea unui nou contract de închiriere.

Prin decizia civila nr.212/A/02.02.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila s-a admis apelul reclamantei împotriva sentintei mentionate mai sus si urmare a schimbarii în tot a hotarârii primei instante, s-a admis actiunea reclamantei, dispunându-se evacuarea pârâtului din imobil.

Tribunalul a considerat ca nerespectarea dispozitiilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999 nu poate avea semnificatia prelungirii de drept si fara termen al vechiului contract de închiriere, întrucât în acest fel s-ar încalca grav dreptul de proprietate al reclamantei. Tribunalul a precizat ca durata maxima pâna la care putea fi prelungit de drept contractul era de 5 ani si expira la data de 08.04.2004, acest lucru rezultând din interpretarea dispozitiilor art. 15 din Legea nr.10/2001 si dispozitiile Legii nr. 241/2001 de aprobare a OUG nr. 40/1999.

Instanta de recurs, în motivarea deciziei revizuita arata,  cu opinie majoritara, ca pârâtul avea un titlu de locatiune valabil,ca urmare a dreptului legal de reînnoire a contractului în conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 241/2001. Instanta de recurs preciza ca în lipsa unui acord expres al partilor din care sa rezulte renuntarea chiriasului la dreptul de reînnoire a contractului, prelungirea termenului opereaza „ope legis”.

Curtea  Europeana a Drepturilor Omului, în hotarârea prin care a solutionat plângerea reclamantei, a concluzionat ca restrictiile suferite de proprietar în decurs de mai multi ani, în ceea ce priveste folosirea apartamentelor lor restituite de autoritati si, în special, imposibilitatea în care ei s-au gasit de a obliga ocupantii acestor apartamente la a le plati o chirie pe motivul lipsei de precizari,  a dispozitiilor defectuoase si a lacunelor relevate în Legea nr. 17/1994 si OUG nr. 40/1999, nu au gestionat un echilibru corect între protectia dreptului individului de respectare a bunurilor sale si exigentele de interes general. Curtea precizeaza ca urmare a respingerii de catre instanta a actiunii în evacuare, petenta s-a vazut pusa, în decurs de mai multi ani, în imposibilitatea de a folosi apartamentul în chestiune sau de a-l constrânge pe Oprea Ion sa-i plateasca o chirie. Aceste elemente au fost gasite suficiente de catre Curte  pentru a concluziona ca în privinta revizuentei  a existat o încalcare a art. 1 al Protocolului I la Conventiei.

Prin hotarârea pronuntata, Curtea a stabilit ca statul trebuie sa plateasca petentei în 3 luni suma de 8000 Euro pentru toate prejudiciile reunite si suma de 2080 Euro pentru taxe si cheltuieli, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata de petenta cu titlu de impozit.

Revenind la datele concrete ale spetei, Curtea retine ca intimatul nu s-a opus la admiterea cererii de revizuire declarând ca este de acord sa elibereze apartamentul proprietatea revizuentei în masura în care nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.

Fata de continutul hotarârii Curtii Europene pentru Drepturile Omului prezenta Curte de Apel constata ca cererea de revizuire este întemeiata.

De asemenea, Curtea constata ca înlaturarea pentru viitor a încalcarii prevederilor art. 1 din Protocolul I în privinta revizuentei este posibila si se poate realiza  prin admiterea cererii de revizuire si schimbarea în tot a deciziei revizuite, în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârât împotriva deciziei nr. 212/02.02.2006.

Consecinta celor aratate este mentinerea hotarârii instantei de apel, care admitând apelul reclamantei împotriva hotarârii judecatoriei, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei.

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.  623 DIN  22.04.2010

Domenii speta

Spete similare