Încheiere de respingere a plângerii împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara. Încheiere de modificare şi de înlocuire a măsurilor corelative obligării de a nu părăsi ţara. Recurs. Admisibilitate

C. pr. pen., art. 140 ind.3

Legea procesual penală nu prevede calea de atac separată a recursului împotriva încheierii judecătorului de respingere a plângerii împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, de înlocuire şi de înlăturare a unei măsuri de supraveghere care însoţeşte măsura preventivă restrictivă de libertate. Prin urmare, o asemenea încheiere este definitivă, iar recursul promovat împotriva ei se loveşte de inadmisibilitate.

Împrejurarea că prima instanţă a menţionat în cuprinsul încheierii dreptul la recurs în 24 de ore de la pronunţare nu schimbă concluzia de mai sus, în condiţiile în care căile de atac pot fi stabilite numai de către legiuitor, nu şi jurisprudenţial.

Prin încheierea penală nr. 113/23 august 2013, Tribunalul Mureş:

-în baza art. 140 ind.2 Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de inculpatul M. G. E., vizând constatarea nulităţii absolute a Ordonanţei din 14 august 2013, dată în dosarul nr. 21/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Tg. Mureş, privind prelungirea faţă de inculpat, pentru perioada 16 august-14 septembrie 2013, a duratei măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

-în baza art. 145 ind.1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2 ind.3 Cod procedură penală, a admis cererea inculpatului M. G. E., vizând înlocuirea, respectiv înlăturarea unor obligaţii din cuprinsul ordonanţei menţionate, după cum urmează:

-a înlocuit obligaţia: „să nu exercite activităţi în domeniul asigurărilor de viaţă”, cu obligaţia: „să nu exercite activităţi referitoare la încheierea şi derularea contractelor de asigurare de viaţă de grup cu clauza economisire-beneficii”.

-a înlăturat din cuprinsul ordonanţei obligaţia: „ să nu se apropie …de membrii Directoratului SC B. A. V. V. I. G. SA şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect”.

-a menţinut celelalte obligaţii din cuprinsul ordonanţei.

-în baza art. 145 ind.1 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 2 ind.2 teza finală Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua măsura arestării preventive.

-a dispus comunicarea încheierii organelor menţionate de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.

-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş.

În motivarea recursului, procurorul contestă temeinicia hotărârii atacate.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 4535/102/2013 al Tribunalului Mureş, a susţinerilor concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale intimatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:

Art. 140 ind.3 alin. 1 C. pr. Pen. include în câmpul hotărârilor susceptibile de recurs separat în cursul urmăririi penale: încheierea prin care judecătorul dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă. Similar, poate fi atacată cu recurs, conform art. 159 alin. 8 C. pr. Pen., încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii duratei arestării preventive şi, conform art. 160 ind.9 C. pr. Pen., încheierea prin care s-a soluţionat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. Totodată, art. 145 alin. 2 ind.3 C. pr. Pen. care tratează procedura de înlocuire sau încetare a măsurilor de supraveghere corelative măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, nu prevede vreo cale de atac împotriva încheierii judecătorului de soluţionare a unei cereri de această natură. În aceeaşi ordine de idei, art. 140 ind.2 C. pr. Pen. nu consacră vreo cale ordinară de atac împotriva încheierii de respingere a plângerii învinuitului sau inculpatului în contra ordonanţei procurorului de luare sau, după caz, de prelungire a măsurilor procesual preventive restrictive de libertate.

În acest context, această instanţă nu a identificat niciun text legal pertinent care să prevadă calea de atac separată a recursului împotriva încheierii judecătorului de respingere a plângerii în contra ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, de înlocuire şi de înlăturare a unei măsuri de supraveghere care însoţeşte măsura preventivă restrictivă de libertate. Prin urmare, o asemenea încheiere este definitivă, iar recursul promovat împotriva ei se loveşte de inadmisibilitate. Împrejurarea că prima instanţă a menţionat în cuprinsul încheierii dreptul la recurs în 24 de ore de la pronunţare nu schimbă concluzia de mai sus, în condiţiile în care căile de atac pot fi stabilite numai de către legiuitor, nu şi jurisprudenţial.

În lumina considerentelor enunţate, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş împotriva încheierii penale nr. 113/23 august 2013 pronunţate de Tribunalul Mureş este inadmisibil, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit. a C. pr. Pen., ceea ce împiedică analiza în substanţă a hotărârii vizate.

Domenii speta

Spete similare