Inadmisibilitatea cererii de revizuire a hotărârilor pronunţate în baza art 278 ind 1 C.p.p.

Constată că Judecătoriei Avrig în baza art. 403 alin. 3 C.p.p. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul C V,  împotriva sentinţei penale nr.34/31.03.2009 pronunţată de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/13.07.2009 a Tribunalului Sibiu.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat revizuentul C V să plătească suma de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele :

In data de 09.09.2009 s-a înregistrat la Judecătoria Avrig cererea de revizuire formulată de revizuentul C V, împotriva sentinţei penale nr. 34/31.03.2009, pronunţată de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/13.07.2009 a Tribunalului Sibiu, solicitându-se admiterea în principiu a acesteia şi achitarea sa, invocând în drept toate cazurile prev. de art. 394 C.p.p., precum şi că tribunalul a judecat cu persoane fără adrese fiind o greşeală judiciară deosebit de gravă, solicitând şi audierea a trei martori.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig a întocmit referatul din data de 02.09.2009, prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă deoarece prin aceste hotărâri nu s-a soluţionat fondul cauzei şi motivele invocate nu se încadrează în textele legale.

Analizând cererea de revizuire, precum şi actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente :

Revizuire este o cale de atac extraordinară ce priveşte exclusiv hotărârile prev. în art. 393 C.p.p., care conţin o rezolvare a fondului procesului şi se referă la cazurile arătate limitativ în art. 394 C.p.p., fiind astfel un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

În aceste condiţii, rezultă că nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală – pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal – cât şi acţiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

În cazul de faţă, Judecătoria Avrig fiind sesizată cu plângere împotriva ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig din data de 23.12.2008 , de menţinere a rezoluţiei procurorului din data de 28.11.2008, dată în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă judecătoria Avrig, precum şi ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig din data de 23.12.2008. de menţinere a ordonanţei procurorului din data de 25.11.2008,  Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, a respins ca nefondată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p., prin sentinţa penală nr. 34/31.03.2009, pronunţată de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/13.07.2009 a Tribunalului Sibiu, astfel că nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Instanţa de fond a constatat totodată faptul că, în cauză, nici unul din motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire strict prevăzute de art. 394 C.p.p.

Din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În raport de soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a şi b C.p.p. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C.p.p., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C.p.p., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia “împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (….) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

Cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind conform art. 403 C.p.p., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Cum în etapa admiterii în principiu instanţa nu se implică în nici un fel în verificarea fondului cauzei deduse judecăţii, soluţia dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prev. de art. 394 C.p.p., cum este şi cazul de faţă.

Această soluţie se impune având în vedere Decizia în interesul legii nr. 17/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 17.07.2008 şi Decizia în interesul legii nr. 60/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 30 iulie 2008, ce sunt obligatorii pentru instanţele de judecată, potrivit art. 4142 alin. 3 C.p.p. de la data publicării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul CV, solicitând în scris şi oral, casarea hotărârii şi achitarea sa, cu toate consecinţele ce decurg de aici, respectiv neobligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând hotărârea de faţă, prin prisma motivelor invocate în calea de atac, a actelor dosarului şi din oficiu, tribunalul a reţinut că recursul formulat de petent este de respins conform art. 38515 pct. 1 C.p.p. pentru cele ce se vor arăta în continuare :

Recursul petentului a fost declarat în termenul prev. art. 3853 C.p.p. cu referire la art. 363 C.p.p. şi a vizat două aspecte : pe de o parte o solicitare prin care se doreşte o soluţie de achitare, iar în al doilea rând neobligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Niciuna din cele două cereri ale petentului nu sunt de admis.

Prin sentinţa penală nr. 44/2009 a Judecătoriei Avrig rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/13.07.2009 a Tribunalului Sibiu, a fost menţinută conform art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. ordonanţa procurorului emisă sub dosar nr. 202/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, prin care petentul CV a fost sancţionat administrativ. Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că petentul nu mai are la îndemână căi ordinare de atac.

Aşa fiind a solicitat revizuirea acestor hotărâri invocând generic toate cazurile de la art. 394 C.p.p., fără a motiva la fond sau în recurs, în fapt de ce anume apreciază că hotărârile judecătoreşti definitive trebuiesc devoluate.

Cum corect a reţinut procurorul în cercetările efectuate conform art. 399 C.p.p. şi instanţa de fond, prin hotărârea atacată, legea nu reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C.p.p.

Din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, a rezultat că hotărârea judecătorească care nu rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Cum hotărârile judecătoreşti ale căror revizuire se solicită (sentinţa penală nr. 34/2009 a Judecătoriei Avrig şi decizia penală nr. 168/2009 a Tribunalului Sibiu) nu au rezolvat fondul cauzei, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, în acest sens fiind şi recursurile în interesul legii obligatorii nr. 17/2007 şi 60/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind soluţia de respingere a recursului petentului pe acest temei s-a impus, la fel cum s-a impus şi privitor la cererea de scutire a plăţii cheltuielilor judiciare avansate de stat faţă de dispoziţiile imperative ale art. 192 alin. 2 C.p.p.

Domenii speta

Spete similare