Conflict de competenţă

Necompetenţa teritorială de drept comun, invocată în cauză este de ordine privată astfel că ea poate fi invocată în condiţiile art. 130 (3) Cod procedură civilă.

În condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de pârât în termenul prevăzut, instanţa învestită, rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2013 pe rolul Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, reclamanta SC E. E. R., a declanşat procedura cererii cu valoare redusă, prin completarea formularului şi anexarea documentelor pe care îşi întemeiază cererea. Cererea a fost înregistrată sub nr. 1781/268/2013.

În cuprinsul acestei cereri a solicitat obligarea pârâtului M. G. la plata sumei de 433,91 lei, reprezentând : 354,37 lei cu titlu de preţ gaze, reprezentând contravaloare facturi gaze consumate şi neîncasate, emise în perioada februarie 2012 – august 2012 şi 79,54 lei cu titlu de penalităţi întârziere pentru neplata la termen a facturilor calculate până la data de 08.04.2013.

Totodată a solicitat şi cheltuieli de judecată în valoare de 51,50 lei.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatori captivi casnic încheiat cu pârâtul s-a obligat faţă de acesta să furnizeze gaze naturale pentru locul de consum de la adresa :  xxx, iar pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea gazului natural consumat la termen. Societatea şi-a respectat obligaţia de a furniza pârâtului gaze naturale pentru locul de consum susmenţionat, însă pârâtul nu şi-a respectat obligaţia contractuală de plată a facturilor, fiind înregistrat în contabilitatea firmei cu un debit restant în valoare de 433,91 lei, reprezentând : 354,37 lei cu titlu de preţ gaze, reprezentând contravaloare facturi gaze consumate şi neîncasate, emise în perioada februarie 2012 – august 2012 şi 79,54 lei cu titlu de penalităţi întârziere pentru neplata la termen a facturilor calculate până la data de 08.04.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1878 din 4 septembrie 2013, în baza art. 131 alin. 1 şi art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 107 Cod procedură civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoriei Târgu-Mureş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc a reţinut că, potrivit art. 107 alin. 1 Cod de procedură civilă, „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”

Potrivit art. 132 Cod de procedură civilă, „(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.”

În cauză, s-a constatat că domiciliul pârâtului se află xxx, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Târgu Mureş, judeţul Mureş.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş care, prin încheierea nr. 4480 din 2 octombrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureş; a declinat spre competentă soluţionare la Judecătoria Odorheiu Secuiesc cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SC E. E. R. SA, în contradictoriu cu pârâtul M. G.

A dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Tg. Mureş pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târgu-Mureş a reţinut că în speţă este vorba despre o necompetenţă teritorială de ordine privată, în condiţiile art. 129 alin. (3) Cod procedură civilă, prin raportare la art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ. În aceste condiţii, excepţia de necompetenţă putea fi invocată, potrivit art. 130 alin. (3) Cod procedură civilă, doar de către pârât şi nu de instanţă din oficiu.

În condiţiile în care pârâtul nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, opţiunea tacită a sa fiind aşadar de a fi judecat de aceasta, instanţa respectivă a devenit exclusiv competentă să soluţioneze cauza, necompetenţa sa fiind definitiv acoperită iar competenţa Judecătoriei Tg. Mureş fiind astfel exclusă.

Asupra conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 Cod procedură civilă, excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 (2) Cod procedură civilă, respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, arată art. 129 (3) Cod procedură civilă, necompetenţa este de ordine privată.

În consecinţă, necompetenţa teritorială de drept comun, invocată în cauză este de ordine privată astfel că ea poate fi invocată în condiţiile art. 130 (3) Cod procedură civilă.

Or, astfel cum a reţinut şi Judecătoria Târgu-Mureş, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de pârât în termenul prevăzut, instanţa investită, rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Faţă de considerentele reţinute, Curtea de Apel, în temeiul art. 135 Cod procedură civilă, a urmat să stabilească raportat la prevederile art. 129 şi 130 Cod procedură civilă, că revine Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. E. E. R. SA, în contradictoriu cu pârâtul  M. G.

Domenii speta

Spete similare