Recalculare pensie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3843/2011

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2011 . Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind pe contestator C.M.domiciliat în mun. Tulcea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în mun. Tulcea, , având ca obiect recalculare pensie.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a amânat pronunţarea la data de 03 octombrie 2011, la 05 octombrie 2011 şi, ulterior, la 07 octombrie 2011, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr. 2157/88/2011, C.M.a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând obligarea intimatei la a-i recalcula pensia de asigurări sociale de care beneficiază, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare obţinute peste salariul de bază, cu titlu de spor de acord global.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 17 ianuarie 1972–01 iulie 1990, a fost angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la Secţia de Proiectare a fostului Consiliu Popular Judeţean Tulcea, care ulterior a devenit S.C. S. S.A. Tulcea, perioadă în care toţi angajaţii din proiectare lucrau în sistemul de salarizare în acord global.

Ulterior, îndeplinind condiţiile de pensionare, în baza Deciziei nr. 113314/13.02.2009 i-a fost stabilit dreptul la o pensie în cuantum de 695  lei.

Deşi a solicitat recalcularea cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, prin Adresa nr. 14836/11 mai 2011, fiindu-i comunicat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la stabilirea pensiei, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

S-a subliniat că, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi ale art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Astfel, s-a arătat că toţi salariaţii plătiţi în sistemul de acord global au achitat contribuţie de asigurări sociale prin reţinere la sursă de către angajator, pentru toate veniturile încasate, inclusiv pentru cele suplimentare obţinute peste salariul de bază.

Totodată, s-a precizat că angajatorul a suportat contribuţia de asigurări sociale în procentul care îi revenea conform legii, raportat la fondul total de salarii, deci inclusiv pentru partea ce reprezenta sporul de acord global.

În dovedire, contestatoarea a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: Adeverinţa nr. 63/21.04.2010 emisă de S.C. S. S.A. Tulcea, Adresa nr. 14836 din 11 mai 2011 a Casei Judeţene de Pensii, Decizia de pensionare nr. 113314/13.02.2008 şi jurisprudenţă în materie.

În apărare, intimata a formulat întâmpinare arătând că veniturile suplimentare realizate de contestator nu pot fi valorificate întrucât nu au făcut parte din retribuţia tarifară, nu fost înregistrate în carnetul de muncă şi, neavând caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.

Relativ la principiul contributivităţii înscris în art. 2 lit. c din Legea 263/2010, s-a arătat că acesta îşi găseşte aplicativitate odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ numai cu privire la persoanele ce se vor pensiona după acest moment, legea neputând să retroactiveze.

Examinând contestaţia, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanţa va reţine următoarele:

În baza Deciziei nr. 113314/13.02.2009, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, stabilindu-i-se o pensie în cuantum de 695 lei.

Prin cererea nr. 14836 din 05 mai 2011, contestatoarea a solicitat recalcularea punctajului mediu anual prin includerea în baza de calcul a veniturilor din adeverinţa nr. 63 din 21.04.2010, emisă de S.C. S. S.A. Tulcea, intimata, prin Adresa nr. 14836 din 11 mai 2011,  comunicând că sumele precizate  ca fiind obţinute în acord global nu se pot lua în calcul la stabilirea pensiei, întrucât aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001.

Se constată că, din Adeverinţa nr. 63/21.04.2010 emisă de S.C. S. S.A. Tulcea, numitul C.M.a fost retribuit în acord global în perioada mai 1972– decembrie 1990, iar pentru veniturile realizate s-au reţinut şi virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale. Adeverinţa evidenţiază în mod detaliat veniturile realizate de contestatoare în perioada sus-menţionată, menţionând totodată că, veniturile salariale brute obţinute de contestatoare au fost plătite din fondul de salarii planificat şi realizat, conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 57/1974.

Se reţine de asemenea că, la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, se face într-adevăr menţiunea conform cu care, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice; premiile anuale şi primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.

Din modul în care a fost formulată această enumerare reiese că nu are un caracter exhaustiv ci doar exemplificativ, în sensul că pot exista şi alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleaşi criterii ca şi veniturile enumerate.

Aşadar, din formularea acestei menţiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.

Reiese deci că, dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislaţia anterioară datei de 01 aprilie 2001 la calcularea pensiei şi au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei şi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, nu pot fi incluse între veniturile la care se referă menţiunea de la pct. VI din anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei. Nu se poate accepta ca, o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în vedere în nici un mod la stabilirea stagiului de cotizare şi, implicit, a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivităţii, consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede că: „Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul asigurărilor sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop, de la bugetul de stat”.

Aceeaşi obligaţie legală impusă angajatorului, s-a regăsit şi în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat Decretul nr. 389/1972, ambele acte normative fiind abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

 De asemenea, trebuie reţinut că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, stabileşte că, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Aşadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent şi, ca urmare, a constituit baza de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale, acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei, în sistemul Legii nr. 19/2000.

Totodată, menţiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conţinutul său.

Formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, sunt indicate, printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000, numai pentru că îndeplinesc condiţiile enunţate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi, pe de altă parte nu au avut un caracter permanent.

Se observă că, în cazul contestatoarei, aceste două condiţii nu sunt îndeplinite. Veniturile obţinute în perioada la care se referă contestatoarea nu aveau caracterul unui spor, astfel că, nici art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 nu are aplicabilitate.

Veniturile obţinute de contestatoare în respectiva perioadă, erau venituri cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, astfel cum atestă însăşi emitentul Adeverinţei nr. 63/21.04.2010, eliberată de S.C. S. S.A.

În consecinţă, trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în respectiva perioadă şi specificul activităţii desfăşurate de contestatoare.

Astfel, conform prevederilor art. 118 din Legea nr. 57/1974, „In activitatea de cercetare ştiinţifică şi proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condiţiile stabilite de art. 120 din prezenta lege”.

Art. 120 din Legea nr. 57/1974 prevede că:  „În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanţilor de toate specialităţile se vor stabili, de regulă, pe bază de unităţi fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primeşte, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării, avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuţia tarifară de încadrare. Avansurile cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau lucrare.

(1) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcţie de contribuţia acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reţine o parte de 10% care se restituie după intrarea în funcţiune a lucrării respective şi realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuţi în proiect, iar cealaltă parte de 90% se plăteşte proiectantului respectiv, după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării”.

În aceste condiţii, instanţa reţine că, în realitate contestatoarea primea tot salariu, însă într-o altă modalitate de plată, cu un avans lunar de 80% din salariul tarifar şi cu plata diferenţei la finalizarea lucrării, putând obţine la final un venit mai mare, ca diferenţă dintre suma salariilor tarifare şi suma cuvenită pentru întreaga lucrare. Având în vedere modul de repartizare a plăţilor pe o anumită perioadă de executare a lucrării, cu plata unor sume cu titlu de avans, practic salariul lunar al contestatoarei era media lunară a veniturilor în perioada respectivă, contribuţia pentru asigurări sociale fiind corespunzătoare acestei valori.

Astfel, diferenţa dintre suma totală primită pentru o anumită perioadă de activitate, necesară realizării fiecărui proiect şi suma salariilor tarifare, nu constituie un spor ci tot o parte a salariului, pentru care însă era stabilită o modalitate specială de plată, în anumite cote procentuale, plăţile efectuate de angajator fiind repartizate inegal în perioada de referinţă.

De asemenea, trebuie avut în vedere că şi conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 389/1972: „Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuţiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate ca atare prin legislaţia muncii; premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate”.

Aşadar, veniturile obţinute de contestatoare în plus faţă de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent pentru care nu se achitau contribuţii de asigurări sociale.

Totodată, se observă că, potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, veniturile obţinute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 1) lit. b din Legea nr. 3/1977:

„Media retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza:

b) retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.

Aşa fiind, contestatoarea este îndreptăţită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanţă cu contribuţiile realizate la fondul asigurărilor sociale.

Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

În egală măsură, această prevedere este aplicabilă şi în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare, anumite date cu privire la veniturile reale obţinute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.

Faţă de considerentele expuse mai sus, reţinând şi prevederile legale citate, instanţa va admite contestaţia obligând intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatoarei, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „acord”, conform Adeverinţei nr.23 din 21 aprilie 2010 emisă de S.C. S. S.A. Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de contestatorul C.M.domiciliat în mun. Tulcea, , în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în mun. Tulcea, , având ca obiect recalculare pensie.

Obligă intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor menţionate la rubrica „ACORD GLOBAL”, conform Adeverinţei 63/21.04.2010 emisă de S.C. S. S.A. Tulcea.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 07 octombrie 2011.

Domenii speta

Spete similare