Cerere de strămutare. Competenţa materială a instanţei. Aplicare în timp a normelor de procedură privitoare la competenţă

Decizie 4/C din 17.04.2013


Cererea de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, formulată de petiţionare, priveşte un proces început sub legea veche şi potrivit vechii reglementări competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2013 petiţionarele W. M. şi W. R. au solicitat să se dispună strămutarea procesului ce face obiectul dosarului nr. 3417/289/2012 al Judecătoriei Reghin la o altă instanţă egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă, petiţionarele invocând faptul că au îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei care a fost investită cu soluţionarea cererii de revizuire din dosarul sus-menţionat.

În susţinerea cererii de strămutare s-au invocat în drept prevederile din noul Cod de procedură civilă, care reglementează acest incident procedural.

Prin actele depuse la dosar (întâmpinare, răspuns la întâmpinare, note scrise) intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa, Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA – Direcţia Silvică Mureş şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş) au precizat că se opun admiterii cererii de strămutare.

Examinând cererea de strămutare dedusă judecăţii, instanţa reţine următoarele:

Cererea de strămutare a dosarului nr. 3417/289/2012 al Judecătoriei Reghin a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 4 martie 2013, deci după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind întemeiată pe prevederile art. 140 alin. 1 ale acestui cod, care reglementează strămutarea procesului pentru motive de bănuială legitimă.

Conform prevederilor art. 142 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia.

Faţă de cererea de strămutare formulată trebuie precizat însă că aceasta priveşte un proces care a fost înregistrat la Judecătoria Reghin sub imperiul vechiului Cod procedură civilă.

Prin art. 39 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, se prevedea că soluţionarea cererii de strămutare pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere că în speţă instanţa a fost investită cu soluţionarea unui incident procedural legat de un proces început sub legea veche, iar prin legea nouă de procedură a fost modificată competenţa instanţei în materia soluţionării cererii de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, se pune problema aplicării în timp a normelor de procedură referitoare la competenţa instanţei în materia cererii de strămutare.

Prin art. 24 din noul Cod de procedură civilă se prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar prin art. 25 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă se prevede că procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Prin prevederile legale sus-menţionare este determinată legea aplicabilă proceselor noi şi totodată este consacrat principiul potrivit căruia procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În acest context, în raport de prevederile legale menţionate mai sus, la termenul de judecată din 17 aprilie 2013 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei curţii de apel în soluţionarea cererii de strămutare cu care a fost sesizată, reprezentanta intimatei Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş precizând că este de acord cu admiterea excepţiei invocate.

Faţă de cele ce preced, întrucât cererea de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, formulată de petiţionare, priveşte un proces început sub legea veche şi potrivit vechii reglementări competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curtea de apel a reţinut că nu este competentă să soluţioneze cererea de strămutare dedusă judecăţii şi în consecinţă în temeiul art. 132 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acestei cereri  în favoarea acestei instanţe.